Cometa 12P/Pons–Brooks. Foto: Jan Beránek
Cometele, vizitatori de departe. Anul acesta, ai putea vedea două25 min read
Ai văzut vreodată o cometă cu ochiul liber? Nu? Ei bine, anul ăsta ai putea avea două astfel de ocazii. Dintre acestea două, una ar putea fi mai interesantă. Spre sfârșitul anului, o cometă care vine de la marginea Sistemului Solar ar putea fi o priveliște foarte frumoasă.
Cometele reprezintă obiecte de mici dimensiuni din Sistemul Solar (de la câteva sute de metri, până la zeci, chiar sute de kilometri în diametru), cu orbite foarte alungite, care le poartă aproape de Soare, pentru ca apoi să le ducă în adâncurile Sistemului Solar.
Cometele sunt alcătuite dintr-un amestec de gheață și rocă. Atunci când cometa se apropie de Soare, gheața sublimează și creează o atmosferă în jurul nucleului, atmosferă care se numește coamă. Sub influența vântului solar, coama se poate alungi în direcția opusă Soarelui, formând astfel o coadă, semnul distinctiv al unei comete.
Voi trece în revistă mai jos câteva dintre lucrurile cele mai interesante despre comete pe care e posibil să nu le știi.
Clasificarea cometelor
Oamenii de știință împart cometele în multe categorii, dar pentru că nu vreau să te plictisesc trecându-le în revistă pe toate, îți voi spune că aceste obiecte pot fi împărțite în patru mari categorii, pe baza caracteristicilor orbitelor lor:
- Comete cu perioade orbitale scurte (sau comete periodice);
- Comete cu perioade orbitale lungi (sau comete neperiodice);
- Comete pe traiectorii de evadare;
- Comete interstelare.
Dacă unei comete îi sunt necesari până la 200 de ani pentru a completa o orbită în jurul Soarelui, astronomii o cataloghează drept // Detalii pe wikipedia.org // (acestea mai sunt numite și comete periodice, pentru că au fost observate la cel puțin două treceri la periheliu). Cea mai cunoscută reprezentantă a acestei categorii este // Detalii pe wikipedia.org //
Cometele cu perioade orbitale scurte provin, în general, din // Detalii pe wikipedia.org // o zonă aflată dincolo de orbita planetei Neptun, unde astronomii estimează că s-ar putea afla sute de mii, poate chiar milioane de comete.
Cometele care au nevoie de mai mult de 200 de ani pentru a completa o orbită în jurul Soarelui sunt catalogate drept comete cu perioade orbitale lungi. Multe dintre acestea au nevoie de mii, zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de ani pentru a face un ocol în jurul Soarelui. Din acest motiv, astronomii nu au observat nicio astfel de cometă trecând la mai mult de un periheliu, astfel că mai sunt numite și comete neperiodice.
Cometele cu perioade orbitale lungi provin dintr-o regiune sferică, aflată mult mai departe decât Centura Kuiper, numită // Detalii pe wikipedia.org // Marginea exterioară a norului Oort reprezintă și limita Sistemului Solar. Astronomii estimează că în Norul Oort ar putea exista sute de miliarde de comete. Pentru că sunt atât de departe de Soare, sunt foarte slab legate gravitațional de acesta, astfel că o perturbație gravitațională provocată, spre exemplu, de trecerea prin apropiere a unei alte stele, poate arunca o astfel de cometă înspre Soare.
Cometa C/2014 UN271 (Bernardinelli–Bernstein) fotografiată de telescopul spațial Hubble, în 2022. Foto: Nrco0e / Wikimedia Commons
O să tot auzi vorbindu-se despre Norul Oort în următorii ani, mai ales în legătură cu uriașa // Detalii pe wikipedia.org // cea mai mare cometă din Norul Oort descoperită până în prezent. Cometa Bernardinelli–Bernstein va atinge periheliul în anul 2031.
