Foto: RelaxFoto.de / Getty Images

Furtuni geomagnetice, aurore boreale și HAARP18 min read

De Laurențiu Păiuș 02.02.2024

Anul trecut, teorii ale conspirației s-au creat datorită unui fenomen natural rar, dar nu atât de rar ca să nu-l întâlnești de câteva ori într-o viață de om.

Pe 6 noiembrie 2023, o furtună geomagnetică// Detalii pe en.wikipedia.org // destul de puternică făcea ca, pentru puțin timp, aurora boreală// „Northern lights (aurora borealis) — What they are & how to see them”, space.com // să poată fi observată și din România. Este o situație care apare rar, deoarece, pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de o erupție solară puternică.// Detalii pe wikipedia.org //

Dar este erupția solară de la începutul lui noiembrie 2023 un semn al unei activități neobișnuite a Soarelui, așa cum au speculat unii? Sau poate că furtuna geomagnetică din 6 noiembrie nici măcar nu a fost provocată de o erupție solară, ci de niște activități dubioase desfășurate în cadrul proiectului HAARP din Alaska.// Site oficial: haarp.gi.alaska.edu/ // Pentru că văd și această idee circulând destul de mult, în încercarea de a explica observarea aurorei boreale pe cerul României.

Totuși, ce s-a întâmplat pe 6 noiembrie 2023 și ce anume a provocat acest fenomen? Este el unul singular sau s-a mai întâmplat?

Erupții solare. Sursă: Patrick McCauley – Quarks to Quasars / Wikimedia Commons

Ejecții de masă coronală

Soarele este uriaș. Este de departe cel mai mare obiect din Sistemul Solar. De fapt, din toată masa Sistemului Solar, 99,9% se află în Soare.

Soarele este o stea, o enormă sferă alcătuită în cea mai mare parte din hidrogen și heliu.

Asemenea celorlalte sute de miliarde de stele din Galaxie, motorul care face Soarele să funcționeze este fuziunea nucleară// „Stellar nucleosynthesis”, wikipedia.org // care are loc adânc în miezul său. Aici, sute de milioane de tone de hidrogen sunt convertite în sute de milioane de tone de heliu, în fiecare secundă. Acest proces eliberează o cantitate enormă de energie, care e percepută pe Pământ ca lumină și căldură.

La fel ca toate celelalte obiecte din Sistemul Solar, Soarele se învârte în jurul propriei axe. Dar, pentru că Soarele nu este un corp solid (fiind alcătuit din plasmă – un gaz foarte fierbinte), zone de la diferite latitudini ale Soarelui completează o rotație în jurul axei în intervale diferite de timp. Dacă în zona ecuatorului solar sunt necesare în jur de 25 de zile pentru o rotație completă, în zonele apropiate de poli rotația se derulează mai lent, fiind nevoie chiar și de 30-35 de zile. Acest fenomen de rotație diferită face ca, în unele zone de pe suprafața Soarelui, liniile de câmp magnetic să se încâlcească. În  aceste zone apar așa numitele pete solare, zone mai reci de pe suprafața Soarelui, pentru că liniile magnetice încurcate împiedică fenomenul de convecție,// „Solar convection”, mps.mpg.de // care aduce în mod normal materie fierbinte din interiorul Soarelui la suprafață. Însă liniile magnetice nu pot rămâne încâlcite la nesfârșit, tensiunea acumulată în timp făcând ca, la un moment dat, acestea să plesnească, aruncând în spațiu cantități foarte mari de materie de pe Soare. Acest fenomen poartă denumirea de ejecție de masă coronală.// „Coronal mass ejection”, wikipedia.org // Dacă se întâmplă să fie direcționată spre Pământ, materia va ajunge la Terra în câteva zile.

Aurora boreală. Foto: AstroAnthony / Wikimedia Commons

Soarele emite constant particule încărcate electric în spațiu sub forma vântului solar.// „Solar wind”, wikipedia.org // Atunci când aceste particule ajung în apropierea Pământului, sunt dirijate de liniile de câmp magnetic spre poli, unde intră în contact cu particulele din atmosfera terestră și produc frumoase jocuri de lumini pe cer cunoscute ca aurore – boreale, dacă se întâmplă în zona Polului Nord și australe, la Polul Sud.

