Scurtă istorie a rachetei Starship14 min read

SpaceX pregătește un nou zbor de test pentru Starship, racheta care ar trebui să ducă oamenii pe Marte. Uite cum s-a ajuns aici.

În 2005, Elon Musk anunța// Big plans for Space X, thespacereview.com // că SpaceX, compania pe care o fondase, plănuiește să construiască în viitor o rachetă foarte mare, capabilă să plaseze încărcături de o sută de tone pe orbita Pământului. A numit-o BFR, de la Big Falcon Rocket.// SpaceX se pregătea pe-atunci să lanseze micuța rachetă Falcon 1 pentru prima dată, britannica.com // 

Un deceniu mai târziu, în 2016, la Guadalajara, Mexic, cu ocazia Congresului Astronautic Internațional, Elon Musk a adus aminte din nou de intenția companiei sale de a construi o rachetă mare, care ar fi fost capabilă chiar și să transporte oameni spre și dinspre planeta Marte. De data aceasta, racheta se numea Sistemul de Transport Interplanetar.

Când a vorbit din nou pe acest subiect un an mai târziu, în cadrul Congresului Astronautic Internațional de la Adelaide, Australia, auditoriul a aflat că numele rachetei a revenit la BFR.

Nu șochează pe nimeni că într-o postare pe Twitter (actualul X) din 2018, omul de afaceri a pus un alt nume pe masă: Starship. În martie 2024, SpaceX a lansat megaracheta în al treilea zbor de test,// SpaceX Starship disintegrates after completing most of third test flight, reuters.com // așa că nu strică să vezi cum s-a ajuns aici.

Reutilizarea, marea promisiune a Starship

Uriașa rachetă urma să fie compusă din două trepte: treapta întâi (sau boosterul) se numește Super Heavy și are rolul de a împinge treapta a doua dincolo de atmosfera terestră, treapta a doua (naveta spațială) se numește Starship și este cea care va ajunge pe orbita Pământului și, în viitor, ar putea călători către diverse zone din Sistemul Solar.

Racheta este complet reutilizabilă, spre deosebire de altele, care sunt doar parțial reutilizabile sau chiar de unică folosință. În plus, dacă planurile celor de la SpaceX vor funcționa și Starship va putea fi alimentată pe orbită, atunci aceasta va putea transporta încărcături foarte mari (100 de tone) spre diverse locuri din Sistemul Solar, acolo unde va fi nevoie de ele.

Inginerii SpaceX lucrând la vehiculul de test Starhopper. Foto: Wikimedia Commons

În 2018, SpaceX începea să lucreze la primul test din programul Starship. Componenta testată a fost denumită Starhopper, cu trimitere la Grasshopper, vehiculul de test pentru dezvoltarea rachetei Falcon 1.

În martie 2019, Starhopper a executat primul său test static, când și-a pornit pentru foarte scurt timp motorul Raptor. Apoi, în iulie 2019, Starhopper a realizat și primul său salt, ridicându-se până la 18 metri și apoi revenind cu bine la sol.

În august, 2019, Starhopper s-a înălțat până la 150 de metri// Poți vedea testul pe youtube.com // deasupra solului, s-a deplasat puțin în lateral și a aterizat cu bine într-o altă parte a complexului, în ciuda unei probleme apărute la funcționarea motorului Raptor.

Câteva eșecuri până la un test reușit

În decembrie 2020, după mai multe alte teste ale altor componente, a venit rândul vehiculului numit Starship SN8. Acesta și-a aprins cele trei motoare Raptor și s-a ridicat până la altitudinea de 12,5 kilometri deasupra bazei de la Boca Chica, Texas. După ce a ajuns la altitudinea maximă SN8 a fost lăsat să cadă pe Pământ „pe burtă” pentru a simula întoarcerea navetei Starship din spațiu. 

Elon Musk inspectând rămășițele Starship SN8. Foto: Steve Jurvetson / flickr

Planul era ca odată ajunsă la o anumită înălțime deasupra solului, SN8 să se reorienteze vertical și să aterizeze cu bine. Reorientarea verticală a avut loc, dar motoarele Raptor nu au funcționat cum trebuie și nu au reușit să încetinească naveta suficient pentru a ateriza cu bine, astfel că SN8 s-a izbit foarte tare de sol, explodând la impact.

