Birou open space. Alec Pop. flaticon.com, Guliver/GettyImages

Cum vor arăta birourile după pandemie?26 min read

De Valentina Nicolae 21.05.2020

Pandemia a făcut nefrecventabile birourile de tip open space. Arhitectul Ștefan Ghenciulescu ne spune ce alternative avem pentru a ne păstra în siguranță în timp ce continuăm să mergem la lucru.

La o simplă căutare pe Google, găsești zeci de articole care anunță sfârșitul erei open space“Goodbye to open office spaces? How experts are rethinking the workplace.” nationalgeographic.com și revenirea la vechiul cubiclu.“Welcome back, cubicles? Longtime Silicon Valley CEO says coronavirus could kill the open office.” marketwatch.com În contextul actualei pandemii, companiile de afară își regândesc spațiul de lucru, astfel încât să-și poată reprimi angajații la birou într-un mediu sigur, odată ce restricțiile se mai relaxează și economia începe să se miște. Firmele producătoare de mobilier pentru birouri și-au diversificat oferta și pun la dispoziția doritorilor ecrane de protecție împotriva tușitului și a strănutului și mobilier care încurajează păstrarea distanței.The Pandemic May Mean the End of the Open-Floor Office” nytimes.com 

În ce măsură se transformă și la noi locurile de muncă și cum ar arăta o transformare a biroului făcută strategic, nu pe genunchi? Am vorbit despre toate astea cu Ștefan Ghenciulescu, arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu și redactor-șef al revistei Zeppelin. 

***

Cum va schimba pandemia felul în care proiectăm spațiile de lucru și birourile?

Ștefan Ghenciulescu: După un astfel de eveniment, societatea evoluează, anumite lucruri se accelerează. Pentru a avea afaceri cu altă firmă nu ai nevoie, teoretic, să fii în același loc. Ce observăm, totuși, în orașe ca Londra, New York, Shanghai, este că tot timpul se construiesc noi și noi turnuri, iar mare parte a businessului se face în locuri din astea de densitate maximă, în care toți încearcă să fie unii lângă alții. De-aia nu sunt foarte convins că o să dispară spațiul obișnuit de birou, clădirile de birou. Probabil că se vor accentua trenduri care erau și înainte. Toată partea hipsterească sau de birou de creativi a început să fie adoptată de marile corporații, vezi casual friday-ul de la corporații, acum câțiva ani. Modelul de companii mici creative începea deja să se infuzeze și în marile corporații. 

Cred că o combinație între a munci de acasă și a munci la birou se va accentua în continuare. Probabil că vor fi spații ceva mai flexibile, mai domestice.

Deși și asta e destul de complicat, pentru că, atunci când începe să fie la birou ca acasă, apare un fel de invazie reciprocă care devine problematică. 

Ce aș spera eu să se întâmple și în România e să se mai termine cu clădirile astea de birouri care sunt doar atât, clădiri de birouri, cu o cafenea și un hol la parter, și să începem să avem mai multe ansambluri multifuncționale care să amestece locuire cu birouri, cu spații publice. La noi, birourile sunt gândite pentru profit imediat și sunt foarte monofuncționale. 

Mulți își pun întrebarea în contextul actual dacă o să se revină la cubicle.

Ș.G.: E foarte greu de spus. Cui îi place să stea în cubicul? O mulțime de lucruri se pot întoarce din cauza pandemiei. De exemplu, toată mișcarea ecologistă e împotriva folosirii mașinii, însă acum e clar că, din cauza virusului, toată lumea merge din nou cu mașina mică, ceea ce este tragic. E de înțeles și sigur că, pentru o perioadă, ești mai protejat în mașina ta decât în autobuz. Dar, dacă se continuă trendul ăsta și după ce se termină cu pandemia, va fi o catastrofă. Aș vrea să învățăm și altă lecție decât cea a protecției imediate din pandemia asta. Acum e normal, dar după ce se mai atenuează, dacă vom avea o societate în care fiecare va sta în cutia lui sau la el acasă, nu vom mai ieși și nu vom mai avea spații publice, cred că va fi foarte rău.

