Casarsa Guru/Getty Images
Autenticitate și stăpânirea noilor tehnologii sunt ce trebuie să aibă muzicienii pentru a rămâne relevanți. Interviu cu Jake Beaumont-Nesbitt, manager artistic39 min read
Jake Beaumont-Nesbitt a lucrat cu Radiohead, Rihanna și Beyoncé și are experiență în inovație tehnologică în muzică. El va vorbi despre ultimele trenduri din industrie la Mastering the Music Business, între 5 și 7 septembrie, la București.
Toată lumea are astăzi acces la internet și la tehnologiile emergente, așa că imagini, cuvinte, gânduri și chiar show-uri sunt distribuite cu rapiditate la nivel global, făcând totul mai simplu ca niciodată. Cel puțin aparent. Mai presus de orice, acest fenomen a schimbat modul în care artiștii își desfășoară activitatea. Iar asta poate să complice regulile jocului, pentru că nu toți sunt pregătiți să se mute cu arme și bagaje de pe scenele de pe stadioane, pe cele din lumile virtuale.
Jake Beaumont-Nesbitt manageriază artiști independenți sau sub contract la o casă de muzică și oferă consultanță managerilor din Europa, Asia de Sud și America de Nord. Este specializat pe tehnologie și drepturi de proprietate intelectuală, dar și pe felul în care pot fi utilizate Un fel de informații despre informații de către artiștii care caută modalități noi de a-și dezvolta afacerile.
În prezent, Nesbitt este consilier la Link: immf.com o rețea globală de asociații care adună artiști și manageri din peste 50 de țări. De asemenea, coordonează proiectul Un DAO (Decentralized Autonomous Organization) este o organizație gestionată prin reguli codificate pe un blockchain, eliminând nevoia de o autoritate centrală. Deciziile în cadrul DAO sunt luate de membri prin mecanisme de vot bazate pe deținerea de token-uri sau alte criterii criptografice. al cărui scop este să asigure finanțare pentru artiști și să sprijine comunitățile de fani.
Totodată, conduce departamentul dedicat dezvoltării afacerilor la Project Zero, o organizație caritabilă axată pe conservarea oceanului. Project Zero este prima organizație de caritate care folosește token-uri sociale Web3, cu accent pe muzică și arte vizuale.
Jake Beaumont-Nesbitt va susține un panel despre cele mai recente tendințe din industria muzicală, unde va vorbi despre Web3, analiză de date și AI și cum pot fi folosite aceste unelte pentru a construi un brand original, la invitația Link: masteringthemusicbusiness.ro evniment desfășurat între 5-7 septembrie. Aici, atât artiștii cât și profesioniștii din domeniu se întâlnesc cu experți de top din industrie, să învețe de la ei și să interacționeze în mod direct.
Am vorbit cu Jake Beaumont-Nesbitt despre cum schimbă tehnologiile emergente modul în care artiștii își construiesc brandurile în industria muzicală, relația lor cu fanii prin intermediul digitalului, cum poate fi distribuită muzica eficient în online și cum se păstrează autenticitatea în era autotuning-ului și a muzicii create cu ajutorul inteligenței artificiale.
Jake Beaumont Nesbitt. Foto: arhiva personală
Bob Dylan și Grimes sunt autentici, dar în moduri diferite
„În anii 1960, Bob Dylan era un artist folk care cânta în fața unei mici comunități din Greenwich Village, New York. El era foarte autentic și foarte real. Totul la el era organic. Era un cantautor cu o chitară. Apoi, de pe la al patrulea album, a început să folosească instrumente electrice și să susțină concerte și asta i-a supărat pe mulți fani. Iar când în cele din urmă a susținut un concert în Londra, în Marea Britanie, cineva din public a strigat «Iuda!», pentru că începuse să se îndepărteze de regulile muzicii folk.
Ceea ce este interesant atunci când privești retrospectiv cariera lui Dylan, incredibil de lungă, este că poți vedea că schimbarea pe care a făcut-o a fost autentică pentru el. Dar, de-a lungul timpului, Dylan a continuat să facă modificări și ajustări și să cânte reinterpretări în stiluri diferite. Cu siguranță a fost autentic când s-a conectat la instrumente electronice.
