Foto: Malte Mueller / Getty Images

„Dintr-o relație abuzivă se fuge, nu se pleacă”. O discuție cu regizoarea Ozana Nicolau23 min read

De Daniela Vasilache 11.01.2024, ultima actualizare: 23.01.2024

Aplicația de mobil The Network și spectacolul ReStart prezintă poveștile supraviețuitoarelor violenței domestice sub o formă artistică care îmbină teatrul documentar și new media.

Strada pe care mergi zilnic spre casă ascunde secrete pe care niciun istoric nu le știe. Se cunosc doar poveștile mari, momentele cheie ale orașului, dar întâmplările obișnuite, care poate marchează destine, trec neobservate. Te intersectezi cu sute de oameni care duc cu ei povești ce le-au lăsat semne. Câți dintre ei se simt în siguranță să meargă acasă?

Violența domestică pare ceva ce li se întâmplă doar oamenilor din medii defavorizate. Sunt mediatizate știri despre bărbați care își bat nevestele și totul pare o realitate îndepărtată. Dar adevărul este că nimeni nu știe ce se întâmplă în spatele perdelelor caselor pe lângă care oamenii trec în fiecare zi. 

Datele oficiale anunțate de Ministrul Familiei arată că, în 2022, aproape 40.000 de femei și 9.000 de copii au fost victimele agresiunilor domestice, iar 42 de femei și 4 copii au murit în acel an în urma bătăilor în familie.//Citește mai multe pe: romania-actualitati.ro //

Regizoarea Ozana Nicolau a vrut să le dea voce femeilor care au supraviețuit violenței domestice și a colectat poveștile a 30 dintre ele, pe care le-a organizat, apoi, într-o piesă de teatru numită ReStart, și o aplicație de mobil, The Network. Cele două fac parte dintr-un proiect cross-media co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB. Am vorbit cu Ozana pentru a afla mai multe despre aceste două proiecte. 

Arta are puterea de a spune povești dificile

Proiectul de teatru și new media are o bază documentară foarte puternică. „Eu am făcut mai mult o muncă de curatoriat, adică am cunoscut toate aceste povești și din ele m-am gândit ce să aleg, ca să fie mai relevant. Fiind niște povești reale atât de intense și o experiență de viață atât de complexă, nu m-aș fi gândit niciodată să intervin, pentru că nu e rolul meu. Sunt viețile unor oameni pe care eu am simțit că trebuie să le transmit mai departe. Nu puteam să intervin altfel”, a spus Nicolau. 

Pentru a documenta în detaliu subiectul, Ozana a folosit, pe lângă poveștile celor 30 de femei, și date statistice provenite de la Centrul Filia, Agenția Naționale pentru Egalitate de Șanse, Institutul Național de Statistică. Regizoarea a discutat și cu avocați, polițiști și asistente sociale pentru a înțelege toate ramificațiile subiectului, pe care le-a prezentat ulterior în două forme artistice. 

„Arta are o putere foarte subtilă, dar puternică. Inițial, poate să pară că nu există niciun impact sau că impactul e minim, dar eu știu că de fapt ceea ce vedem și modul în care e tratat un subiect rămâne în noi. Și cred că, pe termen lung, există o schimbare în mentalitatea celor care văd”, a spus Ozana. 

ReStart este un spectacol de teatru documentar performativ prin care regizoarea a încercat să  arate, în primul rând, ce se se întâmplă în psihicul unei femei care a trăit violența domestică. Spectacolul are un personaj principal, dar există și povești secundare, care ilustrează extinderea și varietatea fenomenului. Ultima proiecție a spectacolului a avut loc pe 8 decembrie. 

The Network – spectacolul de teatru la un click distanță

Pentru că piesa de teatru se joacă doar la București, Ozana a vrut să găsească un mod prin care poveștile să ajungă la oamenii din întreaga țară. Așa a luat naștere aplicația de mobil The Network, în care orașul devine scena, iar ascultătorul – unul dintre personaje. Când intri în aplicație, ești invitat să îți pui căștile în urechi și să te plimbi în cinci puncte cheie ale orașului: acasă, turn, pod, piață, școală, care transmit fiecare câte o experiență diferită. 

„Podul, de exemplu, este ceva fizic, care ne ajută să trecem pe partea cealaltă a unui râu, dar putem vorbi și despre podurile interioare, poduri emoționale, care se creează atunci când e vorba de o comunitate de oameni care se sprijină între ei. Asta este una dintre experiențele fundamentale pentru femeile care ies din relații abuzive: ieșirea se face cu mult sprijin din partea comunității, din partea unor femei care au trecut și ele prin situații similare”, a spus Ozana. „Turnul este un punct de observație, ca să ne observăm pe noi și pe ceilalți. E un capitol în care facem un exercițiu de autocunoaștere și de observație legată de relații”. 

Călătoria interioară este transpusă într-o călătorie auditivă. Pe tot parcursul capitolelor aplicației, ascultătorii sunt însoțiți de vocea unei naratoare care nu le spune doar poveștile supraviețuitoarelor violenței, dar îi invită să se gândească și la propriile lor experiențe și sentimente în diverse contexte. 

