George Tiedemann/Sports Illustrated via Getty Images
Tipul din Arad care a fondat Maratonul din New York19 min read
Cel mai mare maraton din lume a fost creat de un evreu arădean care a supraviețuit Holocaustului și a ajuns în America fugind de ruși.
M-au fascinat mereu poveștile celor care au plecat din România (sau din localități care acum fac parte din România) și au făcut lucruri spectaculoase afară. Și observ că, mai ales când aceștia erau membri ai unei minorități etnice, localitățile natale îi ignoră cu obstinație. Rar găsești o stradă care să le poarte numele și majoritatea au apărut recent. Johnny Weissmuller, campion mondial la natație mult înaintea lui Popovici și primul Tarzan, De fapt, e o intrare, în Freidorf, satul în care s-a născut, devenit acum cartier al Timișoarei, google.com/maps Brassaï, celebru pentru că a fotografiat Parisul noaptea și pentru că i-a fotografiat pe Dali, Picasso, Matisse sau Giacometti, În centru, în apropiere de Turnul Alb, google.com/maps dar nu găsești strada Saul Steinberg în Râmnicu Sărat, chit că e unul dintre View of the World from 9th Avenue, una dintre multele sale coperte făcute pentru The New Yorker e cea mai celebră din istoria publicației, en.wikipedia.org nici strada Isidore Isou, Detalii pe wikipedia.org în Botoșani. Nici 35 de kilometru mai la nord, în Săveni, orașul în care am copilărit și în care cu siguranță am mers pe străzi cu melodia de la Popeye Marinarul, fără să știu că Detalii pe wikipedia.org compozitorul melodiei, s-a născut acolo, nu-i o stradă dedicată lui.
Și nici Aradul nu i-a dedicat nimic lui Fred Lebow, tipul care a părăsit orașul în adolescență pentru a ajunge să fondeze unul dintre cele mai celebre maratoane din lume.
E OK însă, Fred Lebow are o statuie în „Fred Lebow Statue”, nycgovparks.org la câțiva pași de muzeul Guggenheim. Duminică, 6 noiembrie, statuia a părăsit însă locul în care stă de obicei pentru a veghea, „Fred Lebow statue is a finish-line inspiration for marathon runners”, abc7ny.com din mijlocul publicului, linia de sosire a maratonului din New York.
Statuia lui Fred Lebow din Central Park. Foto: Mihai Ghiduc
Central Park pare un loc bun pentru a alerga, și-a spus Fred
America are maratoane încă din secolul al XIX-lea, de fapt îl are pe Maratonul din Boston a început în 1987, la un an după Olimpiada de la Atena, wikipedia.org dar New York-ul, orașul care nu doarme niciodată, a început să alerge mult mai târziu. Mai exact, în 1970, când Fred Lebow a decis să investească 300 de dolari, câștigați din afaceri cu haine, în primul maraton din acest oraș, pe care l-a organizat împreună cu Vince Chiappetta. S-a desfășurat în Central Park (atleții au alergat cinci ture), au participat 127 de competitori, dintre care doar 55 au și terminat cursa, câștigată de Gary Muehrcke. Spectatori au fost circa 100.
CITEȘTE ȘI: Adevărul despre originile românești ale lui Stan Lee, patriarhul Marvel
Anul acesta, 50.000 de oameni s-au aliniat la „TCS New York City Marathon”, nyrr.org care a devenit, între timp, cel mai mare din lume. Lebow nu mai trăiește însă de aproape 30 de ani, dar Clubul Alergătorilor, New York Road Runners, îl onorează în continuare, nu doar mutându-i statuia la start, ci și organizând în fiecare lună ianuarie un semimaraton „2022 NYRR Fred Lebow Half-Marathon”, nyrr.org Kenienii Sharon Lokedi și Evans Chebet sunt atleții care au câștigat „2022 New York City Marathon. Sharon Lokedi and Evans Chebet Complete a Kenyan Sweep”, nytimes.com
Maratoniştii din New York City şi Fred Lebow se uită pe o hartă cu traseul maratonului. Foto: Pat Carroll/NY Daily News Archive via Getty Images
O viață mereu pe fugă
Când s-a născut, la 3 iunie 1932, în Arad, într-o familie evreiască, pe Fred Lebow îl chema, de fapt, Ephraim Fischel Lebowitz. A copilărit alături de alți patru frați și două surori într-un oraș multietnic care a reușit să treacă relativ neatins de Planuri pentru deportare au fost făcute de germani și români, în 1942, dar au fost anulate. Chiar și așa, 120 de evrei au fost deportați în Transnistria, iar zece și-au pierdut viața în timpul ocupației ungare (care a ținut doar o săptămână), memorialmuseums.org dar a decis, alături de întreaga familie, să părăsească România o dată cu venirea sovieticilor.
Fred avea 14 ani când a plecat cu trenul spre Olanda, însoțit de un frate mai mare. A rămas o vreme în Europa și a dus o viață boemă, apoi a trecut oceanul, cu o viză de student, și a ajuns să se reunească cu familia după mai bine de un deceniu, la 28 de ani. Până să se apuce de alergat, Fred s-a ocupat cu tot felul de afaceri, mai mult sau mai puțin legale: de la trafic de diamante și zahăr, din Europa în Marea Britanie, la vândut televizoare în Midwest, de la condus un teatru de improvizație (sau club de noapte, deprinde de sursă) în Cleveland la muncit în industria fashion-ului – adică producea copii ieftine ale unor piese de lux. Cea din urmă afacere l-a adus în New York.
