A Trip To Infinity: Eu sunt mic, tu fă-mă infinit10 min read

Un documentar despre infinit, care nu te plictisește cu prea multă matematică și te emoționează când vine vorba despre interpretările poetice.

Rubrica de documentare a platformei Netflix e una dintre preferatele mele. Recunosc că nu sunt genul care se uită la majoritatea producțiilor originale ale companiei, nici măcar la cele foarte populare, cum ar fi Bridgerton sau Emily In Paris. Nici măcar la Lupin. Ba chiar am preferat uneori producții din regiuni care nu vorbesc limba engleză, ca Into the Night sau To the Lake, pe care, de altfel, ți le recomand. În schimb, puține documentare mi-au scăpat, chiar dacă la unele dintre ele am renunțat repede. Și varietatea temelor acestora e un atu al platformei. De la Hip Hop Evolution la The Coming War On China, de la The Great Hack la David Attenborough: A Life on Our Planet, ai multe lucruri interesante de adăugat în lista personală. Mai nou, poate și unul despre un concept care, probabil, ți-a dat multe bătăi de cap la orele de matematică (sau, de ce nu?, filosofie) din liceu: infinitul.

„Unde ar trebui să căutăm infinitul?”, e prima întrebare a documentarului, adresată fizicianului Alan Lightman, unul dintre numeroșii vorbitori care apar de-a lungul celor aproape 80 de minute. Lightman e profesor la Massachusetts Institute of Technology și, de-a lungul carierei sale, a fost preocupat cu intersecțiile dintre știință, filosofie, religie și spiritualitate. „Nu cred că toată lumea caută infinitul”, își începe acesta răspunsul și mi-am dat seama că urmează o serie de discuții și interpretări dincolo de matematică. 

Împărțit în mai multe capitole, în funcție de perspectiva din care e privit conceptul de infinit, A Trip To Infinity adună la un loc invitați din varii domenii de activitate, mai mult sau mai puțin teoretice, de la fizică, matematică și cosmologie la filosofie. Iar totul pleacă de la ideea de bază: „Numerele nu se termină. Asta e ideea de bază a infinitului”, demarează discuția cosmologul și fizicianul Stephon Alexander, ale cărui lucrări au încercat, printre altele, să ducă mai departe teoria relativității generale a lui Albert Einstein. „Dacă îmi închipui că număr cât pot să număr, infinitul ar dura mai mult decât viața mea”, continuă acesta. Că tot a venit vorba despre metafizică, un matematician (culmea!), Steven Strogatz, răstoarnă imediat totul și te lovește în stomac, fără cel mai mic avertisment: „Nu mă sperie infinitul. Mi se pare frumos, de neuitat și incitant. Ador infinitul. Dar, dacă încep să mă gândesc că o să fiu mort pentru totdeauna… o parte din minte începe să-și facă griji.”

Acesta e, de fapt, și unul dintre secretele care fac documentarul să fie captivant. Cu atâți matematicieni laolaltă, ai fi bănuit că poate fi vorba despre teorii mult mai abstracte. Ei bine, matematicienii pot vorbi și despre metafizică sau iubire, iar interpretările lor despre ce e și cum funcționează infinitul vor fi dintre cele mai curioase. „Când te îndrăgostești de o persoană, o vei iubi pentru totdeauna?”, se întreabă Eugenia Cheng, provocându-te la ideea că, poate, totuși, infinitul ăsta se oprește și el undeva. Fizicianul Carlo Rovelli e de altă părere: „Iubirea e infinită. Când suntem copleșiți de iubire, avem senzația că încălcăm mereu limitele”. Nu-i așa că e distractiv să auzi niște oameni care lucrează cu cifrele, teoretizând despre infinit ca într-un episod din Bridgerton? Ba da.

Firește, discuțiile devin și mai serioase de-atât, pentru că se vor declina către observații și reflecții despre timp și spațiu, găuri negre sau fizică atomică (infinitul nu e neapărat infinit de mare, dar și infinit de mic, cum am învățat în Ant-Man), iar deseori ai parte de animații și ilustrații iscusite care completează oportun ideile expuse sau chiar o parabolă despre un „hotel infinit”, care sugerează paradoxurile conceptului, povestită de Strogatz. Ba chiar, mai departe, către speculațiile că în găurile negre ar exista un nou tip de fizică și chiar un fel de portal spre un nou univers.

Alexander chiar lucrează la o ipoteză, care, într-o zi, s-ar putea să fie mai mult decât speculație, dacă se confirmă calculele. Iar cea mai copleșitoare teorie, însă, e cea a infinitului metafizic: „Ce se întâmplă cu un sistem fizic, dacă aștepți infinit de mult?”, se întreabă Anthony Aguirre, profesor la Universitatea California din Santa Cruz și autorul cărții Cosmological Koans. În acest sens, te provoacă să-ți imaginezi că închizi un măr într-un cub ermetic, care în timp se degradează, iar după un an a putrezit complet. „Dacă revii după o sută de ani, din măr mai e doar praf. Mărul conține energie chimică, eliberată și atunci când îl mănânci sau îl arzi. Energia aceea va ieși, în cele din urmă, iar mărul se va încinge, atingând mii de grade. Acele particule încep fuziunea nucleară. Ar dura extrem de mult, fiindcă reacțiile nucleare se produc incredibil de lent, dar se produc. Mărul ajunge plasmă la milioane de grade, cu particule elementare, fuzionând în mod repetat. Probabil că sfârșești cu nuclee de fier și o mulțime de fotoni”. Iar după miliarde și miliarde de ani… ghici ce? 

Disponibil pe Netflix | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 8/10