Arta glitch, sau când erorile devin opere. O discuție cu artista vizuală M. Kardinal12 min read

Programele de editare sunt folosite, cel mai adesea, pentru a crea imagini plăcute din punct de vedere estetic. Dar există artiști vizuali care se folosesc de erorile digitale pentru a crea artă.

Într-o lume în care oamenii încearcă să pară perfecți și să evite erorile, artista vizuală germană Amanda Kardinal transformă imperfecțiunile în artă. Folosind aparatură care ar putea fi catalogată drept „vintage”, ea creează glitch-uri ce transmit povești pe care fiecare privitor le interpretează diferit.  

Venită în România pentru o săptămână, Amanda a petrecut o zi cu mine, timp în care am vorbit despre arta glitch, tehnologiile pe care le folosește, știința din spatele artei, spațiul artistic german versus cel românesc și a făcut o demonstrație a tehnicii sale de creație, într-una din sălile de la CINETic, UNATC. 

Arta glitch – esteticul erorilor

Arta glitch// „The Aesthetics of Retrieval: Beautiful Data, Glitch Art and Popular Culture”, repository.uel.ac.uk // se obține prin perturbarea intenționată a semnalelor digitale și rearanjarea lor în mod aleatoriu pentru a stiliza erorile. Procesul distructiv are loc prin modificarea digitală a datelor sau manipularea fizică a dispozitivelor. 

Tehnica explorează partea nevăzută a lucrurilor. Erorile, care sunt, de obicei, corectate sau ignorate, capătă un rol principal, dezvăluind detalii care ar trece altfel neobservate. 

Cei care devin subiecții operelor Amandei se descoperă din perspective noi, prin prisma glitch-urilor, și își observă unele trăsături într-o lumină nouă. Privirea devine un element seducător, șuvițele colorate ale părului capătă străluciri deosebite, iar mimica și gesturile influențează aspectul erorile. 

Efectele artistice care apar sunt imprevizibile și diverse, produse prin manipularea culorii, a luminozității și a pixelilor, prin multiplicarea imaginii sau crearea unui efect de oglindă. Astfel, compoziția finală diferă de fiecare dată. Creatoarea nu știa la ce să se aștepte, pentru că nu există un algoritm pe care să-l poate aplica ca să obțină anumite rezultate. „E ca și cum descopăr totul de la zero din nou și din nou”, spune ea. „Există atât de multe moduri diferite de a face erori.” 

Amandei îi place acest stil, pentru că prezintă o realitate brută, neprelucrată, arată imperfecțiunile oamenilor și stilizează inesteticul. Artista consideră că foarte multe persoane trăiesc după niște tipare și evită să experimenteze lucruri noi, de teama de a greși și a părea imperfecți. „Oamenii încearcă să recreeze anumite trăiri”, spune Amanda. „De aceea caută să aibă experiențe similare, parteneri asemănători cu cei din trecut, pozează în același fel în fața camerei. La un moment dat, trebuie să renunți la acest ciclu și să trăiești lucruri noi”. 

Kardinal folosește acest stil pentru a realiza produse finite, precum imagini sau videoclipuri, dar și pentru a prezenta spectacole în fața unei audiențe. 

Arta glitch este un concept apărut destul de recent, odată cu dezvoltările tehnologice. Însă conceptul de alternare a realității prin artă nu este unul nou, având originile în picturile abstracte din prima jumătate a anilor 1900, de la cubismul regăsit în creațiile lui Picasso până la suprarealismul lui Salvador Dali. 

Unul dintre primele exemple de artă glitch, în adevăratul sens al termenului, a fost Magnet TV, opera lui Nam June Paik în 1960.// „Magnet TV”, whitney.org // Paik a folosit un magnet pentru a interfera cu semnalele electrice ale televizorului și a deforma imaginea difuzată într-o formă abstractă care se modifica în funcție de mișcările magnetului. 

Tehnologia din spatele artei Amandei

Amanda este o persoană haptică, căreia îi place să atingă și să simtă obiectele din jurul ei, motiv pentru care nu-și putea limita creațiile la un software accesat cu cateva click-uri de mouse. Așa că dispozitivele cu multe butoane au fost alegerea potrivită. 

Ca să nu investească bani în aparatură nouă, Kardinal s-a folosit de obiectele pe care le avea deja în casă: televizor, cameră foto, sintetizator video, mixer analog. Dintre acestea, camera video are o simbolistică aparte, fiind moștenită de la tatăl ei. 

Pentru a obține arta glitch, Amanda folosește un mixer analog, care poate fi conectat la orice fel de dispozitiv, de la televizoare și DVD-uri până la camere video sau foto. Aparatele conectate la mixer nu trebuie să fie funcționale, să stocheze imagini, să înregistreze sau să aibă carduri de memorie. Ele devin niște simple obiecte ale căror utilitate depinde de o sursă externă, mixerul, care prelucrează și deformează imaginile. Butoanele sale controlează lumina, culoarea, direcția imaginii, contrastul etc.

 Rezultatul final este, apoi, văzut printr-un videoproiector. Imaginile sau videoclipurile care se obțin sunt, de fiecare, dată diferite în funcție de modul în care artistul alege să combine, în acel moment, butoanele, efectele, firele. 

Atât de multe moduri diferite de a fi artist

Parcursul Amandei în lumea artei a început cu fotografia, pe care o practică și în prezent. Îi plac, în mod special, pozele alb-negru, care îi permit să arate o față diferită a realității. Colecțiile sale de fotografii creează povești vizuale, îmbinând psihologia, poezia, esteticul, inesteticul și având denumiri simbolice precum Poezia eșecului, Efectul de ecou al camerei, Ora tăcută.// „Works”, mkardinal.com // Amanda vrea să aducă un element de noutate cu fiecare operă a sa. „Nu vreau să pozez pur și simplu un peisaj, pe care poți să-l vezi și singur. Ce aș putea aduce eu nou?” 

Amanda a descoperit, apoi, polaroidele, care i-au deschis perspective noi de lucru. Polaroidul capturează momentul în timp și nu poate fi alterat sau editat, spre deosebire de fotografiile digitale. „Noi nu putem să reproducem exact cum am arătat într-un anumit moment în timp”, spune Amanda. „De exemplu, sclipirea pe care o ai acum în ochi e unică. Dar Polaroidul poate să surprindă exact acest moment, aceste trăiri”. 

Artista simte că fotografiile digitale își pierd uneori însemnătatea, când sunt făcute în cantități mari pentru a fi selectate și postate pe o rețea de socializare. Polaroidul păstrează o amintire intimă și unică, poza fiind făcută într-un singur exemplar. Ea a produs și câteva filme, iar, apoi, a trecut la arta glitch, care a devenit emblema ei. 

Kardinal și-a extins aria de lucru în mai multe țări din Europa (Franța, Grecia, Marea Britanie etc.), dar și din America. România este una dintre țările ei preferate. Încă din 2016, a avut diverse expoziții sau lucrări expuse aici, majoritatea, în București și o expoziție în Oradea.// „Exhibitions”, mkardinal.com //  „Publicul din România este foarte deschis la arta mea. Îmi place să revin aici.”