O cometă, în urma interacțiunii gravitaționale cu planetele sau cu Soarele, poate căpăta suficientă viteză pentru a scăpa de atracția gravitațională a Soarelui. Aceste comete sunt clasificate drept comete pe traiectorii de evadare din Sistemul Solar, care deci nu se vor mai întoarce niciodată. Acest lucru înseamnă că peste zeci sau sute de milioane de ani, aceste comete vor trece prin apropierea altor stele.
Dar, așa cum o cometă din Sistemul Solar poate ajunge într-un altul, și opusul este valabil, o cometă din alt sistem solar poate ajunge să treacă pe lângă Soare. O astfel de cometă este clasificată drept cometă interstelară. Și astronomii chiar au detectat o primă astfel de cometă, denumită 2I/Borisov.
Activititatea unei comete e foarte greu de prognozat
Cometele pot oferi priveliști de neuitat oamenilor atunci când se întâmplă să devină foarte strălucitoare și deci ușor vizibile cu ochiul liber. Așa că, atunci când se descoperă o cometă nouă, așteptările în ceea ce privește observarea acesteia cu ochiul liber sunt mari.
Nu știu dacă ai auzit, dar în acest an e posibil să vezi două comete cu ochiul liber. // Detalii pe wikipedia.org // o cometă cu o perioadă orbitală de 71 de ani, care ar putea deveni vizibilă de la sfârșitul lunii martie, și cometa cu perioadă orbitală lungă // Detalii pe wikipedia.org // pe care ai putea-o vedea prin octombrie.
Dar, nu te entuziasma prea tare, predicțiile privind activitatea viitoare a unei comete sunt greu de făcut cu exactitate.
E posibil ca, observând o anumită cometă atunci când se află departe de Soare și văzând că e destul de activă, unii astronomi să spere ca, atunci când se va apropia la distanța minimă de Soare, aceasta să devină foarte activă și, deci, foarte strălucitoare, coama și coada ei reflectând puternic lumina de la Soare. Logic, nu? Logic, dar cometele nu țin cont de logică, astfel că atunci când ajung la periheliu, e posibil să nu fie deloc spectaculoase.
Spre sfârșitul anului 2013, după ce ar fi trecut de periheliu, // Detalii pe wikipedia.org // ar fi putut deveni foarte strălucitoare, aproape la fel ca planeta Venus. Din păcate, însă, din cauza forței gravitaționale a Soarelui și a stresului termic, cometa s-a dezintegrat imediat înainte de periheliu și strălucirea i s-a estompat drastic.
Nici // Detalii pe wikipedia.org // nu s-a comportat conform așteptărilor. Deși a devenit pentru scurt timp ușor vizibilă cu ochiul liber, în ianuarie 1974, nu a atins nici pe departe strălucirea pe care unii astronomi o prognozau.
Nici faptul că o cometă devine vizibilă cu ochiul liber nu înseamnă automat că o vei și vedea. Și planeta Uranus, spre exemplu, este vizibilă cu ochiul liber, dar nu de oriunde. Dacă vrei să o vezi, trebuie să te îndepărtezi foarte mult de orice sursă de poluare luminoasă. Și nici așa nu poți fi sigur că o vei vedea, dacă transparența atmosferică nu este foarte bună. Iar în perioada în care astronomii cred că va atinge maximul strălucirii, cometa C/2023 A3 Tsuchinshan–ATLAS va fi situată jos pe cer, aproape de orizontul vestic, unde transparența atmosferică nu este foarte bună.
