Este timpul să iei râsul în serios13 min read

Deși oamenii din întreaga lume se bucură de o porție bună de râs, se știu uimitor de puține despre acest comportament instinctiv.

Înainte să poată vorbi sau merge, bebelușii râd. Primul chicot al unui copil, în jurul vârstei de patru luni, farmecă și înviorează chiar și cel mai ostenit părinte; iar de la acel moment, devine un instrument care rămâne cu el toată viața și îl ajută să comunice cu lumea.

Râsul este un liant social care unește oamenii și îi ajută să treacă cu bine prin tot soiul de experiențe și întâlniri. Există însă foarte puține date științifice despre cum funcționează acesta.

Energie pozitivă

„Râsul este esențial în experiența noastră umană de coordonare și interacțiune cu ceilalți, însă nu știm multe despre acesta”, spune Stefanie Höhl, profesor de psihologie a dezvoltării la Universitatea din Viena, în Austria.

Höhl lucrează la proiectul Laughing Together,„Laughing together: the role of laughter and interpersonal synchrony in bonding and cooperation”, cordis.europa.eu unul dintre cele două studii finanțate de UE care vin cu o nouă abordare a subiectului fericirii.

În cercetarea psihologică și neuroștiințifică, râsul a fost eclipsat de necesitatea medicală presantă de a studia emoțiile negative care afectează sănătatea mintală, cum ar fi anxietatea și teama.

Există o cerință clinică de a înțelege mai bine aceste emoții pentru a putea trata pacienții într-un mod cât mai eficace.

„Emoțiile pozitive, cum ar fi râsul, nu sunt cercetate prea mult, întrucât impactul lor societal și clinic nu este unul imediat”, spune dr. Carolina Pletti, cercetător la Universitatea din Viena. „Dacă vrem însă să îmbunătățim starea de bine a oamenilor, trebuie să sporim sentimentele pozitive și să le reducem pe cele negative.”

Capacitatea râsului de a sparge gheața și de a netezi calea către crearea de legături sociale este ușor de înțeles. Acesta eliberează în corp endorfine, care induc o stare de bine. Cine nu se simte minunat după o seară petrecută râzând alături de prieteni?

În cadrul acestui proiect cu durata de doi ani, care se va încheia în martie 2024, Pletti și Höhl doresc să afle mai multe despre ce se petrece în creierul uman atunci când o persoană râde.

Râsete duble

Cei doi experți apelează la perechi de voluntari pentru a le observa activitatea cerebrală atunci când aceștia râd de ceva în același timp, folosindu-se în proces de unele dintre cele mai nostime videoclipuri cu animale de pe YouTube.

Activitatea cerebrală este ritmică. Se știe deja că vorbirea și muzica ajută la sincronizarea ritmurilor cerebrale ale oamenilor.

Atunci când două minți se acordează pe aceeași lungime de undă, acestea procesează informațiile mai repede. Rezultatul este o comunicare mai lină, iar interacțiunea și cooperarea devin mai ușoare.

Este pentru prima oară când cercetătorii au examinat dinamica a două creiere care interacționează în timp real sub impactul râsului, atât la adulți, cât și la copii.

„Credem că râsul ar putea într-adevăr să aducă creierele oamenilor pe aceeași lungime de undă”, spune Höhl. „Este, în fapt, un semnal social, iar în termeni de cercetare, este piesa lipsă a puzzle-ului.”

Tehnologia imagistică cerebrală, purtată ca o cască de înot, captează activitatea cerebrală în timp ce participanții se uită la videoclipuri amuzante, râd de un joc de cuvinte și interacționează liber. În această fază finală cercetătorii vor putea vedea dacă râsul poate stimula sincronismul cerebral.

Surpriza testării

Primele rezultate ale experimentelor cu adulți aduc o surpriză.

Râsul împreună îmbunătățește, într-adevăr, sincronismul neural, însă constatarea neașteptată este că nu pentru mult timp. Cercetătorii au identificat o fereastră de timp de cinci minute în care oamenii sunt acordați la ritmul cerebral al celuilalt, după care efectul dispare.