Cred că lumea va cere, pe termen lung, locuri de muncă mai umane și mai puțin niște hărăbăi în care stă toată lumea, cu aer condiționat și aceeași lumină. În alte părți, unde sustenabilitatea nu ține doar de materiale, ci și de concepție, există clădiri de birouri cu zeci de etaje care nu au aer condiționat, pentru că totul este rezolvat prin ventilație naturală.

 Poate va apărea un nou tip de birou urban, mai bine integrat în oraș. Cum ar fi să ai parterul acestor clădiri de birouri total liber și accesibil publicului? Cum ar fi să dai orașului ceva din clădirea ta?

Or, asta la noi se întâmplă foarte puțin.

Cum rămâne cu interiorul acestor spații, în condițiile în care unii oameni trebuie să reia munca de la birou, dar nu se mai pot aduna și trebuie să păstreze distanța?

Ș.G.: Oricum la noi sunt prea înghesuiți oamenii, pentru că se merge pe profitul maxim. Firmele ar trebui să-și gândească un program flexibil, unii să lucreze de acasă, alții de la birou și să ai mai puțini oameni în aceiași metri pătrați. Trebuie, totuși, să se mai vadă lumea din când în când și să mai vină la birou, atât pentru ei, cât și pentru coeziunea organizației respective. Una e ce ai nevoie acum – când începi să pui separatoare – și alta ce ar trebui să urmeze în continuare. Eu nu cred că ar trebui să mergem pe trendul ăsta de separare. Hai să ne gândim cum ar putea să fie birouri mai domestice și mai relaxate. 

Ce tips and tricks arhitecturale ar exista ca să facem birourile mai safe? Prin afară au început să pună sneeze guard-uri.

Ș.G.: Embrionar există deja. Că existau un fel de separatoare și înainte la mobilierul contemporan, ca să ai o oarecare senzație a unei intimități, să poți să-ți pui pozele de familie. Cred că astfel de lucruri se vor face, dar mi-aș dori să fie temporare. Aparatele de aer condiționat sunt unul dintre cei mai mari factori de răspândire a bolilor, oricât ar fie ele de performante, pentru că iau aerul și-l reamestecă. 

Ce soluție ar fi pentru asta?

Ș.G.: Soluția, deși nu pare foarte hi-tech, este să poți să ventilezi clădirea. Birourile de clasă A, acestea ecologice, sunt o chestie cât mai compactă, cât mai izolată de exterior și cât mai bine protejată. Or, dacă schimbăm un pic punctul de vedere și ne gândim că birourile ar putea fi cu sisteme de protecție solară, să poți avea obloane care se închid și se deschid și să poți deschide geamul într-un mod sigur, atunci ai avea un aer mai bun și productivitate mai mare. Lucruri din astea de bun simț, care se pot aplica, dacă am ieși din mindsetul că totul trebuie să fie rezolvat prin device-uri și prin a reintroduce tot felul de chestii de protecție. Acestea sunt lucruri care trec dincolo de soluția provizorie, în care stăm toți cu mască. 

Dacă ar fi totuși să ne gândim pe termen scurt, cum ar putea arăta un birou reorganizat după regulile de sănătate și de menținere a distanței?

Ș.G.: Poți face un altfel de program: să vină la birou doar cei care sunt absolut necesari acolo, pentru a asigura o permanență, restul lumii lucrează de acasă.

Chestia asta în care faci switch, te mai duci o zi-două și restul stai acasă cred că va fi strategia majorității companiilor pe perioada următoare, pentru că asta rezolvă și problema spațiului, și a aglomerării, nici nu înnebunește nimeni acasă, nici nu pierde total contactul cu ce s-a întâmplat și este, per total, mai puțin expus.

Asta e, pentru mine, una dintre metodele de bază. Nu-mi imaginez o muncă de birou care să nu aibă o parte enormă online, oricum, și pe care n-o poți face și acasă.

