10 jocuri horror mai scary decât Halloween-ul38 min read

Sperieturile sunt mereu mai intense atunci când apar într-un mediu interactiv

A venit din nou perioada preferată a anului pentru amatorii de povești de groază. Motiv numai bun ca internetul să fie inundat de liste cu recomandări de filme, jocuri, sau chiar muzică tematică. Nu că ar fi vreo problemă cu asta – în fapt, îți propun încă o listă de acest tip. Care încearcă, însă, să alevieze o mică problemă care apare în topuri de orice horror: genul este extrem de larg și are o groază de ramuri, care folosesc tehnici diferite pentru a stârni teama, teroarea, dezgustul sau anxietatea, câteodată în moduri și cu scopuri complet diferite.

Așa că este destul de dificil să alcătuiești un top 10 cu care majoritatea lumii să fie de acord care compară, de exemplu, slasherele cu horrorurile psihologice. Am decis, în schimb, să recomand câte un joc din câte un subgen diferit de horror, atât ca să „placă la toată lumea”, cât și pentru o privire mai de ansamblu asupra a cum au fost preluate diferitele tematici de horror în industria jocurilor video.

Și poate că nu există un moment mai propice să le încerci, pentru că majoritatea acestor titluri pot fi cumpărate la reducere în promoțiile de Halloween de pe diferite storefront-uri, precum cele de pe  Steam,Detalii pe steam.com Epic Games StoreDetalii pe epicgames.com sau GOG.com Detalii pe gog.com pe PC.

Classic Horror – Amnesia: The Dark Descent

Poate că după această introducere despre cât de divers este genul horror, este ciudată să încep cu o categorie mai generală. Dar există jocuri construite pe clișeele clasice ale genului, precum jump scare-urile, frica de întuneric și neputința personajului principal în fața supranaturalului, care reușesc să le abordeze astfel încât să păstreze sentimente de anxietate, neliniște și chiar teroare pe întreg parcursul lor.

După această definiție, Amnesia – The Dark Descent este poate cel mai influent joc al ultimilor 15 ani. Lansat în 2010, într-o perioadă în care mai toate francizele mari de jocuri horror se reprofilau spre gameplay bazat pe acțiune, Amnesia a făcut fix opusul: a luat armele din mâinile jucătorului și i l-a dat în schimb pe Daniel, un personaj amnezic și vulnerabil, care trebuie să înfrunte terorile dintr-un castel prusac, în secolul al XIX-lea, doar cu ajutorul unei lămpi și a capacității de a se furișa și a fugi.

Jocul este un adventure din perspectivă first person, în care jucătorul explorează castelul alternând rezolvarea de puzzle-uri cu supraviețuirea secțiunilor de horror și stealth. Față de alte jocuri adventure, The Dark Descent are însă și elemente de gameplay dinamice potrivite atmosferei.

De exemplu, cu cât stai mai mult în întuneric și cu cât te uiți mai mult la monștri sau la scene tulburătoare, cu atât îi scade și nivelul de sănătate mentală a lui Daniel, cu potențialul de a ajunge la o psihoză aproape completă, cu tot cu halucinații vizuale și auditive. Această mecanică face ca horror-ul să nu vină doar de la jump scare-urile scriptate, în mare destul de bine executate, ci ca jocul să păstrez un nivel ridicat de tensiune pentru aproape întreaga sa durată.

E o formulă care acum este deja arhicunoscută, fiind repetată de foarte multe jocuri în anii următori, însă puține au reușit să aibă același impact – poate și pentru că nu au reușit să copieze atmosfera și designul excelent de castel de secol al XIX-lea, numai bun ca fundal pentru o aventură a personajului principale către propriile limite mentale.

Producător: Frictional Games | Disponibil pe PC (Steam, Epic Games Store, GOG), PS4, Xbox One, Nintendo Switch, Android.

Biological/Body horror – Scorn

Cel mai recent joc din această listă și poate cel mai mare proiect ieșit până acum din industria sârbă de jocuri, Scorn este o scrisoare de dragoste pentru operele a doi artiști. Este inspirat puternic de stilul de artă biomecanică patentat de H.R. Giger, creatorul xenomorfului din Alien, dar împrumută și stilul distopian al pictorului polonez suprarealist Zdzisław Beksiński.„How Scorn Turned the Art of H.R. Giger into a Nightmarish Horror Game World”, denofgeek.com

Partea horror vine din faptul că balanța dintre suprarealist și grotesc din lucrările celor doi este înclinată covârșitor în favoarea celei din urmă. Protagonistul este un amalgam biped între o armură de oase și carne expusă; aproape toate mecanismele cu care acesta interacționează au mai multă mâzgă, carne și orificii (în care trebuie să-ți introduci mâinile) decât metal, iar multe dintre puzzle-uri implică mutilarea unor analoage de părți ale corpului uman, care în Scorn sunt de multe ori parte a mediului înconjurător.

