Ce poți vedea pe cer în această perioadă, în funcție de instrumentul pe care îl folosești22 min read

Ai pe acasă un binoclu sau telescop astronomic și nu știi spre ce obiecte să le îndrepți pentru a te bucura de frumusețea cerului? Iată câteva sfaturi în acest sens.

Cerul oferă priveliști superbe, indiferent dacă-l privești cu ochiul liber sau cu ajutorul unui instrument optic. E drept, dacă folosești un instrument optic vei vedea mai multe detalii, dar ăsta nu e un motiv să nu privești cerul dacă nu ești în posesia unui telescop sau binoclu.

Hai să vedem ce anume poți vedea pe cer în funcție de ce folosești pentru a-l observa.

Ce vezi cu ochiul liber?

Pe timp de zi poți vedea ori Soarele, ori, în anumite zile din lună, Luna. Dacă nu ai acei ochelari speciali de eclipsă„How to Tell If Your Eclipse Glasses or Handheld Solar Viewers Are Safe”, aas.org concepuți special pentru observarea Soarelui, mai bine nu te uita la Soare. Lumina Soarelui este foarte dăunătoare pentru ochiul uman, așa că dacă nu ai acei ochelari dotați cu un filtru special care blochează mai mult de 99% din lumina Soarelui, nu te uita la el.

Pete solare. Foto: Hans Bernhard / Wikimedia Commons

Dar dacă ai ochelari de eclipsă, te poți uita fără probleme la Soare. Dacă ai noroc de pete solareDetalii pe wikipedia.org suficient de mari și dacă ai o vedere bună, ai putea vedea pe suprafața Soarelui niște mici puncte negre. Petele solare reprezintă zone mai reci de pe suprafața Soarelui, unde câmpurile magnetice ale stelei noastre se încurcă și nu mai lasă materia să coboare în interiorul Soarelui pentru a se reîncălzi. Atunci când câmpurile magnetice se descâlcesc, o fac plesnind și aruncă astfel în spațiu cantități uriașe de materie și radiații, generând o erupție solară.

Contrar opiniei populare, Luna se poate observa și pe timpul zilei, nu doar noaptea. Desigur, trebuie să se afle în faza potrivită. Cu ochiul liber vei vedea ușor că Luna are niște regiuni mai închise la culoare pe suprafața sa. Așa numitele mări lunare„Lunar maria | Complete guide to the seas of the Moon”, skyatnightmagazine.com nu sunt acoperite de apă, ci sunt niște cratere foarte mari și foarte vechi, acoperite cu lavă întărită.

Detaliu de pe suprafața Lunii. Foto: Pelligton / Wkimedia Commons

Noaptea este mai generoasă

Odată cu lăsarea întunericului, poți vedea o mulțime de obiecte cu ochiul liber, mai ales dacă ești într-o zonă întunecată.

Prima dată vreau să te uiți spre orizontul vestic. Destul de repede după apusul Soarelui, vei vedea ceea ce pare a fi o stea foarte strălucitoare. Nu este o stea, ci este planeta Venus, care în perioada asta este luceafăr de seară.

Iată și câteva dintre stelele pe care le poți vedea în perioada asta.

Stelele Alcor și Mizar. Foto: Nikolay Nikolov / Wkimedia Commons

Pentru că este un asterism foarte cunoscut la români, prima dată vei poposi în Carul Mare, mai precis la steaua din mijlocul oiștii. Dacă te uiți cu atenție și nu ai probleme mari de vedere, ar trebui să vezi că lângă această stea mai există una mai puțin strălucitoare. Steaua principală se numește Mizar, iar cea mai slab luminoasă este Alcor.

Dacă te uiți spre est, după ce se întunecă destul de bine, vei vedea trei stele strălucitoare care formează un triunghi. Cele trei stele, în ordine descrescătoare a strălucirii sunt Vega, cea mai strălucitoare din constelația Lyra, Altair, cea mai strălucitoare din constelația Acvila, și Deneb, cea mai strălucitoare din constelația Lebăda. Poți folosi o aplicație de planetariu virtual (cum ar fi Stellarium) pentru a identifica atât stelele, cât și constelațiile.