Cercetătorii vor explora impactul personalității celor testați și speră să extindă studiul pentru a testa și ce se întâmplă atunci când oamenii se cunosc deja. Cercetările viitoare ar putea examina totodată ce se poate face pentru a prelungi acest timp de sincronicitate.

Între timp, cercetătorii își îndreaptă atenția asupra copiilor, făcându-i să râdă la videoclipuri amuzante cu animale sau desene animate și apoi analizând ce se întâmplă cu activitatea lor cerebrală atunci când cooperează în cadrul unui joc.

Acest studiu separat este unul dintre puținele care analizează modul în care preșcolarii interacționează între ei, precum și procesele de cooperare și sincronism cerebral.

Dacă se va constata că râsul împreună încurajează comportamentul pozitiv, ajutându-i pe copii să se înțeleagă între ei, cercetătorii spun că râsul ar putea deveni, într-o bună zi, o tehnică educațională în școli, dar care s-a putea aplica și în mediul profesional al adulților.

Spectrul emoțional

Proiectul Positive Emotions Project (PEP)„An Empirical Foundation for Understanding Positive Emotions”, cordis.europa.eu s-a concentrat pe 17 emoții pozitive – inclusiv recunoștință, admirație, amuzament, compasiune și alinare – pentru care nu există deocamdată studii detaliate și coordonate.

Această inițiativă cu durata de șase ani se va încheia în august anul acesta și este condusă de dr. Disa Sauter, psiholog social la Universitatea din Amsterdam, în Țările de Jos.

Proiectul a implicat colaborări cu peste 60 de cercetători din întreaga lume. Acesta a analizat gândurile și sentimentele a peste 30.000 de oameni la nivel mondial, comparând diferite tipuri de experiențe emoționale pozitive.

„Scopul global al proiectului este să studieze emoțiile pozitive cu o granularitate mult mai mare”, spune Sauter. „I se spune simplu «fericire», însă noi adoptăm o perspectivă mai largă pentru a vedea dacă diferitele tipuri de emoții pozitive ar putea funcționa diferit.”

Căile amintirilor

Pe lângă studierea expresiilor faciale și a normelor sociale care modelează cum și când își afișează oamenii emoțiile pozitive, proiectul a făcut din exprimarea în cuvinte un element-cheie.

Cercetătorii au invitat participanții să vorbească despre amintirile lor plăcute și le-au cartografiat expresiile faciale și râsul.

Pe termen lung, o înțelegere detaliată a modului în care arată și sună oamenii atunci când trăiesc diferite emoții ar putea ajuta la lucrul cu aceia care nu pot comunica în cuvinte, inclusiv bebelușii și copiii mici.

Aceste constatări ar putea fi utile și pentru oamenii care își comunică uneori cu greu emoțiile, inclusiv persoanele din spectrul autist și cele care suferă de demență.

Este un proiect care își propune să cartografieze un teritoriu încă neexplorat al emoțiilor umane din diferite culturi. Cu timpul, rezultatele ar putea deveni o resursă prețioasă pentru dezvoltarea tehnologiilor menite să sprijine comunicarea emoțiilor umane.

Niciodată plictisitor

Până atunci, Sauter și Pletti nu au nicio îndoială în legătură cu calitățile contagioase și beneficiile inerente ale râsului. 

„Oamenii nu au nevoie de prea multe încurajări pentru a râde”, spune Sauter.

Pletti a exemplificat aceasta printr-o altă surpriză a proiectului: scenariile de studiu concepute să limiteze probabilitatea de a genera râsul în rândul participanților au eșuat.        

„Chiar și atunci când le dai oamenilor o sarcină extrem de plictisitoare, cum ar fi să lucreze la un manual de instrucțiuni, vor încerca să vină cu lucruri amuzante pentru a face situația mai puțin neplăcută și tot vor găsi ceva de care să râdă”, a spus aceasta. „Este aproape imposibil să alungi complet râsul.”

Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.