Ce știm despre efectele pe termen lung ale COVID-19?25 min read

Există multe necunoscute despre problemele medicale care persistă timp de luni după îmbolnăvirea cu COVID-19, dar încep să apară date mai clare despre ele.

Unul dintre misterele primului an al pandemiei a fost reprezentat de pacienții care nu reușeau să se recupereze complet după ce contractau COVID-19. Unele persoane sufereau de simptome și după câteva luni de la infecție.

Față de modul în care se manifestă COVID-19 la majoritatea pacienților, unde era destul de clar încă de la început că persoanele în vârstă și cele care au comorbidități prezintă un risc mai mare de a dezvolta forme mai grave, bolnavii de „long COVID”, sau COVID de lungă durată, nu au o tipologie la fel de exactă. Încă nu se știe de ce anumiți pacienți se recuperează complet, iar alții suferă de simptome persistente.

Totuși, au apărut între timp cercetări care încearcă să clarifice cauzele și modul de acțiune al COVID-ul de lungă durată. Multe întrebări vor necesita studii de amploare pentru a primi măcar un răspuns aproximativ, dar încep să se întrevadă anumite tipare ale afecțiunii.

Ce este COVID-ul de lungă durată?

Nu există o definiție universal acceptată pentru COVID-ul de lungă durată. În general, se vorbește de prezența unor simptome eterogene asociate bolii, câteodată combinate cu apariția unor afecțiuni noi,la săptămâni/luni după îmbolnăvire, fără că acestea să fie cauzate de o altă problemă medicală. Dar perioada exactă de la care simptomele nu mai sunt considerate parte a bolii inițiale este încadrată în mod diferit de diverși specialiști și instituții.

Institutul Național pentru Sănătate și Excelență Clinică (NICE)„COVID-19 rapid guideline: managing the long-term effects of COVID-19”, nice.org.uk din Marea Britanie are două astfel de încadrări pentru efectele pe termen lung ale bolii. Simptomele care persistă între patru și 12 săptămâni de la îmbolnăvire sunt considerate cazuri simptomatice în derulare, iar cele care continuă și după 12 săptămâni și nu pot fi explicate prin alte diagnostice sunt considerate „sindrom post-COVID-19”.

Autoritatea Națională Franceză pentru Sănătate (HAS)„Symptômes prolongés suite à une Covid-19 de l’adulte – Diagnostic et prise en charge”, has-sante.fr notează, în schimb, trei criterii pentru identificarea sindromului la pacient: o formă simptomatică de COVID-19, persistența simptomelor la mai mult de patru săptămâni de la începutul bolii și lipsa unei explicații alternative pentru aceste simptome.

Care sunt simptomele care pot apărea sau persista pe termen lung?

O problemă în definirea COVID-ului de lungă durată este faptul că simptomele sunt foarte eterogene și pot afecta mai multe sisteme ale organismului. În același timp, acestea nu par să aibă o legătură cu severitatea infecției inițiale și, în unele cazuri, sunt similare cu simptome cauzate de alte afecțiuni.

Într-un brief publicat recent pentru legislatori,„In the wake of the pandemic: Preparing for Long COVID, who.int (PDF) Biroul European al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a notat, ca simptome des întâlnite în studiile despre COVID-ul de lungă durată, durerea generalizată, dificultățile de respirație, oboseala, durerile în piept, durerile musculare, palpitațiile, febra persistentă și tulburările cognitive (dificultăți de gândire sau concentrare, reclamate de pacienți ca fiind asemănătoare cu o „ceață” mentală).

Centrul pentru Prevenirea și Combaterea Bolilor (CDC)„Long-Term Effects of COVID-19”, cdc.gov din SUA mai adaugă la această listă și tusea, durerile articulare, durerile de cap și depresia. Instituția americană listează și un număr de complicațiii pe termen lung, despre care spune că sunt „mai puțin comune” și afectează diferite sisteme de organe. Acestea includ afecțiuni cardiovasculare (inflamarea mușchiului inimii), respiratorii (anormalității ale funcționării plămânilor), renale (leziune acută de rinichi), dermatologice (urticarie, căderea părului), neurologice (probleme cu gustul și mirosului, probleme cu somnul, dificultăți de concentrare și probleme cu memoria) și psihiatrice (depresie, anxietate, schimbări ale stării).

Simptomele care se ameliorează sau dispar pot fi înlocuite de altele, iar unele noi pot apărea și la câteva luni după îmbolnăvire. Impactul acestui cadru clinic poate duce și la apariția tulburărilor de dispoziție.

CITEȘTE ȘI: Ce am învățat până acum despre simptomele COVID-19

Milan Markovic/Getty Images

Care sunt cele mai comune simptome?

O cercetare în format pre-print, „Attributes and predictors of Long-COVID: analysis of COVID cases and their symptoms collected by the Covid Symptoms Study App”, medrxiv.com bazat pe un studiu britanic care adună date despre simptomele COVID-19 de la utilizatorii unei aplicații de mobil gratuite, a identificat două grupuri majore de simptome pentru boala pe termen lung.