În februarie 2021, Starship SN9 realiza un test asemănător cu cel al lui SN8. Și, la fel ca în cazul SN8, când s-a reorientat vertical înaintea aterizării, motoarele Raptor nu au funcționat cum trebuie, iar SN9 s-a izbit de sol și a explodat.

În martie 2021, Starship SN10 pornea și ea în zborul test. Problemele au apărut tot la aterizare. SN10 s-a reorientat vertical și a reușit să aterizeze mai ușor decât cele două predecesoare, dar tot a lovit solul destul de tare, astfel că după câteva minute a explodat și ea. La sfârșitul aceleiași luni, Starship SN11 avea parte de un sfârșit distructiv, atunci când puțin înainte de aterizare a explodat.

Următorul vehicul de test în zbor avea să fie Starship SN 15, care în mai 2021, devenea prima componentă de test care reușea să aterizeze cu bine după ce executa toți pașii prin care trecuseră și celelalte Starshipuri.

Nici testele prototipurilor nu au fost fără peripeții

Dacă până la acel moment SpaceX testase doar treapta a doua a rachetei (naveta spațială), în aprilie 2020, compania a lansat un prototip al rachetei Starship în configurația în care va zbura în viitor. Din păcate, vehiculul a început să se miște necontrolat în timpul zborului și apoi a explodat.

În noiembrie 2023, SpaceX a lansat un nou ansamblu Starship într-un zbor orbital de test. De această dată, misiunea a decurs mult mai bine față de precedenta. Dacă atunci mai multe motoare au încetat să funcționeze, ori imediat după lansare, ori pe parcursul zborului, de această dată toate motoarele primei trepte au funcționat așa cum trebuie. 

În al doilea zbor, separarea celor două trepte a funcționat conform planului. Primul lucru care nu a decurs normal a fost faptul că prima treaptă a explodat la doar câteva minute după ce s-a desprins de treapta superioară. Treapta a doua a continuat zborul și părea că totul se va încheia cu bine, dar nu a fost așa. După opt minute de la lansare, înainte de obținerea inserției orbitale, s-a pierdut contactul telemetric cu Starship. La scurt timp, sistemul de autodistrugere a vehiculului a fost activat, iar Starship a explodat.

Pe 14 martie 2024, când Starship a decolat pentru a treia oară în configurația completă, SpaceX a schimbat puțin planul de zbor. Dacă în primele două treapta a doua (Starship) trebuia să amerizeze undeva în Oceanul Pacific, în apropierea arhipelagului Hawaii, în al treilea zbor inginerii SpaceX au decis ca vehiculul să amerizeze în Oceanul Indian.

Racheta s-a desprins cu bine de la sol, iar separarea celor două trepte s-a produs fără probleme. După acest pas important, Starship și-a continuat drumul în spațiu, în încercarea de a demonstra capacitatea inserării orbitale, în timp ce prima treaptă s-a întors controlat prin atmosferă până la un punct, când a început să se miște necontrolat, sfârșind prin a se prăbuși în Golful Mexic. SpaceX nu a reușit, deci, să simuleze o amerizare controlată a treptei primare, așa cum intenționase.

Chiar înainte de atingerea vitezei orbitale, Starship a oprit motoarele în mod intenționat, pentru a putea ajunge în locul din Oceanul Indian unde trebuia să amerizeze. SpaceX realizase unul dintre țelurile acestui test: dovedise că poate intra pe orbita terestră. Din păcate, Starship nu a supraviețuit revenirii prin atmosferă și a fost distrusă.

SpaceX vrea ca al patrulea zbor să demonstreze atât că treapta primară poate executa o amerizare controlată, dar și că Starship poate supraviețui trecerii prin atmosferă pentru a putea încerca și o simulare a unei amerizări controlate. Oricare ar fi deznodământul acestui al patrulea test, cu certitudine va fi spectaculos. În timp ce citești asta, ansamblul Starship este programat cel mai devreme cândva în luna mai a acestui an.