Este posibil ca artiștii să meargă în direcția opusă, să facă o mișcare inversă lui Bob Dylan și să treacă la instrumente acustice. Sau să meargă cu totul pe mâna AI. Imaginează-ți un artist care colectează idei de la fanii săi și le transformă în sugestii pentru AI.
Grimes, artista care cântă muzică electronică, a pus la dispoziția fanilor multe elemente ale muzicii ei și chiar propria vocea și i-a îndemnat să se joace cu ele. Ea a decis să împartă cu fanii 50% din câștigurile obținute astfel din drepturile de autor. Nu știu dacă a primit vreun răspuns pozitiv din partea fanilor vizavi de această experiență. Dar dacă din asta ar rezulta un hit, atunci cu siguranță, peste ani, lumea va exclama: «Oh, a fost genial!».
Cuvântul-cheie aici este autenticitatea, iar povestea se construiește în jurul modului în care spui această poveste.”
Artiștii trebuie să încerce să experimenteze cu tehnologia, ca Radiohead și Arman
„Radiohead a făcut ceva special cu albumul In Rainbows, folosind internetul pentru a-și lansa singuri muzica. La vremea aceea, deja erau cunoscuți, după șase albume lansate sub EMI. Au pus în funcțiune ideea de «plătește cât simți» și au arătat că îi interesa în principal să ajungă la cât mai multă lume.
Mai târziu, Thom Yorke, vocalistul trupei, a experimentat lansând albumul solo Tomorrow’s Modern Boxes pe BitTorrent. Radiohead au spus că auto-lansarea i-a apropiat mai mult de public și i-a eliberat creativ, trecând peste procedurile caselor de discuri. Nu prea vezi asta la mulți artiști noi.
Un alt exemplu vine de la un artist britanic de folk numit Arman. El nu e pe Spotify și folosește Stack pentru a strânge adresele de e-mail ale fanilor.
Chance the Rapper e un alt exemplu bun că poți construi o carieră fără să urmezi regulile obișnuite. Ne îndreptăm spre o perioadă în care artiștii îi vor implica pe fanii lor mai mult în procesul creativ prin tehnologie.”
Pentru a rămâne relevanți, artiștii trebuie să fie politici
„Autenticitatea e importantă pentru orice fel de branduri. Spre exemplu, când Nike a lansat o campanie în NFL, un jucător a ales să stea în genunchi Este vorba de Colin Kaepernick, care a făcut acest gest în 2016, wikipedia.org Acest gest era o formă de protest împotriva problemelor legate de drepturile civile și de suport pentru campania Black Lives Matter.
Reacțiile au fost diverse. Mulți au susținut această acțiune, dar au existat și numeroși critici. Nike a decis să sprijine această poziție și pe alți atleți care împărtășeau aceeași viziune sau erau considerați rebeli. Cei care n-au fost de acord cu decizia au ales să ardă pantofii Nike pe care îi dețineau și să posteze poze cu acest gest pe rețelele sociale.
Dintr-o anumită perspectivă, părea că Nike a făcut o greșeală serioasă, îndepărtând o parte semnificativă din baza de clienți. Totuși, Nike a descoperit că, în ciuda imaginilor în care oamenii își ardeau produsele, vânzările lor au crescut rapid într-un moment în care, în mod obișnuit, Acest incident s-a întâmplat în apropierea Zilei Muncii, o perioadă în care vânzările de articole sportive scad în mod tradițional și nu încep să crească până la Ziua Recunoștinței, din noiembrie. De fapt, mulți oameni au dorit să se asocieze cu misiunea și campania brandului și să o susțină.
La fel și pentru artiști, este crucial să identifice probleme și povești, iar aceste teme trebuie să se împletească cu muzica într-un mod semnificativ.