Atras de sport, Lebow a cochetat pentru o vreme cu tenisul, apoi a trecut la alergare. Când s-a decis să organizeze un maraton în New York, simțea deja potențialul acestui sport să devină unul care să atragă milioane de oameni. Și, de asemenea, să îi deschidă zeci de uși.
New York-ul s-a îndrăgostit destul de repede de maraton. În 1976 orașul urma să sărbătorească 200 de ani de la înființare, iar un consilier local, George Spitz, a avut ideea de a sărbători acest lucru și printr-o cursă care să străbată toate cele cinci districte ale orașului. Primarul și Fred s-au lăsat convinși, într-un final, iar maratonul nu a mai arătat vreodată altfel.
De ce aveau nevoie de convingere? New York-ul anilor 1970 era mult diferit de cel de azi, cu un nivel crescut al violenței și mult gunoi, mai ales în zonele mai puțin centrale – iar unele dintre acestea ar fi fost pe traseul maratonului. Într-un final, decizia de a-l organiza a fost una dintre multele măsuri care au făcut orașul să scape de aceste probleme.
La startul ediției din 1976 s-au aliniat 2.000 de participanți, mai mulți decât la mult mai vechiul maraton din Boston – și deja competiția stabilea un record de participare.
Câștigătorii Maratonului New York City Grete Waitz și Orlando Pizzolata, alături de Fred Lebow și de primarul Koch. Foto: Clarence Davis/NY Daily News Archive via Getty Images
Grete Waitz și cele nouă victorii newyorkeze
Fred Lebow a fost un tip destul de excentric, dar asta era parte a șarmului său. Nu s-a căsătorit niciodată, dar se afișa mereu cu câte o nouă cucerire – era un „womanizer” care probabil ar fi dat de probleme într-un New York contemporan.
A fost însă și unul dintre cei care au încurajat femeile să participe la maratoane. În 1970, la cursa din New York, au existat patru concurente pe lista de start, deși Asociația Atleților Amatori (AAU) interzisese participarea femeilor în cursa bărbaților. În 1967, Kathrine Switzer fusese prima femeie care concurase în maratonul din Boston, stârnind un întreg scandal după ce însuși directorul maratonului, Jock Semple, a încercat „Who Was That Guy Who Attacked Kathrine Switzer 50 Years Ago?”, runnersworld.com iar soluția asociației a fost să taie cu barda.
Lebow nu și-a pus problema să se comporte precum Semple. Dimpotrivă, în 1972, când AAU a acceptat o cursă feminină, dar care ar fi trebuit să înceapă cu zece minute înaintea bărbaților, Fred a ajutat la organizarea unui protest. Șase atlete s-au așezat pe „Celebrating the protest of the ‘Six Who Sat’ in 1970s”, abc7ny.com pentru a protesta împotriva acestei discriminări – iar startul separat a dispărut la scurtă vreme după.
Maratonul a fost făcut și mai faimos tot de o femeie. În 1978, Fred a convins-o să participe la cursă pe norvegianca Detalii pe wikipedia.org pe atunci campioană mondială la 3.000 de metri. Deși era primul ei maraton, Waitz l-a câștigat detașat. Cu un record mondial care n-a rezistat timpului, pentru că s-a dovedit că lungimea cursei fusese măsurată greșit.
Chiar și așa, Waitz a revenit în New York și a câștigat maratonul de alte opt ori până în 1988, devenind și prima femeie care a alergat unul sub două ore și jumătate.
Maratonul orașului New York, 1992: primarul David Dinkins (stânga) asistă la victoria atleților Grete Waitz (39) și Fred Lebow (60), la finalul cursei din Central Park. Lebow a fondat Maratonul NYC, iar acesta a fost primul său maraton după diagnosticul de cancer, primit cu doi ani mai devreme. Foto: Manny Millan/Sports Illustrated via Getty Images
Run for your life
Fred Lebow a condus Asociația Alergătorilor din New York timp de două decenii. Maratonul n-a fost singura cursă pe care a organizat-o. Una dintre ideile lui a fost să organizeze, în 1978, un concurs de alergare pe scările Empire State Building, de la nivelul solului până la etajul 86. „Empire State Building Run-Up, esbnyc.com fost prima cursă de alergare pe scări din lume și rămâne în continuare cea mai populară.
În 1990, Fred a fost diagnosticat cu cancer la creier. A urmat un tratament care a dus boala în remisie, dar a renunțat la organizarea de curse. A ales însă să mai alerge o dată maratonul, în 1992, ajutat de prietena sa, Grete Waltz – l-a terminat în 5:32:35. Destul de repede, cancerul a revenit, iar Fred a încetat din viață New York Times a publicat un necrolog în ziua următoare: „Fred Lebow Is Dead at 62; Founded New York Marathon”, nytimes.com
La priveghiul organizat în Central Park au participat 3.000 de persoane. Doar după moartea lui John Lennon se adunase mai multă lume în parcul newyorkez pentru a conduce pe cineva pe ultimul drum.
Nu doar statuia din Central Park îl celebrează pe Fred. Din 1995, participanții la maratonul din New York se pot înscrie în „Who Is Fred”, fredsteam.org pentru a strânge bani care sunt folosiți în lupta împotriva cancerului. Până acum, s-au adunat peste 100 de milioane de dolari care au ajuns la Centrul Anti-Cancer Memorial Sloan Kettering. În 2008, regizorul Judd Ehrlich realiza documentarul Îl poți urmări pe youtube.com despre viața lui Fred – și alerga maratonul din acel an, evident, pentru Fred’s Team.
Aș spune că ar fi vremea să aibă și o stradă în Arad.
