Cursa spațială în 2020 (I): Când revenim pe Lună?16 min read
După decenii de stagnare, cursa explorării spațiale pare să se încingă din nou, iar agențiile spațiale își propun să o reia de unde a rămas: cercetarea satelitului natural al Pământului.
Recenta misiune SpaceX-NASA a făcut istorie nu doar prin faptul că a fost prima colaborare public-privat care a rezultat într-o misiune cu echipaj în spațiu, dar și pentru că a readus explorarea spațială în atenția publicului. Evenimentul a generat destul de multă atenție chiar și într-o perioadă extrem de instabilă, dacă luăm în considerare doar faptul că Donald Trump a încercat „Trump exults in rocket launch as chaos unfolds around the country”, politico.com pentru a distrage atenția de la criza socială pe care ar trebui să o gestioneze.
Dar nu doar peste Ocean se fac planuri pentru a ne îndrepta atenția din nou spre spațiu, mai ales că urmează o perioadă în care va exista o fereastră propice de lansare a misiunilor către Marte. Informațiile sunt îngropate în subsolul mediatic până aproape de data unui eveniment, așa că am făcut o trecere în revistă a principalelor planuri de revenire și, în cazul unora, de „cucerire a spațiului”, că să-ți faci o idee de cine va domina spațiul în viitor. În prima parte, vorbim despre planurile de revenire pe Lună și misiunile către asteroizi.
Înapoi pe Lună… în curând?
Luna a fost simbolul primei curse spațiale, dar în același timp și punctul la care avansul s-a cam oprit. Niciun om nu a mai pășit pe satelit de la misiunea Apollo 17, în 1972, ultimele mostre prelevate au fost aduse în 1976, iar de atunci doar două vehicule au mai efectuat o aselenizare reușită.
Sunt mai multe inițiative care încearcă să schimbe această stare de fapt. Statele Unite derulează în prezent Mai multe detalii găsești pe nasa.gov care își propune să readucă astronauți pe Lună, dintre care cel puțin o femeie, până în 2024. Termenul probabil că nu trebuie luat ca atare. Programul viza inițial aterizarea pe un asteroid, până a fost modificat de „Donald Trump added just 63 words to Barack Obama’s space policy”, qz.com care l-a transformat într-un prim pas pentru o viitoare misiune pe Marte, și poate suferi întârzieri, luând în calcul incertitudinile politice și economice din SUA.
Lansarea Artemis 1 este programată pentru noiembrie 2021. Va fi primul test spațial al capsulei reutilizabile Orion, prima navetă pentru echipaj construită de NASA după retragerea celor din programul Space Shuttle. Aceasta va fi lansată de o rachetă super-grea, Agenția spațială susține că va fi cea mai puternică rachetp construită vreodată, nasa.gov iar agenția spațială are în vedere păstrarea combinației pentru o eventuală misiune pe Marte. A doua parte a programului ar viza un prim zbor spațial cu echipaj, programat pentru sfârșitul lui 2022. Prima aselenizare ar urma să aibă loc în 2024, sub egida Artemis 3. Până în 2028 ar trebui să aibă loc alte patru misiuni Artemis.
Programul va conține și o serie de misiuni de suport efectuate de companii private, denumite Commercial Lunar Payload Services. Această parte a programului vizează în specială regiunea polară de Sud a Lunii și ar urma să trimită acolo rovere și alte vehicule robotice pentru „NASA Selects Experiments for Possible Lunar Flights in 2019”, nasa.gov O primă lansare este programată în iulie 2021. Vehiculul robotic Peregrine al companiei Astrobotic va fi propulsat de racheta Vulcan a O companie mixtă alcătuită de departamentele spațiale ale Lockheed Martin și Boeing, care oferă servicii de lansare ale sateliților pe orbită. Va fi prima misiunea a unei rachete ULA care ar ajunge în orbita Lunii. Aceasta va fi urmată de trimiterea aselenizatorului Nova-C, produs de Intuitive Machines, cu o rachetă Falcon-9, în octombrie 2021. Mai este confirmată pentru 2022 o misiune pentru transportarea de instrumente științifice cu vehiculul XL-1 al Masten Space Systems. Probabil vor fi anunțate și alte misiuni în curând, având în vedere că 14 companii au fost selectate ca parte a programului, inclusiv SpaceX, care dorește să execute o misiune pe Lună cu racheta Starship până în 2022.