Triunghiul format de cele trei stele este numit de astronomii amatori Triunghiul de vară.Detalii pe wikipedia.org Ce consider că este fascinant legat de cele trei stele este distanța la care sunt acestea față de Pământ. Dacă a doua stea ca strălucire, Altair, se află la 16 ani-lumină, Vega, cea mai strălucitoare, se află puțin mai departe, la 25 de ani-lumină. Cea mai puțin luminoasă dintre cele trei, Deneb, se află la o distanță enormă, de puțin peste 2.600 de ani-lumină. Iar diferența de strălucire dintre cele trei stele nu este foarte mare, ceea ce înseamnă că Deneb este o stea enormă și este foarte, foarte luminoasă.

Și pentru că la jumătatea lunii iulie începe cel mai cunoscut curent de meteori din an, Perseidele, trebuie să spulber un mit. Contrar părerii multor oameni, meteorii se văd cel mai bine cu ochiul liber, nu cu instrumente optice, așa că te invit să ieși cândva de la jumătatea lunii iulie și până mijlocul lunii august și să privești cerul, încercând să vezi acea dâră luminoasă care va apărea pe cer.

Ce poți vedea pe cer cu binoclul?

O să mă refer aici la ce poți vedea printr-un binoclu 7×50 (7 înseamnă puterea de mărire, iar 50 înseamnă diametrul obiectivelor în milimetri). Acest binoclu are două avantaje mari: primul este că are obiective destul de mari pentru a-ți arăta niște obiecte interesante pe cer, iar al doilea este că nu este foarte greu și poate fi ținut ușor în mână, fără a fi nevoie să îl pui pe un trepied.

Prin binoclu, Luna arată foarte frumos, putând vedea chiar și cratere pe suprafața sa. 

Dacă vei îndrepta un binoclu spre planeta Venus, vei avea surpriza să vezi că nu e chiar un disc rotund, ci mai degrabă apare ca o jumătate de disc, ca o mică Lună în faza de Prim Pătrar. Pentru că da, și Venus are faze, la fel ca și Luna.

Mai departe, vei îndrepta binoclul spre mijlocul oiștii Carului Mare. Vor ieși imediat în evidență în câmpul vizual stelele Mizar și Alcor.

Vei părăsi Carul Mare și vei vizita puțin Triunghiul de vară. Te vei concentra asupra unuia dintre vârfuri, mai exact steaua Vega. Prin binoclu arată senzațional, strălucind puternic pe fondul negru al cerului. Dar nu Vega este ținta pe care vreau s-o observi, ci te vei folosi de ea pentru a găsi steaua Epsilon Lyrae, situată un pic mai la stânga față de Vega. Prin binoclu vei vedea ușor că această stea nu este singură, ci sunt două stele situate aproape una de cealaltă.

Galaxia Andromeda. Foto: Urtzi Odriozola / Wikimedia Commons

Mai târziu, undeva în jurul miezului nopții, poți vedea cu binoclu și cea mai cunoscută galaxie de pe cer, galaxia Andromeda. Dacă vei coborî de la Deneb spre orizontul estic, vei da peste pătratul din Pegas (un asterism al constelației Pegas). Steaua care reprezintă colțul din stânga sus al pătratului face parte din constelația Andromeda. De la această stea, privește puțin mai la stânga și vei găsi o mică pată cețoasă. Prin binoclu o vei vedea bine, strălucind mai puternic. Ceea ce vezi este de fapt nucleul galaxiei Andromeda (M 31 cum este cunoscută de astronomi).

Roiul dublu din Perseu. Foto: Stephen Rahn / Flickr

Apoi, uită-te prin aplicația de planetariu virtual spre nord-est și identifică constelația Perseu. Îndreaptă binoclul undeva în partea de sus a constelației și ar trebui să vezi două grupuri foarte frumoase de stele. Acestea sunt două roiuri deschiseDetalii pe wikipedia.org de stele, cunoscute astronomilor amatori sub denumirea de roiul dubluDetalii pe wikipedia.org din Perseu.

Sunt foarte multe obiecte pe care le poți vedea printr-un binoclu, dar, pentru că nu vreau să scriu o epopee, mă voi rezuma la acestea.

Ce poți vedea printr-un telescop?

O să mă refer la un telescop pe care îl consider ca fiind foarte bun pentru cineva aflat la început de drum în acest domeniu, un reflector de 200 de milimetri în diametru. Distanța focală a instrumentului nu este foarte relevantă deocamdată.