Atunci când are loc o ejecție de masă coronală, însă, cantitatea de materie este atât de mare încât poate deforma câmpul magnetic al Pământului, cauzând o furtună geomagnetică. Cu cât ejecția de masă este mai mare, cu atât furtuna geomagnetică este mai intensă, iar șansele ca aurorele să se vadă la latitudini mai mici cresc.

Ce s-a întâmplat pe 6 noiembrie 2023 a fost de fapt o furtună geomagnetică intensă, produsă de o serie de ejecții de masă coronală care avusese loc pe Soare cu câteva zile mai devreme.

CITEȘTE ȘI: 5 lucruri interesante despre Soare 

Furtuni geomagnetice de-a lungul timpului

La fiecare 11 ani, Soarele ajunge la un maximum de activitate,// „Solar maximum”, wikipedia.org // în care asemenea ejecții de masă coronală au loc mai des. Un asemenea moment de maximum de activitate solară se apropie, astfel că nu e de mirare că apar asemenea fenomene.

Așadar, nu e nimic anormal în activitatea Soarelui, așa funcționează o stea.

Dar furtuna geomagnetică de la începutul lui noiembrie trecut pălește în comparație cu alte furtuni care au lovit Pământul de-a lungul timpului.

În martie 1989,// „March 1989 geomagnetic storm”, wikipedia.org // spre exemplu, una dintre cele mai puternice furtuni geomagnetice lovea Pământul, cu efecte asupra infrastructurii de transport a curentului electric din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Suedia și mai ales Canada, unde a provocat o pană de curent extinsă în Quebec, care a durat aproximativ nouă ore. 

În cazul acestei furtuni, responsabile ar fi fost două ejecții de masă coronală, care se produseseră cu câteva zile mai devreme.

Aurora boreală produsă de furtună a putut fi observată chiar și din Cuba.

În 1921, timp de trei zile,// „May 1921 geomagnetic storm”, wikipedia.org // o furtună geomagnetică mult mai mare a lovit Pământul. În acest caz, electricitatea indus de furtună a aprins mai multe incendii, în diverse locuri din lume. Telegraful din SUA a fost afectat grav, fiind nevoit să-și oprească activitatea din cauza defectării aparatelor.

Un studiu apărut recent// „The Extreme Space Weather Event of 1872 February: Sunspots, Magnetic Disturbance, and Auroral Displays”, iopscience.iop.org (PDF) // s-a concentrat asupra uriașei furtuni geomagnetice din anul 1872, cunoscută ca furtuna Chapman-Silverman.

Un grup de oameni de știință, condus de Hisashi Hayakawa, de la Universitatea Nagoya, din Japonia, a folosit documente ale vremii (spre exemplu, au studiat distribuția petelor solare din perioada respectivă, consemnată de astronomii din Belgia și Italia), dar și tehnici actuale de studiere a furtunilor geomagnetice, pentru a analiza acea furtună geomagnetică, una dintre cele mai puternice înregistrate vreodată de oameni.

În lucrare se arată că furtuna a fost atât de puternică încât aurorele create de aceasta au fost văzute chiar și din orașul Khartoum, capitala Sudanului, aflat la 15 grade latitudine nordică. Dar nu doar aurora boreala a fost observată în timpul furtunii, și cea australă a fost văzută din locuri cam la fel de apropiate de Ecuator ca și în emisfera nordică.

Dar furtuna Chapman-Silverman nu a produs doar aurore, ci a aruncat în haos comunicațiile prin telegraf, aceste aparate fiind afectate de electricitatea indusă de particulele venite de la Soare.

Petele solare responsabile de erupția care a provocat cea mai mare furtună geomagnetică înregistrată vreodată, Evenimentul Carrington. Desenul a fost realizat chiar de astronomul Richard Carrington și arată petele așa cum le vedea prin telescop.

„Descoperirile noastre confirmă că furtuna Chapman-Silverman din februarie 1872 a fost una dintre cele mai extreme furtuni geomagnetice din istoria recentă. Dimensiunea sa a rivalizat cu furtuna Carrington din septembrie 1859 și cu furtuna NY Railroad din mai 1921”, precizează Hisashi Hayakawa, coordonatorul studiului.// „One of the largest magnetic storms in history quantified: Aurorae covered much of the night sky from the Tropics to the Polar Regions”, nagoya-u.ac.jp //

Dacă o astfel de furtună s-ar produce în prezent, efectele ar putea fi devastatoare pentru o omenire dependentă de tehnologie. Sateliții artificiali de pe orbita Terrei s-ar putea defecta, comunicațiile s-ar putea opri, alimentarea cu energie electrică ar putea fi oprită ore, poate chiar zile.