China își propune și ea să ajungă din nou pe Lună, iar așteptările sunt destul de mari, având în vedere că a întreprins singurele „China’s Chang’e Program: Missions to the Moon”, space.com din 1976 încoace. Este vorba de misiunile Chang’e 3, în Decembrie 2013, și Chang’e 4. Cea din urmă a reprezentat și prima aselenizare reușită a unui vehicul pe partea îndepărtată a Lunii (emisfera Lunii opusă celei care este vizibilă de pe Pământ), în ianuarie 2019. Succesorul acestora, Chang’e 5, își propune să aducă mostre de pe satelit, într-o misiune complicată, în care naveta se va Chang’e 5 va fi format dintr-un vehicul de aselenizare, un altul care va fi proiectat de pe suprafața Lunii pentru a transporta mostrele, un vehicul care îl va prelua pe acesta din urmă pentru a îl întoarce pe Pământ, respectiv unul care va păstra vehiculul de preluare/întoarcere pe orbita Lunii pe parcursul misiunii. Lansarea ar urma să aibă loc către sfârșitul lui 2020.
India, în schimb, vrea să rectifice eșecul propriei încercări de a trimite un vehicul pe Lună. Chandrayaan-2 a fost lansat în iulie 2019, însă agenția spațială indiană a pierdut controlul asupra vehiculului de aselenizare cu câteva ore înainte de a ajunge pe Lună, din cauza unei probleme de software, și acesta „India’s Attempt To Land Rover At Moon’s South Pole Fails”, npr.org Misiunea Chandrayaan-3 a fost „India outlines launch plans, progress in human spaceflight and space transportation”, spacenews.com la începutul anului, iar guvernul indian a adăugat în martie că va misiunea va fi lansată în prima jumătate a lui 2021.
Rusia nu a preluat moștenirea spațială a Uniunii Sovietice, și deocamdată are doar „Russia wants to land 3 next-generation Luna spacecraft on the moon by 2025”, space.com de a trimite cel puțin o navă pe Lună până în 2025. Totul depinde de proiectarea vehiculelor Luna-25, Luna-26 și Luna-27. Deocamdată, agenția spațială de stat Roscosmos a anunțat că Luna-25 se află în primele faze de testare, și țintește către o lansare în octombrie 2021. Însă aceasta nu ar urma să aselenizeze, ci să funcționeze ca un test pentru celelalte două misiuni, programate pentru 2024 și 2025.
Altfel, NASA și mai mulți parteneri internaționali au în lucru și o mini-stație spațială în orbita Lunii, Lunar Gateway. După construcție, acesta ar urma să fie un punct de îmbarcare și întoarcere pentru viitoare misiuni de explorare ale Lunii. Inițial, agenția spațială americană voia să „NASA’s ‘critical path’ to the moon no longer requires a Lunar Gateway: Report”, space.com însă acum termenul de începere a construcției este noiembrie 2023, iar transferarea tuturor modulelor ar dura până în 2028. Agenția spațială americană a anunțat în martie că SpaceX va folosi o viitoare capsulă, /„NASA Awards Artemis Contract for Gateway Logistics Services”, nasa.gov/ pentru a aproviziona stația.
Nici asteroizii nu sunt uitați
Inițial, programul NASA care acum își propune o misiune pe Lună ar fi trebuit să trimită astronauți pe un asteroid în drumul către amartizare. Dacă focusul s-a schimbat, o misiune la scală mai mică, a navei Osiris-Rex, a fost lansată în 2016.Vara aceasta, va preleva mostre de la /„ OSIRIS-REx Spacecraft Swoops Over Asteroid Sample Site Osprey”, scitechdaily.com pe care urmează să le aducă pe Pământ în 2023.
Doar că le-o va lua înainte o misiune a agenției spațiale japoneze, /„ Hayabusa-2 Reveals Surface of Near-Earth Asteroid Ryugu in Stunning Detail”, sci-news.com/ care a fost lansată în 2014, a survolat asteroidul Ryugu între 2018 și 2019 și se va întoarce cu mostre către sfârșitul lui 2020. A fost prima misiune care a dus roveri pe un asteroid. Misiunea predecesoare, Hayabusa 1, s-a terminat cu succes în 2010, după ce a marcat câteva premiere: prima oprire pe un asteroid, prima decolare de pe un asteroid și primele mostre aduse pe Pământ de pe un asteroid.
Cu ochii spre stele
Luna pare să fie un prag psihologic pentru agențiile spațiale și decidenții politici care le asigură finanțarea. Roscosmos vorbește direct despre preluarea și continuarea programului lunar abandonat de sovietici. Mâine, în a doua parte a analizei, vom vedea că lucrurile sunt mai puțin clare când vine vorba de Marte, acolo unde entuziasmul vine dinspre zona privată.