Apoi, sunt măsurile de igienă absolut normale: pentru toaletă, de exemplu, nu te speli pe mâini doar după ce ai fost, ci și înainte. la bucătărie, îți speli cana de cafea imediat după ce ai băut, dezinfectezi locul tău de muncă înainte de a începe să lucrezi, dar și după. Ține de niște gesturi simple și de niște obiceiuri. Nu știu cum vor face majoritatea – dacă vor lucra cu mască sau nu. Cred că-i foarte greu, totuși, să ții masca pe față o zi întreagă. Dar poți să faci chestii mai smart – să chemi oamenii câte cinci ore la birou, în loc de opt, de exemplu. Asta ar acoperi 90% din necesarul de siguranță. Mi-e foarte greu să cred că lumea va investi în foarte multe lucruri pe care apoi s-ar putea să nu le folosească. 

Cred că există această luptă între a rezolva cu gadgeturi și a rezolva într-un mod integrat. Toate schimbările de la locurile de muncă țin foarte mult și de a arăta lumii că faci lucruri pentru cei cu care lucrezi. Nu-mi dau în seama în ce măsură ele sunt urmate chiar de niște reorganizări sau dacă în unele cazuri nu voiau oricum s-o facă. Tipul ăsta de open space oricum era în criză de mai multă vreme. 

Deci, n-o să se modifice spațiul de lucru propriu-zis foarte mult, ci o s-o dea mai degrabă din management.

Ș.G.: Lumea va aștepta, probabil, să vadă ce se întâmplă. La noi lucrurile sunt foarte inflexibile și, odată modificate, rămân cam așa. E încă foarte devreme și majoritatea lumii încă e acasă, dar cred că vom merge, per total, mai puțin la birou. 

Permanentizarea muncii de acasă ți se pare ceva fezabil, pe termen lung?

Ș.G.: Nu. Cred că depinde foarte mult de meserie. Munca de acasă e foarte bună, dar nu poate merge decât în combinație cu întâlnitul, totuși. S-au făcut și studii care au arătat că, până la două zile pe săptămână lucrate acasă dau un boost de productivitate foarte mare, dar, când lucrezi patru zile sau tot timpul de acasă, începi s-o iei în jos, să devii agorafob și să ratezi foarte multe lucruri. Diferențele sunt, desigur, enorme între diferitele categorii: business-ul mare, cei din servicii, creativii. 

Trendul acesta de co-living și co-housing s-ar putea să fie pus sub semnul întrebării foarte puternic în această perioadă. Pe de altă parte, toate astea sunt și niște plase de siguranță. Dacă ți se întâmplă ceva, îi ai pe ceilalți în jurul tău. Și acum, când a fost lockdown, a fost important să fii cu mai multă lume în jur decât singur și să te urci pe pereți.

Cum crezi că vor fi afectate spațiile de coworking?

Ș.G.: Cred că pe termen scurt va fi foarte rău, pentru că majoritatea acestor spații, nefiind oricum în circuitul major, sunt afectate. Au resurse mult mai puține de a se adapta și cred că majoritatea se vor suspenda. Pe de altă parte, nici nu știu dacă nu ești mai safe într-un co-working decât într-o chestie mare. Unii oameni s-ar putea să se simtă mai safe într-un loc cu 10-15 oameni pe care îi știu, care respectă regulile nu doar pentru că li se impune, ci pentru că le interiorizează. 

Există vreun mod de a face aceste cubicule mai prietenoase dacă totuși va trebui să aduci toți oamenii la muncă? Sau există vreo alternativă mai prietenoasă la ele?

Ș.G.: Da, alternativa este să nu aduci oamenii la birou. Și apoi să ne gândim la niște spații de birou mai normale și mai aproape de un firesc al vieții. Până la urmă, modelul de birouri de acum, dincolo de faptul că nu mai sunt mașini de scris, e foarte aproape de cel al anilor ’20-’30. Open space-ul apăruse deja în acea perioadă la americani, iar în anii ’60-’70 era peste tot și erau niște locuri îngrozitoare. Când mă mai uit la Toți oamenii președintelui, filmul cu Watergate, mă frapează cum arăta redacția aceea de ziar de la Washington Post, cu neoanele alea, platoul ăla infinit, numai șefii au geam ș.a.m.d. Lucrurile ar cam trebui să se schimbe și deja existau tendințe în acest sens, numai că măsurile nu erau luate decât de firme care își asumau acest pionierat sau care făceau din el o treabă de branding.