Trebuie menționat însă că pentru a te putea bucura la maxim de priveliștile pe care ți le va putea oferi, observațiile trebui făcute dintr-o zonă cu un cer cât mai negru cu putință. Asta înseamnă că va trebui să pleci cât mai departe de poluarea luminoasă a orașului. De asemenea, trebuie să-ți spun că ar fi bine să ai ochii cât mai bine adaptați la întuneric atunci când te uiți prin telescop. Adaptarea la întuneric se realizează stând cel puțin 15-20 de minute în întuneric, fără ca ochii să-ți fie expuși unor surse de lumină.

Înainte de observațiile propriu-zise, în timpul zilei, găsește un obiect aflat departe, îndreaptă telescopul spre acesta și găsește-l în telescopul mare. Odată ce obiectul apare în centru câmpului vizual al telescopului principal, folosind șuruburile, deplasează ușor căutătorul până când același obiect apare și-n centrul acestuia. Alinierea celor două te va ajuta la observațiile nocturne, obiectele fiind mult mai ușor de găsit în căutător, iar apoi vor apărea automat și în telescopul principal. Începe întotdeauna observațiile utilizând ocularul cel mai slab (cel care are înscris pe el numărul cel mai mare de milimetri). Apoi, după ce găsești obiectul, poți folosi și alte oculare pentru a mări puțin imaginea.

Prima dată, cu siguranță, vei vrea să vezi Luna. Și nu vei fi dezamăgit, Luna oferind o priveliște senzațională prin telescop. Poți vedea cratere, văi sau chiar munți pe suprafața selenară.

Apoi, te vei uita tot în oiștea Carului Mare. Imediat vei vedea o stea foarte strălucitoare, Mizar, și una mai puțin luminoasă, Alcor. Uită-te cu atenție la Mizar, vei observa că nu e o singură stea, ci două, situate foarte aproape una de cealaltă. De fapt, fiecare dintre cele două stele este la rândul ei stea binară, dar pentru a le vedea este necesar un instrument mai mare. Și Alcor este, de asemenea, stea binară, dar nu poate fi separată prin acest telescop.

Apoi vei îndrepta telescopul spre steaua Epsilon Lyrae. Dacă prin binoclu vedeai două stele, prin telescop vei vedea că fiecare dintre cele două stele este o stea binară. Epsilon Lyrae este cunoscută de astronomii amatori sub denumirea de Dubla dublă.

Tot în Lyra, de această dată sub Vega, vei găsi patru stele care formează un paralelogram. Te interesează cele două stele care formează latura scurtă de jos. Îndreaptă telescopul aproximativ la jumătatea distanței dintre cele două stele și uită-te prin ocular. Nu te grăbi, stai câteva clipe bune cu ochiul la ocular și încearcă să găsești o mică pată cețoasă circulară. Este de fapt o nebuloasă planetară numită M57 sau Nebuloasa Inelară.Detalii pe wikipedia.org Aceasta reprezintă rămășițele unei stele de mărimea Soarelui.

Roiul globular M13. Foto: Miodrag Sekulic / Wkimedia Commons

Pentru următoarea observației te vei muta în constelația Hercule. Aceasta are în centrul ei patru stele care formează un trapez. Te interesează cele două stele care formează latura din dreapta. Găsește în căutător steaua de sus a laturii și apoi coboară încet telescopul cam o treime din distanța spre steaua de jos. Prin căutător ar trebui să vezi o mică pată cețoasă. Apoi mută-te la ocularul telescopului principal. Vei fi cu siguranță impresionat de ceea ce vei vedea. Zeci, sute de stele îți vor umple câmpul vizual al ocularului. Ceea ce vezi este un roi globular de stele, cunoscut de astronomi ca M13 sau Marele roi globular din Hercule.Detalii pe wikipedia.org

După miezul nopții, îndreaptă telescopul spre galaxia Andromeda. Aceasta este atât de mare încât nu va încăpea toată în câmpul ocularului. Dacă faci observațiile dintr-un loc foarte întunecat și ai noroc de o atmosferă calmă, ai putea vedea chiar și zone de praf cosmic din brațele spirală ale galaxiei Andromeda. Desigur, detaliile nu vor fi nici pe departe apropiate de ceea ce vezi prin poze, dar vor fi prezente.

Printr-un astfel de telescop poți vedea mii de obiecte ale cerului profund, mai ales dacă reușești să înveți niște constelații care îți vor permite apoi să te orientezi cu ușurință pe cer.