Este, în același timp, și un joc care cere răbdare, pentru că premisa de la care pleacă acest first person adventure cu segmente de shooter este ca jucătorul să fie aruncat în bizara lume extraterestră biomecanică a jocului fără niciun pic de ghidaj, fiind lăsat să dibuiască pe cont propriu modul în care trebuie să progreseze. Pe de altă parte, este unul din puținele jocuri de calibru ridicat care are traducere completă în limba română.

Producător: Ebb Software | Disponibil pe: PC (Steam, Epic Games Store, GOG) Xbox Series X/S

Eldritch Horror – Call of Cthulhu: Dark Corners of the Earth

Popularitatea scrierilor lui H.P. Lovecraft în rândul autorilor sau scenariștilor de SF/Fantasy aduce și o ciudățenie. Temele principale sau anumite bucăți din mitul Cthulhu sunt incluse sau recreate în multe forme de media, unele chiar și mainstream,„Horror Writer H.P. Lovecraft’s Shadow Over Marvel Comics”, screenrant.com  însă lucrările pe care acestea se bazează au destul de puține adaptări directe și practic niciuna de buget mare.

E drept, au tot apărut în ultimii ani jocuri video care abordează mai direct mitul Cthulhu. Poate cea mai fidelă adaptare a acestuia este un shooter/adventure din 2005, Call of Cthulhu: Dark Corners of the Earth, care a combinat câteva din povestirile scurte care au pus baza mitului, precum The Shadow over Innsmouth sau Dagon.

Atmosfera diferențiază Dark Corners of the Earth de alte tentative de a aduce mitul într-o formă jucabilă. Aproape totul, de la aspectul grotesc al locuitorilor din Innsmouth până la designul terorilor cu care ai de-a face, este preluat fidel de la sursă. Gameplay-ul ajută și el. Jocul este un shooter destul de atipic, care încearcă să pună un accent pe realism: nu ai elemente de UI care să-ți indice, de exemplu, câte gloanțe mai are protagonistul; multe din secvențele cu împușcături se transformă mai degrabă în urmăriri de intensitate maximă, cu gloanțe șuierind pe lângă ureche, mai ceva ca în Rambo, iar rănile protagonistului nu se vindecă instant sau cu medkit-uri generice, ci au nevoie fiecare de tratamente specifice (de exemplu, suturi pentru zgârieturi sau atele pentru membre rupte). Jocul implementează chiar și o variantă mai rudimentară a mecanicii de sănătate mentală care avea să fie popularizată de Amnesia.

Trebuie spus, însă, că jocul a cam fost abandonat imediat după lansare, moment în care varianta de PC era oricum de-abia funcțională, probleme exacerbate în timp de compatibilitatea scăzută cu sistemele de operare mai noi. Va trebui să urmezi câteva tutoriale ca să-l faci să funcționeze pe un PC din 2022,Precum cel de pe pcgamingwiki.com iar cel mai bun punct de plecare este varianta distribuită pe GOG.com, care are deja câteva din patch-urile necesare încorporate.

Producător: Headfirst Studios | Disponibil pe: PC (Steam, GOG), Xbox

Art Horror – Limbo

E discutabil dacă se poate vorbi despre o categorie de art horror în jocuri video, însă există de peste un deceniu o mișcare de jocuri indie, în general puzzle-platformere, care îmbină gameplay-ul 2D side-scrolling cu stiluri de artă cu diverse influențe din subgenuri horror, menite să inducă senzații de anxietate și neliniște în jucători.

Limbo este unul dintre cele mai vechi exemple. Chiar dacă este lansat tocmai în 2009, anul ar putea să nu conteze deloc: stilul estetic aparte, bazat în proporție covârșitoare doar pe nuanțe de alb și negru, chiar merită descrierea de „timeless”.

E un joc scurt și relativ simplu, având doar trei inputuri de control distincte – cele de mișcare, de săritură și de interacțiune cu lumea de joc. Însă puzzle-urile și scenariile pe care le creează, deși intuitive, devin pe parcurs destul de complexe.

Paleta de culori, animațiile și povestea pe care o descoperi gradual din rolul unui puști aflat într-o lume în care totul pare că vrea să-l omoare contribuie la construirea unei atmosfere oprimante, poate în antiteză cu preconcepțiile despre un puzzle-plaftormer. De exemplu, modurile în care puștiul poate sucomba dacă îl conduci către capcane pot fi categorizate doar ca brutale, variind de la decapitări la trageri în țeapă sau fracturi care îl transformă într-un veritabil Modelino.

