Arta lui Mihai Plătică, elementele chimice fundamentale și negrul interzis lui Anish Kapoor

De Mihai Ghiduc 12.03.2021

Care-i legătura dintre un studiu celebru despre cum au apărut elementele chimice, primele camere digitale, cel mai întunecat negru și radarele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Mihai Plătică și noua sa expoziție.

Se spune că nu contează ce cameră ai, ci contează cine-i fotograful. Sau artistul, în cazul de față. Când te uiți la o fotografie făcută în munții Apuseni după o furtună foarte puternică, în care devastării care se întrevede în fundal i se opune un prim plan cu flori sălbatice, prima impresie e că aduce mai mult cu un tablou impresionist. Apoi, artistul îți spune că imaginea e făcută cu un aparat digital din anii ‘90, de doar doi megapixeli, și realizezi, din nou, că important e cine e în spatele declanșatorului.

Expoziție Alpher-Bethe-Gamow

Fotografii realizate cu o cameră de 2 megapixeli. Foto: Patric Pavel

Alpher-Bethe-Gamow este prima expoziție solo din București a artistului clujean Mihai Plătică și poate fi văzută, până pe 8 mai, la galeria Gaep,Detalii, aici: gaepgallery.com din Strada Plantelor, 50, și nu e doar despre fotografie. Mihai Plătică experimentează nu doar cu imaginile și camerele foto, ci și cu elementele chimice, care sunt, de fapt, elementul central al întregului show.

De aici și numele, inspirat de celebra lucrare „αβγ” – pe care Mihai a stilizat-o, sub forma unui simbol din neoane, pe care l-a expus la finalul turului expozițional, în atât de generosul subsol al galeriei Gaep.

Expoziție Alpher-Bethe-Gamow

Numele expoziției Alpher-Bethe-Gamow, stilizat subforma unui semn din neoane. Foto: Patric Pavel

Și savanții au simțul umorului

Poate una dintre cele mai celebre lucrări științifice din toate timpurile, „The Origin of Chemical Elements”, publicată pe 1 aprilie 1948 în Physical Review,„Phys. Rev. 73, 803 (1948) – The Origin of Chemical Elements”, journals.aps.org – acesta e numele oficial al lucrării supranumite αβγ – este fundamentală pentru a explica modul în care s-au format elementele chimice, în timpul Big Bang-ului. 

„E un studiu important, dar are și umor și mi-a plăcut să pornesc de la asta”, îmi spune Mihai Plătică. Scrisă la Universitatea Johns Hopkins,„On the origin of chemical elements”, blogs.scientificamerican.com lucrarea reprezintă doctoratul fizicianului Ralph Alpher, dat sub supravegherea profesorului George Gamow. Cel din urmă a considerat că e păcat să ai două nume atât de asemănătoare cu prima și a treia literă din alfabetul grecesc, alpha și gamma, așa că i-a trimis lucrarea și prietenului său Hans Bethe (beta), tot fizician, care a revizuit-o și a semnat-o. Ulterior, probabil pentru că a simțit nevoia să contribuie mai mult la teorie, Bethe chiar a corectat și completat unele dintre limitările lucrării.

Lucrarea descrie un proces prin care se explică cum toate elementele chimice din care e compus universul au apărut la scurt timp după crearea lui prin explozia primordială. Și prin scurt timp se înțeleg vreo 20 de minute. Din supa primordială de neutroni, unii s-au transformat în electroni și protoni. Alpher a considerat că o parte din acești protoni au fost capabili să captureze neutroni, transformându-se astfel în deuteriu, un izotop al hidrogenului. Apoi a continuat ideea pentru a explica apariția celorlalte elemente, prin adiții consecutive de particule.

În realitate, lucrarea are o serie de limitări, ceea ce face ca teoria să funcționeze corect doar pentru primele două elemente chimice din tabelul lui Mendeleev: hidrogen și heliu (H și He). Ceea ce explică doar 99% din Univers – aceasta este abundența celor două substanțe. Alpher și-a continuat teoria prin prezicerea radiației cosmice de fond, rămășiță a Big Bangului și sursă a iritanților purici de pe televizoarele cu tub catodic. 

Însă rămâne o lucrare fundamentală pentru cosmologie și nu-i de mirare că l-a inspirat pe Mihai Plătică, atât de interesat de elementele chimice și de reprezentarea lor. Două fiole, cu hidrogen și heliu, expuse în apropierea unei fotocopii a primelor două pagini ale lucrării, marchează tocmai abundența dominantă a acestor două elemente în întregul Univers.

Expoziție Alpher-Bethe-Gamow

Foto: Patric Pavel

Însă Mihai nu s-a limitat la cele două elemente. „Am vrut să folosesc în expoziție elemente chimice din tabelul lui Mendeleev”, spune el. Unele fotografii sunt asociate cu vanadiu, un pic oxidat, sau niobiu anodizat. Lentile de telescop din germanium, încorporate într-un bloc de lemn, recreează Pleiadele. În alte cazuri, a folosit blocuri întregi de materiale, precum unul de siliciu, acel element care „ar putea fi o alternativă pentru viață”, datorită legăturilor covalente pe care le creează, care stau labaza electronicii moderne. 

