„Cercetarea spațială e ieftină pentru câtă tehnologie dezvoltă.” Interviu cu fosta impresară a lui Buzz Aldrin20 min read

Cinci lucruri pe care le-am aflat despre cum popularizezi explorarea spațială de la Christina Korp, impresară de astronauți.

Misiunile astronauților continuă cu mult peste cele câteva săptămâni sau luni pe care le petrec în spațiu. Pe lângă munca tehnică pe care o depun pentru agențiile spațiale, ei ajung, chiar și după ce se retrag, să fie ambasadori ai spațiului. Astronauții petrec destul timp la evenimente publice sau private, menite să atragă finanțări și noi recruți către agențiile sau companiile spațiale.

Pentru a face față unui astfel de program, au nevoie de un agent care să le organizeze agenda. Și cine ar fi mai bun decât cineva care a lucrat în industria entertainmentului.  Christina Korp este o astfel de agentă/impresară de astronauți. Ea venit în România, la Cluj, la sfârșitul lunii septembrie, pentru a ține o prezentare despre tehnologia spațială în cadrul evenimentului de industrie IT DevTalks Cluj.// Detalii pe devtalks.ro // Korp, o fostă cântăreață și compozitoare care a lucrat, printre alții, cu Ringo Starr, a fost timp de un deceniu impresara lui Buzz Aldrin, pilotul misiunii Apollo 11. Ulterior, a devenit cunoscută în lumea evenimentelor spațiale ca un „astronaut wrangler” – în traducere liberă, „herghelegiu de astronauți” –, adică agentul cu care trebuie să vorbești pentru a aduce astronauți la diverse evenimente.

De doi ani, Christina Korp și-a lansat propria fundație spațială, Space for a Better World,// Detalii pe spaceforabetterworld.com // și organizează evenimente de popularizare a explorării spațiale în rândul publicului. Unul dintre ele, Poli SpaceFest, a avut loc chiar în România în luna iulie, ocazie cu care publicul din România putut discuta cu astronauta NASA Nicole Stott și cu Sara Sabry, prima femeie arabă care a fost în spațiu.

Am vorbit cu Christina Korp despre ce face, mai exact, un impresar de astronauți, cât de important este rolul acestora de comunicatori publici și ce ar putea face agențiile spațiale pentru a promova mai bine publicului reușitele lor în cercetarea spațială.

Christina Korp și Buzz Aldrin la Gala Premiilor Grammy în 2016. Getty Images

De ce au astronauții nevoie de impresari?

„Mi-am dat titlul astronaut wrangler singură. Atunci când îl impresariam pe Buzz Aldrin, mi se spunea că sunt un «astronaut whisperer», iar lumea îmi cerea ajutorul ca să aducă astronauții la evenimente sau apariții publice. Nu mi se părea că era un termen reprezentativ; activitatea se compara mai degrabă cu adunatul unei herghelii. Astronauții sunt oameni interesanți și inspiraționali, dar toți au personalități puternice, așa că este nevoie de ceva efort pentru a-i înhăma la diverse chestii. Unii prieteni mi-au zis că termenul li se pare puțin lipsit de respect, însă astronauților li se pare amuzant.

În momentul de față, pentru astronauți sunt chiar mai importante abilitățile de comunicare, decât cele tehnice. Desigur, vei avea nevoie de abilități tehnice pentru a îndeplini sarcinile din misiuni. Iar primii astronauții, precum cei din Proiectul Mercur sau programul Apollo, erau selectați pentru că erau piloți pe avioane de vânătoare, buni navigatori și rezistenți în situații-limită.

Dar, odată cu trecerea timpului, NASA a început să ceară în selecțiile de astronauți și abilități avansate de comunicare. Pentru că zona de cercetare spațială are nevoie de sprijin financiar și de personal nou, așa că astronauții trebuie să inspire publicul. Eu sunt foarte pasionată de această parte a carierei lor, cea inspirațională, iar oamenii care lucrează în domenii tehnice nu sunt, de regulă, extraordinari la acest capitol.”