„Astfel de evenimente extreme sunt rare”, spune Hayakawa. „Pe de o parte, suntem norocoși că am ratat astfel de superfurtuni în istoria foarte recentă. Pe de altă parte, apariția a trei astfel de superfurtuni în șase decenii arată că amenințarea la adresa societății moderne este reală. Prin urmare, păstrarea și analiza înregistrărilor istorice este importantă pentru a evalua, înțelege și atenua impactul unor astfel de evenimente.”

Dar cea mai puternică superfurtună geomagnetică înregistrată vreodată de oameni a fost cea din anul 1859, numită și Evenimentul Carrington.// „Richard Carrington a fost unul dintre cei doi astronomi care au observat și consemnat erupția solară care a produs ejecția de masă coronală”, wikipedia.org //

Și în acest caz, telegraful a fost foarte afectat. Aparatele au cedat din Europa și până în America de Nord. Unii operatori au suferit chiar și mici electrocutări în urma manipulării echipamentelor în timpul furtunii.

Aurorele produse de furtuna geomagnetică au fost observate aproape de jur-împrejurul planetei. Acestea au fost atât de intense încât oamenii din nord-estul Statelor Unite puteau citi ziarul la lumina lor, în toiul nopții.

Antene din cadrul programului HAARP. Foto: A. Secoy / Wikimedia Commons

Și tootuși, care e treaba cu HAARP?

HAARP înseamnă High-frequency Active Auroral Research Program și este un program de cercetare a atmosferei terestre derulat de Universitatea din Alaska, Fairbanks.// Detalii pe haarp.gi.alaska.edu // Numele proiectului a fost, de-a lungul timpului, legat de o sumedenie de teorii ale conspirației. Deci nu e de mirare că a ajuns să fie învinovățit și pentru aurora boreală care s-a văzut din România.

Acesta, însă, este un program științific, prin intermediul căruia cercetătorii vor să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în ionosferă atunci când acest strat ionizat al atmosferei terestre ia contactul cu particulele venite de la Soare. În acest sens, oamenii de știință trimit semnale radio intense în ionosferă, pentru a excita particulele din acastă zonă a atmosferei terestre și a le face să emită lumină.

Da, HAARP poate produce aurore, dar acestea sunt slab luminoase și observabile pe o zonă mică, pentru că energia utilizată de HAARP este semnificativ mai limitată decât cea a particulelor care vin de la Soare. Deci aurorele produse de HAARP nu pot fi văzute din România. Furtunile geomagnetice puternice,, în schimb, au produs și vor mai produce astfel de fenomene.



Text de

Laurențiu Păiuș

Jurnalist și astronom amator. Este pasionat de tot ce înseamnă explorarea spațiului cosmic. Este inițiatorul a numeroase activități de popularizare a astronomiei.

ȘTIINȚĂ|OVERVIEW

Primul dinozaur a fost atestat științific acum exact 200 de ani

De
Prezentarea lui Megalosaurus într-o conferință științifică de la Oxford din 1824 a deschis calea către Jurassic Park.
TEHNOLOGIE|OVERVIEW

Ransomware-ul care a blocat spitalele românești este vândut și ca abonament

De
Atacul care a criptat computerele a peste 100 de spitale românești să treacă offline a utilizat o variantă modificată a unui ransomware cu care au mai fost blocate, în ultimii ani, spitale autohtone. În cercurile de criminalitat cibernetică, acesta este comercializat pe modele similare cu „software-as-a-service”
TEHNOLOGIE|OVERVIEW

10 tehnologii pe care să stai cu ochii în 2024

De
În 2023 au existat mai multe semnale că unele domenii fie s-ar consolida, fie ar „decola” în 2024. Și nu e vorba numai de senzația momentului, adică inteligența artificială (AI) generativă, ci și de impactul AI sau altor tehnologii asupra roboticii, bateriilor, noilor terapii pentru cancer, paralizie sau anemie falciformă, calculatoarelor cuantice sau prezenței umană în spațiul cosmic.
ȘTIINȚĂ|OVERVIEW

Navele propulsate de vânt, miresmele mâncărurilor și protectorii pădurilor, teme majore în cercetare 

De
Cinci experți vorbesc despre cum vor evolua, în linii mari, domeniile lor de activitate în 2024, dar și după aceea.