Producător: Playdead | Disponibil pe: PC (Steam, Epic Games Store), Xbox 360, PS3, Xbox One, PS4, Nintendo Switch, iOS, Android

Survival Horror – Darkwood

Denumirea de „survival horror” este în general conferită unei categorii mai largi de jocuri horror, care include practic orice titlu în care poți lupta înapoi împotriva ororilor care te vor mort. În acest caz, am restrâns-o la jocurile care chiar implementează elemente de survival, precum necesitatea de a aduna și gestiona resurse limitate sau posibilitatea de a construi/upgrada baze.

Poate că nu pare la prima vedere, dar Darkwood este un joc destul de complex. Situat într-o lume în care păduri supranaturale cresc necontrolat peste rămășițele civilizației, ești pus în pielea unui protagonist care încearcă să scape dintr-o astfel de pădure generată procedural. Game loop-ul principal constă din două faze distincte: ziua te ocupi cu explorarea pădurii și adunarea de resurse, iar atunci când vine noaptea și evenimentele supranaturale devin periculoase, este necesară (dar nu și suficientă) baricadarea într-un adăpost.

Pe fundalul unei atmosfere cu influențe slavice și post-comuniste,Producătorii jocului, Acid Wizard Studio, sunt polonezi. apar două aspecte principale care ghidează tensiunea din Darkwood. În primul rând, stilul de cameră top-downÎn care controlezi protagonistul din perspectiva unei camere care plutește mereu vertical deasupra acestuia este combinat cu faptul că protagonistul are câmpul vizual limitat realist doar la direcția în care acesta se uită, dând naștere multor secvențe de urmărire sau jump scare-uri în care habar nu ai ce poate fi în spatele tău, sau cât de aproape este, necesitând o privire în spate care ar putea fi potențial fatală.

Dar partea cea mai îngrozitoare sunt, de departe, nopțile. Oricât de bine te-ai baricada în una din ascunzătorile pe care le găsești, Darkwood te bombardează cu motive de neliniște, de la uși care se deschid singure, la bătăi în pereți și geamuri sau voci care se aud din alte camere – iar acestea sunt doar cele care nu te pot răni.

Chiar și infiltrarea unui câine sălbatic printr-o crăpătură pe care ai uitat s-o repari e un motiv suficient să-ți sară inima din piept. Sunt puține momente în care am răsuflat mai ușurat decât cele în care Darkwood m-a anunțat că am supraviețuit noaptea și că a început o zi nouă.

Producător: Acid Wizard Studio | Disponibil pe: PC (Steam, Epic Games Store, GOG), PS4, Xbox One, Nintendo Switch

Action Horror – F.E.A.R.

Shooterul lansat de Monolith în 2005 a devenit un clasic cult în primul rând datorită gameplay-ului și în special al AI-ului inamicilor, care rămâne chiar și după 17 ani unul dintre cele mai complexe și inteligente create vreodată într-un joc video.„Three States and a Plan: The A.I. of F.E.A.R.”, mit.edu Nu a stricat nici faptul că F.E.A.R.Acronim pentru First Encounter Assault Recon avea o grafică excelentă pentru acea vreme, care încă arată decent și astăzi, și efecte parcă scoase din filmele lui John Woo, combinate cu o utilizare foarte stilizată a bullet time-ului din Matrix.

La fel de iconice sunt și influențele din horror-ul japonez care inundă povestea și atmosfera din joc. F.E.A.R. te pune în pielea unui membru al unei unități militare antiparanormale americane care vânează un fost agent capabil de a controla psihic o armată de clone. Asta în timp ce protagonistul experimentează episoade paranormale bizare, de multe ori terifiante, cu o fetiță îmbrăcată în roșu, scoasă parcă din The Grudge. Pare a fi premisa unei povești SF-horror de duzină, însă aceasta chiar evoluează într-un mod interesant, legându-și destul de bine, dacă puțin clișeic, toate elementele la final.

Succesul lui F.E.A.R vine din modul în care alternează secvențele frenetice de acțiune și FPS cu cele de horror psihologic, alcătuie în mare din halucinații și jumpscare-uri destul de competente. Acest pacing face campania de single player, de aproximativ opt ore, să nu pară mai niciodată repetitivă.