Agențiile spațiale trebuie să comunice mai bine

„Unul dintre astronauți pe care îi știu a spus-o cel mai bine: agențiile spațiale știu foarte bine să comunice pentru oamenii care deja le iubesc, însă trebuie să o facă mult mai bine pentru cei care nu sunt la curent cu activitatea lor.

Eu și astronauții cu care lucrez încercăm să creăm această punte, să ajungem la oameni într-un mod distractiv, interactiv și artistic. Noi sperăm ca agențiile spațiale să vadă meritele unei astfel de abordări. Nu de alta, dar primul lucru care e bugetat în orice fel de program, guvernamental sau privat, este marketingul.

Am avut multe conversații cu companii aerospațiale mari din Statele Unite în care mi s-a spus că au multe locuri de muncă disponibile pe care nu le pot ocupa, deși oferă salarii foarte atractive și training detaliat. Personal, eu cred că asta se întâmplă pentru că nimeni nu știe ce faci; trebuie să găsești moduri de a ajunge la oameni și să-i faci să realizeze cât de entuziasmant e să lucrezi acolo, ce potențial există pentru ei.

Aș zice că agențiile spațiale ar putea să învețe, în acest sens, de la armata americană. Forțele Aeriene, marina, armata au recruți pe bandă rulantă pentru că au o publicitate extraordinară. Ele spun clar că te învață multe aptitudini tehnice și mai vin și cu patriotismul pe lângă. Cred că agențiile spațiale ar trebui să preia acest exemplu, să explice oamenilor că lucrează cu tehnologie de ultimă oră și că tehnologiile pe care le dezvoltă ajung, în cele din urmă, să fie folosite la scară largă.”

Misiunile spațiale private ajută la democratizarea spațiului

„Pe hârtie, femeile au căpătat șanse mult mai mari de a ajunge în spațiu. De exemplu, selecțiile recente de astronauți de la NASA sau ESA s-au făcut pe criterii de paritate, cu jumătate de locuri pentru fiecare sex.

În realitate, însă, din cele 656 de persoane ajunse în spațiu până acum, doar 73 au fost femei. Aș zice că, în programele susținute de guverne ai în continuare o șansă mai mare să ajungi în spațiu dacă ești bărbat numai din prisma faptului că sunt mult mai mulți bărbați cercetători sau ingineri care aplică la ele.

În schimb, misiunile private din ultimii ani au adus oportunități mult mai mari, inclusiv pentru persoane din țări care nu au programe spațiale de amploare. Poate că îți permiți, din fondurile proprii sau poate un miliardar cumpără o cursă în spațiu și te selectează ca să-l acompaniezi, însă realitatea este că cele mai recente curse private au avut la bord cel puțin 50% femei.

De exemplu, sunt organizații non-profit care îți sponsorizează zborul în spațiu. A fost cazul bunei mele prietene, astronauta egipteană Sara Sabry. Ea a devenit anul trecut prima persoană din Egipt, prima femeie arabă și prima femeie africană care a ajuns în spațiu. A reușit asta prin intermediul Space for Humanity, o organizație non-profit din Statele Unite care acceptă aplicații din toată lumea, a câștigat unul din locurile disponibile și a ajuns în spațiu cu un zbor Blue Origin.

Mai sunt și alte programe similare. De exemplu, eu sunt parteneră a organizației descentralizate autonome  MoonDAO,// Detalii pe moondao.com // care a pus de curând la dispoziție două locuri pentru un zbor la gravitație zero și unul pentru un zbor suborbital, iar două dintre acestea au ajuns la femei. În multe cazuri, nu contează de unde ești, la MoonDAO aplici cumpărând un NFT, ajungi în comunitatea lor și poți fi selectat pentru zboruri. Astfel de oportunități sunt o alternativă de ajunge în spațiu, inclusiv pentru cei care vor să devină astronauți în România.”