„Cum se simte să fii acasă? Când a devenit casa asta «acasă»?”

„Semnele din orașe indică lucruri. Dar pentru oameni există semne?”

„Unii trecători văd ce se întâmplă în jur, alții nu.”

Aplicația le permite ascultătorilor să încarce anonim propriile poze și texte pe parcursul derulării poveștii, care vor fi stocate și vor deveni un jurnal al orașului pe care ceilalți utilizatori îl pot vedea. 

Violența se manifestă în toate mediile

Nu există un tipar în care să se încadreze victimele violenței domestice, deși există preconcepția că doar femeile sărace sau needucate devin victime. Abuzurile pot apărea în toate mediile – o arată chiar femeile care și-au spus poveștile pentru acest proiect. „Multe dintre cazurile pe care le-am pus în spectacol sunt cazurile unor femei de la care nu ne-am aștepta să treacă printr-o astfel de situație”, a spus regizoarea. 

O judecătoare care a trecut prin violență domestică. O femeie care aplică legea, cunoaște legea, știe foarte clar care sunt drepturile sale și, totuși, s-a aflat într-o astfel de situație. 

O asistentă socială și activistă pentru drepturile femeii. Soțul ei era activist pentru drepturile omului și făcea chiar training-uri cu polițiști. Și în acest cuplu a existat violență domestică. 

O femeie aflată într-o funcție de conducere, care a studiat în străinătate și care părea că are o viață „picture perfect”: doi copii, o casă în afara orașului, un soț cu un job bun. Dar exista această problemă de abuz de care nu știa nimeni. 

„Există o legătura foarte mare cu ce am trăit în copilăria noastră. Chiar dacă noi, pe măsură ce creștem, primim o educație cu ajutorul căreia percepem rațional care sunt drepturile noastre, ce e corect și ce nu, ceea ce trăim în copilărie și peisajul nostru emoțional determină mult mai mult ceea ce se întâmplă cu noi”, a spus Nicolau. „Dacă noi, de exemplu, am trăit într-un mediu în care nu am contat, n-am fost respectați, am fost neglijați, noi n-am învățat să avem grijă de noi și să ne punem pe primul loc. Ca să avem o relație sănătoasă cu ceilalți, trebuie, în primul rând, să avem o relație sănătoasă cu noi, să ne punem pe primul loc și să avem grijă de noi”. 

Dintr-o relație abuzivă se fuge, nu se pleacă

„Eu nu știam că mă aflu într-o relație abuzivă”, este un pattern pe care Ozana l-a observat în discuțiile de documentare cu supraviețuitoarele violenței domestice. Femeile asociau automat violența domestică cu cea fizică și nu considerau alte tipuri de neînțelegeri drept violență. „Adică faptul că erau controlate, ținute sub observație, îndepărtate de prieteni, criticate foarte tare sau că li se spunea că n-au voie să poartă o anumită rochie sau să întârzie cinci minute. Pentru ele, astea nu erau semne de abuz. Nu cunoșteau semnele acestea de abuz emoțional.” 

Înainte de instalarea violenței fizice, violența îmbracă alte forme, precum violență verbală, sexuală, psihologică, online, socială, economică, spirituală. 

„În general, agresorii încearcă să își controleze victima, nu doar psihologic, ci și social, o îndepărtează de prieteni sau de familie ca să nu mai existe rețeaua aceasta socială care să o susțină. O controlează și financiar. De obicei, victimele violenței nu mai lucrează sau, dacă lucrează, partenerul este cel care deține controlul asupra banilor. Abuzatorul deține controlul”, a spus Ozana Nicolau. 

La televizor, sunt prezentate lucrurile cele mai grave, formele de violență fizică extremă, de aceea percepția generală este că violența domestică este echivalentă cu cea fizică. „Violența domestică este în primul rând un abuz emoțional, așa începe, cu un abuz emoțional și cu o relație de putere dezechilibrată”, a spus Nicolau. „Cineva are puterea, de cele mai multe ori, bărbatul și altcineva se supune, de cele mai multe ori, femeia sau copiii. Punctul principal este ca victima să nu aibă încredere în sine, să nu se creadă capabilă să se susțină singură, pentru că dacă s-ar considera capabilă, acea relație ar fi încheiată.” 

„Femeile pleacă din relații abuzive cu o încredere destul de zdruncinată în sine, există un proces de transformare interioară prin care ele trec ca să aibă puterea necesară să plece. Aceste femei au început să construiască încet, încet, pentru că este un proces îndelungat, nu se întâmplă peste noapte”, a mai adăugat Ozana.

„Dintr-o relație abuzivă se fuge, nu se pleacă. Îți faci un rucsac mic, cu lucrurile esențiale: telefon, bani, trei perechi de chiloți și o jucărie pentru copil. Mic. Rucsacul trebuie să fie mic, ca să îl poți duce în spate. Tot restul rămâne în urmă. Casa, anii munciți, vacanțele, anii în care te-a iubit, pentru că așa a început – cu iubire”, este citatul care rezumă experiența protagonistei din spectacolul ReStart și a miilor de femei care au supraviețuit violenței domestice. 