Cometa 17P/Holmes, în 2007. Foto: Gil-Estel / Wikimedia Commons
Nu ai posibilitatea să te deplasezi într-o zonă cu cer negru și ești nevoit să observi cometa din oraș sau din apropierea unuia? Ei bine, pentru a putea face asta, cometa trebuie să ajungă mult mai strălucitoare decât majoritatea stelelor vizibile pe cerul nocturn. Se va întâmpla asta în acest an? Nu știu. Nimeni nu știe. Dar, ca să nu-ți distrug iluziile chiar de tot, trebuie să-ți spun că uneori, cometele întrec așteptările, așa cum s-a întâmplat cu // Detalii pe wikipedia.org // în 1997, sau cu // Detalii pe wikipedia.org // în 2007, putând oferind surprize atunci când nimeni nu se așteaptă. Deci, șanse există, trebuie doar să aștepți și să speri.
Cometa Halley fotografiată în 1986, din Insula Paștelui. Foto: NASA / W. Liller
Comete celebre
1. Cometa Halley
Cea mai faimoasă cometă este, fără îndoială, 1P/Halley, cunoscută publicului larg drept cometa Halley, denumire dată în cinstea astronomului Edmond Halley.
În general, cometele primesc numele descoperitorilor lor. În cazul cometei Halley, însă, acest lucru nu este posibil. Având în vedere faptul că, în medie, la fiecare 76 de ani, timp de milenii, cometa devine vizibilă cu ochiul liber, este imposibil să i se poată atribui descoperirea acestei comete unei anumite persoane.
Edmond Halley, însă, este astronomul care, în anul 1705, și-a dat seama că unele comete observate de oameni de-a lungul timpului la fiecare 76 de ani nu erau comete diferite, ci una și aceeași, cu o perioadă orbitală de 76 de ani. Halley a prezis că această cometă va deveni vizibilă cu ochiul liber în anul 1758. Deși nu a trăit să vadă dacă predicția sa se va adeveri, astronomii care au observat apariția cometei i-au acordat numele lui Halley, pentru a cinsti memoria marelui astronom.
Ultima dată când cometa Halley a fost vizibilă cu ochiul liber a fost în anul 1986. Următoarea oportunitate de a vedea cometa cu ochiul liber va fi în anul 2061.
Nucleul cometei Halley este estimat a avea 11 kilometri în diametru.
2. Cometa Shoemaker-Levy 9
În 1993, astronomii Carolyn Shoemaker, Eugene M. Shoemaker și David Levy, descopereau // Detalii pe wikipedia.org // care orbita în jurul planetei Jupiter. Oamenii de știință au calculat că gravitația joviană capturase cometa în urmă cu două-trei decenii de pe o orbită heliocentrică. Un an mai târziu, fragmentele cometei (se fragmentase în 1992, când trecuse foarte aproape de Jupiter, iar gravitația planetei o rupsese în bucăți) au început să cadă pe Jupiter.
Era prima dată când astronomii au putut oberva coliziunea dintre o planetă și o cometă, așa că multe telescoape terestre, împreună cu altele din spațiu, au fost ațintite asupra plenetei Jupiter în așteptarea impacturilor.
Impacturile nu au putut fi observate direct de telescoapele terestre sau de cele de pe orbita Pământului, acestea având loc pe partea care nu era vizibilă la momentul respectiv. Singura care a putut vedea direct coliziunea a fost // Detalii pe wikipedia.org // a NASA, aflată pe drum spre Jupiter.
Totuși, pe măsură ce planeta Jupiter se rotea, urmele impacturilor deveneau vizibile de pe Pământ, ca niște cicatrice negre care punctau suprafața planetei.
Cometa Hale-Bopp, în 1997. Foto: Universal Images Group via Getty Images
3. Cometa Hale-Bopp
În iulie 1995, doi astronomi (Alan Hale și Thomas Bopp) descopereau separat cometa C/1995 O1, care, în conformitate cu tradiția, a fost numită // Detalii pe wikipedia.org //
Cometa, provenind inițial, cel mai probabil, din Norul Oort, are un nucleu de în jur de 60 de kilometri în diametru. În prezent, în urma interacțiunilor pe care le-a avut cu planetele, mai ales Jupiter, Hale-Bopp are un afeliu de 354 de unități astronomice. O unitate astronomică înseamnă distanța Pământ–Soare. Deci, afeliul cometei Hale-Bopp se află undeva la 53 de miliarde de kilometri față de Soare, astfel că îi sunt necesari în jur de 2.300 de ani pentru a completa o orbită. Următoarea dată când Hale-Bopp va atinge distanța minimă față de Soare va fi undeva în jurul anului 4385.