Persoanele care au simptome din primul grup suferă doar de oboseală, dureri de cap și probleme respiratorii persistente (dificultăți de respirație, dureri în gât, tuse și pierderea mirosului) la 8-12 săptămâni după infecție. Al doilea grup cuprinde simptome mai vaste, care afectează și alte sisteme ale corpului, precum febra persistentă sau durerile de stomac.

Senzația de oboseală este prezentă constant, în timp ce durerile de cap au fost raportate ca fiind temporare. În plus, simptome cardiace (palpitații, tahicardie) și neurologice (dificultăți de concentrate, tinitus, neuropatie periferică) au fost mult mai comune la bolnavii de COVID-19 ale căror simptome s-au extins după patru săptămâni.

Un alt studiu, deocamdată tot în stadiul de pre-print, a analizat sondaje„Characterizing Long COVID in an International Cohort: 7 Months of Symptoms and Their Impact”, medrxiv.org efectuate pe mai bine de 3.700 de pacienți din 56 de țări, din care 96% susțineau că au avut simptome care au durat mai mult de XX zile. Au fost identificate 205 simptome diferite care afectau zece sisteme de organe, cele mai frecvente fiind disfuncția cognitivă/„ceața mentală” (85% din cazuri), oboseala (77%) și starea de rău după efort fizic (72% din cazuri). În 86% din cazuri, simptomele au revenit după exerciții sau alte tipuri de activități fizice, precum și după efortul mental.

Legătura cu alte boli și leziunile de organe

O parte dintre pacienți par să dezvolte și afecțiuni mai complexe din cauza COVID de lungă durată, care afectează unul sau mai multe din sistemele corpului. Cauzele sunt departe de a fi stabilite, dar printre teorii se numără leziunile suferite la diverse organe în faza acută a infecției inițiale, manifestările unei hiperinflamații persistente, continuarea activității virale sau un răspuns neadecvat al anticorpilor.„Late Sequelae of COVID-19”, cdc.gov

Mai multe studii„The Long-term Cardiovascular Impact of COVID-19”, dicardiology.com au arătat, de exemplu, prevalența unor leziuni miocardice, chiar și la atleții care se recuperau în urma infecției cu COVID-19.„Cardiovascular Magnetic Resonance Findings in Competitive Athletes Recovering From COVID-19 Infection”, nih.gov

În cadrul unui alt studiu britanic„Multi-organ impairment in low-risk individuals with long COVID”, medrxiv.org au fost efectuate RMN-uri pe aproximativ 200 de pacienți de COVID-19 de vârstă mijlocie, la 4-5 luni de la îmbolnăvire. Aceștia aveau o stare de sănătate în general bună, și doar 18% au avut nevoie de spitalizare la infecția inițială. Aproximativ 70% dintre pacienți au prezentat cel puțin o leziune în unul sau mai multe organe la patru luni de la debutul simptomelor, cele mai comune fiind cele la plămâni (33%), inimă (32%), pancreas (17%), rinichi (12%), ficat (10%) și splină (6%).

Studiul-sondaj citat mai sus oferă și o perspectivă mai detaliată asupra impactului la nivel neurologic. Din cei care au raportat probleme cognitive, 75% au reclamat probleme de concentrare, 73% dificultăți de memorie și 65% dificultăți de gândire. În general, respondenții au observat că problemele cognitive s-au amplificat pe durata primelor trei luni de după infecție.

Ar putea exista și o legătură cu dezvoltarea diabetului tip 1, deoarece anumite celule care se găsesc în pancreas dispun de receptori ACE-2 – modalitatea principală prin care virusul pătrunde în organism. Există mai multe studii în derulare care investighează această legătură, iar o analiză a mai multor cercetări, Proportion of newly diagnosed diabetes in COVID-19 patients: A systematic review and meta-analysis”, nih.gov pe un total de 3.700 de pacienți spitalizați, în mare cu forme mai grave ale bolii, a arătat că 14,4% dintre aceștia au dezvoltat diabet ulterior infecției.

CITEȘTE ȘI: Ce sunt anticorpii monoclonali și ce perspective au ca tratament pentru COVID-19?

Cât de comun este COVID-ul de lungă durată?

Lipsa unei definiții comune, eterogenitatea simptomelor și metodologiile extrem de diferite ale studiilor fac dificil de estimat un procent al pacienților cu COVID-19 care suferă aceste efecte pe termen lung. În plus, este dificil de confirmat dacă aceste simptome sunt legate de îmbolnăvirea precedentă cu COVID-19 sau sunt provocate de alte afecțiuni, fiind necesare investigații medicale ulterioare.

Cel mai mare set de date disponibil în prezent vine de la Oficiul pentru Statistici Naționale (ONS) din Marea Britanie. „Updated estimates of the prevalence of long COVID symptoms”, ons.gov.uk Instituția oferă teste de COVID-19 pe un eșantion reprezentativ la nivel național încă din aprilie 2020 și derulează periodic chestionare în care persoanele care au fost testate pozitiv în trecut sunt întrebate dacă au avut simptome în săptămânile ulterioare.