Cred că locul de muncă va deveni chiar mai important decât înainte ca factor de alegere a unei companii sau a alteia. A-l face mai agreabil va fi o strategie mai câștigătoare decât aceea de a-l face doar mai sigur.

Asta o să coste probabil destul de mult.

Ș.G.: O să coste, dar vor trebui să se gândească la asta. Totul costă. De exemplu, concediile plătite au apărut în Franța în anii 1920. Înainte toată lumea zicea: cum să dai concedii plătite? Dăm faliment cu toții. Așa a fost și-n secolul al XIX-lea: Cum să nu mai lucreze copiii? Și la un moment dat au dat o lege în Parlamentul britanic, pe la 1850, să nu mai lucreze copiii mai mult de opt ore pe zi. Unele lucruri care par SF se schimbă când apare câte o criză din asta, pentru că lumea începe să conștientizeze că, de fapt, se poate și altfel. 

Crezi că firmele și companiile de la noi sunt, la modul realist, pregătite să se ducă în direcția asta?

Ș.G.: Nu, în esență, majoritatea dintre ele sunt încă în mentalitatea de anii ’90. La noi totul se întâmplă cu o foarte mare întârziere, dar, uneori, când ai o căzătură din asta, te umpli de praf și poate reacționezi ceva mai repede decât de obicei. Acum, evident că va veni o criză și oamenii vor ține la un loc de muncă. Vor înjura, dar vor ține la locul de muncă. Dar vor trebui să fie totuși niște reglementări ceva mai aspre. Dacă ele vor veni din partea unora care nu știu nimic despre design, amenajări, o să spună: n-ai voie să mai ai birou, dacă nu-ți pui separatoare. Mie de-asta mi-e teamă, că vine un regulament din ăsta scriptic, de tipul medicina muncii, la nivelul cel mai de jos, de bifat căsuțe. Reglementările de la noi nu au viziune, sunt doar punitive și jumătate din ele oricum nu se respectă, pentru că de multe ori nu prea ai cum.

Totul trebuie regândit, dar hai s-o facem având în minte că trebuie să și mâncăm, să și ieșim la soare, să nici nu crăpăm ca societate în 30 de ani. Dacă vrem să rezolvăm numai cu COVID-ul la birou, atunci, într-adevăr, separatoare și dezinfectant și cam atât. Dar atunci cred că vom fi greșit lucrurile în mod fundamental.



Text de

Valentina Nicolae

Reporter pe teme sociale la Școala9. A învățat meserie la Casa Jurnalistului. A publicat în Șapte Seri, VICE, Scena9, Men's Health, Krautreporter, Freie Presse.

SOCIETATE|STUDIU

75 de ani de la Hiroshima și Nagasaki: cine supraviețuiește unui atac nuclear?

De Ionuț Preda 05/08/2020
La trei sferturi de veac de la singurele atacuri nucleare din istorie, cercetătorii continuă să studieze ce au lăsat în urmă ciupercile atomice pentru supraviețuitori.
TEHNOLOGIE|Q&A

Un start-up românesc promite că ADN-ul tău digital va munci pentru tine

De Mihai Ghiduc 28/07/2020
Humans e un start-up de deep tech care promite să creeze synthetic media folosind vocea, imaginea și gesturile unor persoane fără a mai fi necesară prezența fizică a acestora 
SOCIETATE|HOT TAKE

De ce nu poartă românii mască?

De Dani Sandu 27/07/2020
Pe măsură ce numărul de cazuri de COVID-19 crește îngrijorător, tot mai puțini oameni poartă mască în magazine și alte locuri unde ar trebui să poarte. Reticența de a contribui la binele comun și o viziune depășită despre masculinitate sunt câteva dintre explicațiile acestui comportament
SOCIETATE|HOT TAKE

Esca și COVID-ul: o poveste cu influenceri

De Iulian Comănescu 21/07/2020
După ce a tăcut vreo zece zile, Andreea Esca a recunoscut că da, a avut COVID. Pe rețelele sociale, încruntarea față de ce se-ntâmplă la PRO TV s-a transformat în aplauze față de interviul în care prezentatoarea a povestit transparent și emoționant lucrurile prin care au trecut ea și familia ei.