În 1997, cometa a oferit un spectacol senzațional, strălucind mai puternic decât orice stea de pe cerul nocturn. De fapt, țin minte că Hale-Bopp era atât de strălucitoare încât se putea vedea cu ochiul liber imediat după apusul Soarelui, chiar dacă cerul încă era destul de luminat. Din acest motiv, Hale-Bopp mai este cunoscută și ca Marea Cometă a anului 1997.
CITEȘTE ȘI: Impactul este iminent. Iată ce trebuie să știi despre misiunea DART
Alte lucruri interesante despre comete
- Oamenii de știință cred că aceste corpuri cerești au rămas aproape neschimbate din momentul în care s-a format Sistemul Solar, acum 4,5 miliarde de ani, deci, studierea acestora îi poate ajuta să înțeleagă mai bine formarea Sistemului Solar?
- Cel puțin o parte din // „Where Did Earth’s Water Come From?”, popularmechanics.com // ar fi putut fi adusă de cometele care au lovit planeta, în trecutul foarte îndepărtat? Aceasta este una dintre ipotezele luate în calcul de cercetători pentru a încerca să explice originea apei pămânetene.
- Se poate omenirea apăra de un eventual impact cu o cometă? Undeva acolo, în adâncurile Sistemului Solar, există o cometă cu numele Pământului pe ea. Din fericire, omenirea are capacitatea de a se apăra împotriva unui impact. Oamenii de știință s-au gândit, de-a lungul timpului, la mai multe metode pentru a schimba traiectoria unei comete. Una a trecut, însă, de pe hârtie la stadiul practic. Este vorba despre impactorul cinetic, prăbușirea controlată a unei sonde spațiale într-o cometă. Experimentul realizat de sonda spațială DART a arătat poate fi deviat cursul unui obiect periculos, cu condiția ca respectivul obiect să fie descoperit cu mulți ani înainte de impact.
- În 1986, trei sonde spațiale (Vega 1 și 2 ale Uniunii Sovietice și Giotto a Agenției Spațiale Europene) au survolat cometa Halley, aflată la periheliu?
- În 2005, // Detalii pe wikipedia.org // s-a apropiat de cometa Tempel 1, pe care apoi a lovit-o cu un impactor cinetic, care a produs un crater de 100 de metri diametru și 30 de metri adâncime pe suprafața cometei? În urma impactului, oamenii de știință au aflat informații prețioase despre compoziția cometei.
Cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko fotografiată de sonda spațială Rosetta. Foto: ESA/Rosetta/NAVCAM
- În august 2014, // Detalii pe wikipedia.org // a intrat pe orbită în jurul cometei 67P/Churyumov-Gerasimenko, cunoscută publicului drept cometa 67P? Apoi, landerul Philae, aflat la bordul sondei Rosetta, a devenit primul obiect construit de om care reușea să ajungă pe suprafața unei comete. Philae a ajuns pe suprafața cometei 67P în noiembrie 2014.
- În octombrie 2014, // Detalii pe wikipedia.org // a trecut foarte aproape de planeta Marte (mai aproape decât distanța Pământ-Lună). Sondele spațiale aflate la acel moment pe orbita marțiană (3 sonde NASA, una a Agenției Spațiale Europene și una a Agenției Spațiale Indiene) și cele doua rovere NASA de pe suprafața planetei (Curiosity și Opportunity) au fost folosite pentru a studia cometa. Astfel, s-a putut stabili faptul că nucleul cometei era mai mic decât estimau inițial oamenii de știință, având undeva între 400 și 700 de metri diametru.