Până în decembrie 2020, 21% dintre foștii pacienți au raportat simptome persistente la cinci săptămâni de la infecția inițială. Proporția crește la 25% în categoria de vârstă 25-69 de ani, iar unul din șapte copii cu vârste între 2-10 ani au prezentat și ei simptome după cinci săptămâni. Problema principală a studiului, este, însă, că e o cercetare statistică și nu are un grup de control, având în vedere că o bună parte dintre simptome nu sunt specifice pacienților de COVID.

Rezultatele studiilor clinice asupra subiectului au variat de la 5% dintre pacienți care au raportat simptome după opt săptămâni (conform COVID Symptom App) la aproximativ o treime care erau simptomatici la 30-45 de la confirmarea infecției, într-un studiu efectuat în Elveția.„COVID-19 Symptoms: Longitudinal Evolution and Persistence in Outpatient Settings”. acpjournals.org

Găsești date comparative ale mai multor cercetări, în principal pentru pacienți nespitalizați (dar și pentru o parte dintre cei spitalizați, notați ca atare) în tabelul de mai jos:

Probleme mai serioase pe termen lung pentru pacienții spitalizați

Cât despre prevalența COVID-ului de lungă durată la bolnavii spitalizați, cel mai mare set de date vine provine tot de la agenția de statistică din Marea Britanie. Un studiu efectuat pe baza acestuia,„Epidemiology of post-COVID syndrome following hospitalisation with coronavirus: a retrospective cohort study”, medrxiv.org care nu a trecut încă prin procesul de peer-review, a urmărit 47.780 de persoane spitalizate cu COVID-19 sau cu alte afecțiuni și care au fost ulterior externate, cu vârsta medie de 65 de ani. S-a observat că pacienții de COVID-19 au fost mult mai predispuși la a reveni în spital cu probleme respiratorii, cardiace sau diabet, iar rata lor de mortalitate a fost de șapte ori mai mari decât cea a altor tipuri de pacienți în aceeași perioadă de timp.

În total, aproximativ 30% din persoanele spitalizate cu COVID-19 au revenit în spital în următoarele cinci luni cu alte afecțiuni, iar 12,5% au murit din cauza acestora. Autorii notează însă că cercetarea nu poate să stabilească o cauzalitate definitivă între COVID-19 și alte probleme de sănătate dezvoltate ulterior. Un studiu similar din Statele Unite,„Readmission and Death After Initial Hospital Discharge Among Patients With COVID-19 in a Large Multihospital System”, jamanetwork.com pe un eșantion de 2.179 de veterani de război spitalizați, a arătat că 27% dintre pacienții care au supraviețuit bolii au fost reinternați la externare sau au murit în 60 de zile de la externare.

Cine sunt pacienții cei mai predispuși la COVID-ul de lungă durată?

Majoritatea cercetătorilor publicate până în prezent – precum un studiu din Germania,„Outcomes of Cardiovascular Magnetic Resonance Imaging in Patients Recently Recovered From Coronavirus Disease 2019 (COVID-19)”, jamanetwork.com care a evaluat 100 de pacienți recuperați de COVID-19, din care 78 au fost găsiți cu probleme cardiace care nu aveau legătură cu condiții pre-existente – sugerează că nu există o legătură între efectele pe termen lung și severitatea infecției inițiale.

În schimb, datele analizei făcute pe baza COVID Symptom Study susține că persoanele mai în vârstă, cele care au avut un număr ridicat de simptome în faza acută a infecției inițiale (în special cei cu dificultăți de respirație sau răgușeală), persoanele supraponderale și cele cu astm au o șansă mai mare de a avea simptome de lungă durată. Femeile par să fie mai predispuse la efectele pe termen lung decât bărbații, dar o parte din celelalte cercetări nu au găsit o diferență semnificativă statistică între sexe.

Un alt studiu efectuat pe pacienți cu simptome persistente din Olanda și Belgia„Persistent symptoms 3 months after a SARS-CoV-2 infection: the post-COVID-19 syndrome?”, nih.gov a indicat că prezența comorbidităților ar putea fi, de asemenea, asociată cu apariția COVID-ului de lungă durată.

Tabloul e departe de a fi complet

Efectele pe termen lung ale infecției cu COVID-19 sunt în prezent cam la fel de incerte precum erau mecanismele bolii la debutul pandemiei. Chiar dacă e cert că știm mai multe decât acum jumătate de an, când mai toate însemnările despre COVID-ul de lungă durată erau legate de cazuri specifice, faptul că nu există încă nici măcar o definiție universal acceptată a patologiei arată că sunt necesare mult mai multe studii cu o amploare mai largă pe subiect.

O parte bună este că astfel de studii, sponsorizate de state, sunt programate sau deja în derulare în Statele Unite și Marea Britanie, dar inițiative similare au apărut și în Italia, Spania sau Germania. Rămâne de văzut cât de mult vor reuși ele să completeze încă o parte din tabloul problematic al bolii.

CITEȘTE ȘI: E484K: mutația care îngrijorează oamenii de știință