Producător: Monolith Productions | Disponibil pe: PC (GOG), PS3, Xbox 360

Found Footage Horror – Resident Evil 7

Atunci când este utilizat corespunzător, horror-ul de tipfound footage În care secvențele de film/joc sunt prezentate ca și cum ar fi fost descoperite dintr-o filmare pierdută de protagonist poate fi unul dintre cele mai terifiante. Este un lucru pe care l-au înțeles cei de la Capcom atunci când și-au propus să treacă înapoi franciza Resident Evil la originile sale horror, prin al șaptelea joc principal al seriei, lansat în 2017.

Resident Evil 7 a reprezentat o reintrare a francizei în topul jocurilor înfricoșătoare, după ce a înclinat timp de peste un deceniu mai mult spre partea de acțiune. RE7 a decis să revină la formula clasică în care jucătorul explorează o singură locație, pe care o deblochează progresiv – în acest caz, un conac sinistru din mlaștinile Louisianei, locuit de o familie de criminali nebuni cu aparente puteri supraomenești, și vecinătățile acestuia. Pentru prima dată în istoria seriei a fost folosită perspectiva first-person, considerată, pe bună dreptate, și mai înfricoșătoare decât camera cu unghiuri fixe sau third person din trecut.

Este drept, nu întreg jocul este bazat pe ideea de found footage, ci doar prologul, anumite părți-cheie ale poveștii și o parte dintre DLC-uri, însă secvențele respective se ridică la nivelul oricăruia dintre filmele care utilizează această tehnică. Restul jocului alternează destul de competent între diverse forme de horror, de la slasher, grindhouse sau „horrorul pe bază de joacă”  a-la Saw, la secvențe mai clasice, bazate pe tensiunea de a nu ști cine sau ce te pândește în întuneric și frica generală de supranatural.

Într-un fel, există câte ceva aici pentru orice consumator de horror și, spre deosebire de Resident Evil Village, care începe la fel de terifiant, nu deviază către secvențe prea absurde de acțiune în a doua jumătate a jocului.

Producător: Capcom | Disponibil pe: PC (Steam), PS5, Xbox Series X/S, PS4, Xbox One, Nintendo Switch

Sci-Fi Horror – Alien Isolation

Destul de rar, mai apar și jocuri după licențe cunoscute care nu doar că le fac cinste, dar reușesc să le adapteze în experiențe unice. Este cazul lui Alien: Isolation, un stealth/horror first person – produs, oarecum bizar, de creatorii seriei de strategii Total War – care poate fi declarat destul ușor drept cel mai bun joc făcut vreodată după franciza Alien.

Alien Isolation te pune în pielea Amandei Ripley, fiica protagonistei din celebra serie de filme. În căutarea mamei, aceasta ajunge pe Sevastopol, o stație spațială decimată de către un specimen extraterestru, pe care se întâmplau, bineînțeles, experimente neetice ale unei corporații spațiale.

Aproape toate aspectele din Alien Isolation denotă o atenție ridicată la detaliu, nu doar pentru designul caracteristic francizei, ci și pentru atmosfera și pacingul filmului original. Creative Assembly au luat decizia inspirată de a te pune pe aceeași stație spațială cu un singur xenomorf, căruia trebuie să-i supraviețuiești.

Lipsa numerelor a fost compensată prin „dotarea” xenomorfului cu un AI dinamic și relativ inteligent. De exemplu, în loc să apară mereu în aceleași locuri sub forma acelorași confruntări scriptate, xenomorful își schimbă constant tacticile, chiar și atunci când reîncarci o secțiune în care ai fost omorât. El ar putea apărea subit din sistemul de ventilație, întinzând o capcană jucătorului, pentru ca la reload să observi că îl urmărește mult mai proactiv. Și, la fel ca în film, singura armă eficientă temporar împotriva extraterestrului este lansatorul de flăcări, cu muniție limitată, așa că devine necesară păcălirea acestuia prin furișat și ascuns.

E o cursă de-a șoarecele și pisica întinsă pe parcursul unui joc întreg, care reușește cumva să nu devină plictisitoare. Parțial, pentru că mai există și schimbări de ritm – precum pasaje în care te înfrunți cu androizi destructibili și mult mai puțin periculoși –, dar mai ales pentru că impredictibilitatea acțiunilor xenomorfului oferă una dintre cele mai apăsătoare senzații de teroare posibile: aceea că ești vânat de o monstruozitate inteligentă și imprevizibilă.

Producător: Creative Assembly | Disponibil pe: PC (Steam, Epic Games Store, GOG), PS3, PS4, Xbox 360, Xbox One, Nintendo Switch, iOS, Android

Sony Entertainment

Slasher Horror – Until Dawn

Indiferent dacă consideri că slasher horror-ul este cu adevărat terifiant sau doar o alternativă rudimentară la alte teme și povești mai sofisticate, nu poate fi negată influența și popularitatea pe care a căpătat-o subgenul. Fapt ce nu s-a tradus, din păcate, în prea multe jocuri video de calitate ridicată – una din excepții fiind Until Dawn.