Lipsa de reacție a comunităților și autorităților

„Cel mai mult m-a enervat faptul că oamenii nu reacționează. Femeile care trec prin asta vorbesc cu vecine, prietene și nu există reacția comunității. Sigur că există, să zicem, compătimire, înțelegere, dar nu mai mult de atât. Adică nimeni nu are o soluție concretă”, a spus Ozana. 

Această problemă nu există doar la nivel comunitar, ci și legislativ. România a fost condamnată de mai multe ori de CEDO pentru soluționarea incorectă a cazurilor de violență domestică împotriva fetelor minore.// Barometrul violenței de gen 2022. Violența împotriva femeilor în România: reprezentări, percepții, centrulfilia.ro //

Principala lege care reglementează violența împotriva femeilor este Legea nr. 217/2003, dar violența domestică sau de gen nu este menționată ca infracțiune distinctă în Codul Penal, „iar art. 199 stabilește faptul că atunci când au loc fapte de omor (art. 188), omor calificat (art. 189), lovirea sau alte violențe (art. 193), vătămarea corporală (art. 194) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195) asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei crește cu o pătrime”.// Barometrul violenței de gen 2022. Violența împotriva femeilor în România: reprezentări, percepții, centrulfilia.ro //

Pe lângă ordinele de protecție deja existente, au fost introduse, la finalul anului 2022, brățările electronice de monitorizare a agresorilor. Există, însă, probleme de implementare a acestor măsuri, lucruri semnalate, în special, de ONG-uri. 

ONG-urile destinate supraviețuitoarelor violenței domestice au o istorie lungă. În 2003 a fost înființată Coaliția Națională a ONG-urilor implicate în programe privind violența, iar între 2011-2014 a luat naștere Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (VIF). De altfel, această rețea a contribuit la introducerea ordinelor de protecție în 2012, iar apoi la ordinului de protecție provizoriu și a brățărilor electronice. 

În momentul actual, există o serie de ONG-uri în mai multe orașe din țară care oferă sprijin victimelor violenței domestice și militează pentru drepturile lor în fața autorităților. Câteva ONG-uri la care a apelat și Ozana în documentarea proiectului sunt Centrul Filia și Asociația ANAIS, din București, Asociația pentru Libertate si Egalitate de Gen (A.L.E.G.) din Sibiu. 

Subiectele care îți dau un impuls să zici ceva

Ozana este obișnuită să abordeze subiecte dificile în piesele regizate de ea. În 2018, a regizat piesa Foreplay care prezintă poveștile a trei mame minore,// Detalii pe: centrulreplika.com // iar în 2019, a regizat Growing Up, un spectacol care explorează corupția din sistemul medical și impactul său asupra demnității umane.//Detalii pe: facebook.com //

 „Aleg subiecte care fie mă fac curioasă, fie mă revoltă și simt un impuls puternic de a spune ceva, pentru că nu îmi dau pace gândurile”, a spus ea. 

Inspirația pentru spectacolul ReStart și aplicația The Network își are originea în copilăria regizoarei, când a fost martoră indirectă la violența domestică. „În locul în care trăiam, erau cazuri de violență domestică și era un cartier OK din București, apropo de preconcepția că doar în medii sărace pot apărea abuzurile. În Berceniul anilor 1990-2000, în familii medii și cu persoane educate, cu joburi OK, era destul de frecvent întâlnită violența domestică”.


Aplicația The Network poate fi descărcată din Google Store și din Apple Store.



Text de

Daniela Vasilache

Danielei îi place să testeze limitele „imposibilului”, nu se ferește niciodată de complexitate și e mereu pregătită pentru o nouă provocare. Și-a început cariera scriind articole despre artă, dar mai târziu s-a îndrăgostit de lumea științei. A scris timp de un an de zile pentru ZME Science, iar unele dintre articolele ei au fost preluate de presa italiană și ungară.

SOCIETATE|SCIENCE OF SPORT

Olimpiadă pe steroizi? Visul libertarian al Enhanced Games se bazează pe o știință dubioasă

De
O organizație finanțată de miliardari tech libertarieni propune o alternativă la Jocurile Olimpice în care dopingul să fie legal. O viziune disruptivă, ca lumea tech, dar și distopică.
MONEY

„Investiți 1.100 RON pentru profit garantat!” Cum sunt păcăliți românii cu reclame deepfake

De
Deepfake-uri cu personalități publice din România sunt promovate nestingherit pe Youtube și Facebook. În Parlament se discută o lege pentru a limita fenomenul, iar rețelele de socializare răspund încet problemei.
SOCIETATE|SOLUȚII

Educația, regândită pentru a motiva și distra elevii

De
Lecțiile de știință din întreaga Europă prind viață prin impulsionarea „învățământului deschis”.
SOCIETATE|MS TALKS

Diversitatea echipei este cheia succesului în afaceri. Interviu cu Joe Leech

De
Antrenorul de CEO Joe Leech crede că un lider bun este definit de echipa sa. El trebuie aibă încredere în perspectivele lor diferite și să le insufle valorile organizației.