Într-o altă sală a expoziției, un bloc de aluminiu solid capătă o formă aparte. „Am refăcut o oglindă acustică, un element care se regăsea în timpul celul de-al Doilea Război Mondial, ca un fel de radar primitiv”. La scară, evident, pentru că acele „oglinzi” – dintre care unele încă se mai găsesc pe coastele Angliei, de exemplu – sunt, în realitate, imense.

Expoziție Alpher-Bethe-Gamow

În fiecare dintre expozițiile lui Mihai Plătiică vei găsi o suliță. Foto: Patric Pavel

99%: cel mai negru negru

Una dintre lucrările din expoziție e o suliță neagră. Un model folosit la aruncarea suliței, disciplina olimpică din cadrul atletismului (Mihai a fost și el atlet, dar a concurat la săritura în lungime). Sulița este vopsită în negru, de fapt, în „cel mai negru negru care există.” 

Este vorba de Black 3.0, o culoare care absoarbe 99% din lumină. Și care, într-un mod oarecum surprinzător, face ca sulița, extrem de netedă în realitate, să pară acoperită cu catifea. 

Black 3.0„Anish Kapoor Owns the Rights to the Blackest Color Ever Made. Now Another Artist Is Making His Own—and It’s Even Blacker”, news.artnet.com este răspunsul lumii artistice la decizia lui Anish Kapoor de a cumpăra dreptul de a folosi doar el Vantablack, o altă culoare ce absoarbe peste 99% din lumină, în lucrări artistice. 

Creată de artistul britanic Stuart Semple cu ajutorul unor specialiști în chimie și finanțată pe Kickstarter, Black 3.0 poate fi folosită de orice artist, cu condiția să semneze pe propria răspundere că nu Anish Kapoor. „Trebui să spui că nu ești Anish Kapoor sau că nu ai intenția de a i-o da lui”, explică Mihai, care a semnat la rândul lui declarația atunci când și-a luat vopseaua dintr-un magazin londonez.

Expoziție Alpher-Bethe-Gamow

Foto: Patric Pavel

Cum să salvezi un aparat digital cu dischetă

Mihai Plătică nu vrea să intre în disputa film vs. digital care e atât de aprinsă acum în lumea fotografiei mai mult sau mai puțin artistice. Nici n-are de ce, pentru că nu discriminează atunci când utilizează aparatele. „Am vreo 50”, îmi spune el. „Lucrez cu diapozitiv format mediu, dar  am și aparate digitale. Le prefer cât mai vechi, am fotografii făcute cu un aparat de 0,3 MP, care folosește dischete, un Sony Mavica din 1998”  

Cel mai vechi aparat digital din colecția sa e din 1996, un Fujifilm, însă în acel caz are o problemă cu cardurile folosite, care aveau un format ciudat. Gadgeturi care, la vremea apariției lor, erau o minune a tehnicii și care costau peste 1.000 de dolari, se găsesc acum pe OLX sau în târguri la 50-100 de lei. Și poate că pentru multă lume acele fotografii mult prea mici pentru cerințele actuale n-ar avea valoare, însă iată că în mâna unui artist care se folosește de manipularea imaginii, prin schimbarea profilelor de culoare, prin alegerea hârtiei pe care este imprimată, devin lucrări spectaculoase.

 Fotografii dintr-o salină, printate pe hârtie metalizată, par subit peisaje de pe o altă lume, mai asemănătoare cu cele trimise de diverse sonde spațiale. Mihai Plătică accentuează acest efect prin alegerea unor rame adânci, care îți sugerează că te uiți la imagine cu ajutorul unui telescop. 

Expoziție Alpher-Bethe-Gamow, Mihai Plătică

Mihai Plătică

În fapt, Mihai e fascinat de felul în care imaginile care provin din spațiul cosmic capătă o altă viață odată ajunse în fața publicului. „Majoritatea fotografiilor făcute de telescoape sunt alb-negru. Ulterior, cercetătorii le procesează, le colorează în anumite culori, ca să le citească mai ușor”. 

Iar sensurile pe care le capătă aceste fotografii se schimbă radical. Trebuie doar să te uiți la valurile lui Mihai, care par dintr-o dată dintr-un univers sci-fi, atunci când un nou profil de culoare le dau o perspectivă stranie și paradoxală.



Text de

Mihai Ghiduc

Redactor-șef. A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward) până l-a prins din urmă revoluția tehnologică.


CULTURĂ|BOOK CLUB

„Cer arzător”, de Robert Silverberg

De
În 2113, într-o lume însetată, aisbergurile sunt una dintre puținele surse de apă proaspătă. Pentru căpitanul unui vas ce vânează un astfel de cub de gheață, misiunea e clară – asta până primește un mesaj SOS
CULTURĂ|FICȚIUNE

Cer Arzător

De
În acest text din 1990, Robert Silverberg abordează o temă care rămâne, în continuare, actuală. Cum va supraviețui omenirea schimbărilor climatice dacă nu ia măsurile necesare pentru a le preveni?
CULTURĂ|Q&A

Nevoia de a ne spune poveşti, interviu în exclusivitate cu Robert Silverberg

De
Horia Nicola Ursu a vorbit, în exclusivitate, cu autorul american.
CULTURĂ|PORTRET

Robert Silverberg, un autor prolific

De
Cariera de decenii i-a fost marcată de două retrageri, care sunt și repere pentru abordarea unor tehnici, teme și stiluri diferite în SF-urile sale.