Explorarea spațială nu este scumpă, în comparație cu alte cheltuieli publice

„Cercetarea și explorarea spațială doar sună ca niște lucruri scumpe. În Statele Unite, de exemplu, bugetul NASA reprezintă cam 0,5% din bugetul total; e un nimic. Am putea lua o fracțiune din bugetul destinat războiului și forțelor armate și să-l punem într-un lucru pozitiv, precum explorarea spațială. Nu de alta, dar acolo se dezvoltă tehnologii de pe urma căreia beneficiază toată lumea, în așa de multe moduri încât nici nu ne dăm seama.

Este o problemă de mesaj. Ca să crești susținerea publică pentru finanțarea explorării spațiale, ar trebui să faci oamenii să înțeleagă, de exemplu, că în timpul programului Apollo nu s-au cheltuit bani doar pe astronauți, rachete și centrele de control, s-au creat 400.000 de locuri de muncă. Fiecare dolar a fost, în fapt, cheltuit pe Pământ, plătind oamenii pentru locuri de muncă în care învățau și dezvoltau noi tehnologii.

Pentru ultimul Campionat Mondial de Fotbal s-au cheltuit 200 de miliarde de dolari. Și n-a fost o problemă, pentru că fotbalul face mulți oameni fericiți, e o chestie tangibilă. Dar gândește-te ce am putea face cu o sumă de genul în cercetarea spațială, care are efecte asupra întregii lumi.

Sună scump când auzi că vreun program spațial costă X miliarde de dolari, însă dacă împarți finanțarea NASA la numărul contribuabililor, vei vedea că de fapt fiecare american cheltuiește doar câțiva cenți pe fiecare misiune. Și totuși, persistă percepția asta că explorarea spațială este scumpă.

Iar la privați, se mai vorbește și despre cât cheltuiesc miliardarii pe proiecte spațiale. Eu zic «doamne ajută» pentru că o fac. Dacă cercetarea spațială ar aștepta doar după programe guvernamentale, ar aștepta la nesfârșit, cu toate guvernările care se succed și bugetele care se schimbă. Avem nevoie de miliardari și inițiative private pentru a accelera procesul. La fel a fost și cu aviația, la început doar cei cu bani zburau, dar a fost un lucru necesar pentru a-i accelera evoluția, și uite că astăzi oricine poate să ia avionul dintr-o parte a lumii în cealaltă.”

Spațiul nu este dificil de „vândut”, dar necesită multă comunicare

„Avem multe proiecte de popularizare a spațiului prin Space for a Better World. În luna octombrie, de exemplu, guvernul britanic m-a angajat să organizez un eveniment pentru copii, Space Day,, în care vor întâlni trei astronaute și vor face proiecte de artă spațială.

Apoi, pe 27 octombrie, la Centrul Spațial Johnson din Houston, pregătim și un zbor la gravitație zero, găzduit de trei foști sau actuali astronauți NASA: Nicole Stott, de două ori în misiuni pe Stația Spațială Internațională, Charlie Duke, care a fost al zecelea om care a pășit pe Lună, și Doug Hurley, pilotul ultimei misiuni a navetelor spațiale și al primei misiuni SpaceX cu echipaj.

Este adevărat, biletele pentru astfel de zboruri nu sunt deloc ieftine, însă prin ele strângem fondurile necesare pentru funcționarea fundației. Noi facem și multe evenimente gratuite, pentru public, și chiar am făcut unul în România vara aceasta, la Universitatea Politehnică, Poli SpaceFest.

Înainte să vin, cunoștințele din România îmi spuneau că va fi un eșec, că nimănui nu-i pasă despre spațiu aici. Și eu le-am răspuns că vor fi surprinse, pentru că tinerii și copiii de azi au moduri diferite de a accesa lumea decât le avem noi, pe care câteodată nici nu le realizezi. Iar când am organizat evenimentul, mi se pare că era a treia săptămână a grevei naționale a profesorilor. Ei bine, a fost plin, în special de tineri și de profesori veniți cu grupuri de copii.

Nu este greu deloc să faci reclamă spațiului cosmic. Luna, stelele, planetele și rachetele pot entuziasma pe oricine. Eu cred că astfel de evenimente inspiră în continuare publicul, îl țin angajat cu ideea de explorare spațială, și nu doar pentru copii, ci și pentru adulți.”