Jocul, lansat exclusiv pentru PS4 în 2015, este practic o odă adusă filmelor slasher clasice, în care o gașcă de adolescenți americani aleg să-și petreacă vacanța într-o pensiune sau cabană izolată, care se întâmplă mereu să fie terenul de vânătoare al unui ucigaș în serie cu puteri aproape superumane.

Until Dawn este o poveste interactivă care urmează la literă această rețetă, cu o distincție: jucătorul poate schimba cursul narativ al tuturor potențialelor victime. De la decizii banale, precum reacția la gluma unui alt personaj, până la dileme de viață și de moarte care trebuie trebuie rezolvate rapid pe parcursul unor cutscene-uri alerte, multe dintre deciziile din Until Dawn au consecințe care se răsfrâng, în cascadă, asupra restului poveștii și a celorlalte personaje, cu posibilitatea de a schimba complet secvențele din joc. În funcție de aceste decizii, poate rezulta orice combinație posibilă de deces sau supraviețuire a celor opt protagoniști la finalul nopții.

Faptul că aceste decizii sunt finale – sistemul de autosave previne reîncercarea unei decizii proaste a jucătorului – reușește cumva să transpună într-un joc din tensiunea unui film Halloween sau Friday the 13th, dacă nu chiar să le întreacă atunci când îl joci pentru prima dată, având în vedere că ești direct responsabil pentru soarta personajelor. Majoritatea secvențelor de joc sunt alcătuite satisfăcător din punct de vedere cinematic pentru fanii genului – incluzând toate laitmotivele clasice, de la urmăriri intense până la execuțiile brutale ale ucigașului.

Din păcate, jocul rămâne și azi exclusiv pentru PlayStation 4, deși poate fi încercat și pe PS5 prin funcția de backwards compatibility. Dacă nu deții una din cele două console de la Sony, ai putea încerca The Quarry, un joc făcut de același producător cu o premisă și gameplay similare lui Until Dawn, disponibil pe mai multe platforme.

Producător: Supermassive Games | Disponibil pe: PS4

Psychological Horror– Silent Hill 2

Lumea jocurilor video nu a dus lipsă mai niciodată de horror-uri psihologice sau măcar interesante, însă „regele” lor a rămas același din 2001 încoace. Silent Hill 2 îl trimite pe protagonistul James Sunderland în orașul încețoșat omonim, pentru a descifra misterul unei scrisori primite de la soția lui moartă, aparent expediată de acolo.

Este indicat să pornești jocul cu cât mai puține spoilere și informații în prealabil, așa că explicația cea mai largă pentru care Silent Hill 2 primește atât de multe laude de peste două decenii se rezumă la faptul că pune psihologicul pe un nivel la fel de ridicat ca horrorul.

Designul iconic al monștrilor reflectă, de exemplu, câte un aspect al psihicului lui James. Iar celelalte personaje pe care le găsești în oraș au povești la fel de pătrunzătoare precum cea a protagonistului. Să mai zic că și modul în care se comportă jucătorul, în relație cu sine sau cu celelalte personaje, te pune pe calea unuia dintre cele trei finaluri diferite? Și că nu e vorba de alegeri clare, ci de acțiuni pe care le faci, poate, inconștient în timpul gameplay-ului?

Totuși, există câteva asteriscuri care merită menționate atunci când vine vorba de a recomanda Silent Hill 2 în 2022. În primul rând, un remake al acestuia cu grafică și gameplay mai modern tocmai a fost anunțat.„Silent Hill 2 – Teaser Trailer”, youtube.com Cum însă nu poate fi nimeni sigur de calitatea acestuia, și deocamdată nici de data de lansare, originalul rămâne o recomandare puternică. Multe probleme apar din cauza vechimii jocului – este, de altfel, cel mai vechi joc de pe această listă; de exemplu, varianta originală nu poate fi cumpărată de pe niciun canal de distribuție digitală de pe PC.

Dacă faci, totuși, rost de varianta pentru PC, trebuie să știi că este necesară instalarea unor patch-uri adiționale,Detalii pe pcgamingwiki.com făcute de comunitate, pentru a-l putea juca fără frustrări prea mari.

Producător: Team Silent | Disponibil pe: PS2, Xbox O variantă remasterizată, care are și ea propriile probleme, este disponibilă pentru PS3 și Xbox 360 ca parte a Silent Hill: HD Collection/