Ai putea spune că în prezent nu prea există artiști politici care să integreze astfel de povești în creațiile lor muzicale, astfel încât să transmită un mesaj. Acest lucru nu trebuie să se rezume doar la comentarii politice asupra guvernului, ci poate reflecta aspecte din viața de zi cu zi. Spre exemplu, inflația și creșterea prețurilor sau problemele legate de imigrație și dificultățile pe care le întâmpină refugiații pot constitui subiecte potrivite. Practic, există multe subiecte politice care pot fi abordate. Artiștii trebuie să îndrăznească să se aventureze în astfel de teme pentru a crea muzică autentică, care să aibă o notă distinctă.
În căutarea autenticității, Nike a rămas fidel valorilor sale și și-a asumat un risc semnificativ, cu rezultate pozitive. Similar, artiștii trebuie să-și amintească că succesul nu trebuie să fie măsurat doar în numărul de stream-uri de pe Spotify. Este esențial să privească spre publicul lor dintr-o perspectivă mai largă și să se întrebe de ce oamenii se simt atrași de ei, ce primesc în schimb, și de ce le inspiră încredere.”
Artiștii ar trebui să folosească blockchain pentru fan cluburi, nu pentru NFT-uri
„Piața NFT-urilor a debutat destul de inechitabil. A fost un fel de cursă în care în care artiștii spuneau că vor scoate o serie limitată de NFT-uri, în speranța că oamenii le vor cumpăra. Nu a fost o abordare prea corectă, pentru că nimeni nu înțelegea cu adevărat ce valoare obțineau fanii și, în afară de faptul că mișcarea era speculativă, era și destul de riscantă. Acest lucru i-a distras pe toți de la potențialele Web 3, cunoscut și sub denumirea de „Web descentralizat” sau „al treilea Web”, reprezintă o evoluție a internetului într-un spațiu în care utilizatorii au un control mai mare asupra datelor lor și asupra experienței online. În esență, Web 3 încearcă să aducă mai multă descentralizare și control utilizatorilor, în comparație cu modelul Web 2 existent, care se bazează pe platformele centralizate și pe colectarea extensivă a datelor de către marile companii și anume recompensele comunitare și proprietatea comună.
Pe măsură ce artiștii încep să se perceapă tot mai mult ca branduri, încearcă să reinventeze modelul fan cluburilor. Pentru a-ți susține artistul preferat, poate că în anii 1970 un fan club ți-ar fi cerut să trimiți niște bani prin poștă și apoi ai fi primit scrisori, autocolante, insigne sau un vinil. Astăzi, fan cluburile sunt virtuale și cred că tehnologia blockchain este o bază excelentă pentru asta, pentru că artistul se poate integra ușor în cadrul comunității, iar modalitățile de a partaja obiecte sau concepte valoroase între public și artist sunt nelimitate.
În esență, Web3 este o unealtă, iar magia constă în faptul că artistul (sau fanii) construiesc comunitate la care cealaltă parte se alătură. Așa ar trebui privită tehnologia blockchain, nu ca o modalitate de a face bani, ci una care te ajută să organizezi și ții evidența bazelor de fani.”
AI-ul va schimba muzica, dar o va face în bine?
„Evoluția AI-ului este mai puțin previzibilă în ceea ce privește creativitatea artistică. Unul dintre efectele imediate ale folosirii inteligenței artificiale este reducerea costurilor. Cheltuielile pentru realizarea de videoclipuri, filme, imagini sau artă pot înregistra o scădere semnificativă.
Cu toate acestea, sunt artiștii dispuși să se bazeze pe instrumente non-umane pentru a-și optimiza cheltuielile? Ar putea apărea situații în care muzica generată de inteligența artificială să fie inclusă în filme sau videoclipuri. Artiștii trebuie să decidă dacă doresc să stabilească standarde sau norme etice în această privință.
Pe de altă parte, utilizarea inteligenței artificiale va aduce cu sine creativitate și inovație, iar impactul său real va deveni evident odată cu materializarea lucrărilor muzicale.”
Plata drepturilor de autor ar putea fi îmbunătățită de AI
„Cu avansul inteligenței artificiale în procesul de gestionare a metadatelor digitale, se deschid multiple oportunități pentru îmbunătățirea procesului de creație și a plăților asociate drepturilor de autor.
Acum, se întâlnesc frecvent situații în care metadatele sunt eronate – o problemă semnificativă. Multe nume de artiști sunt scrise sau înregistrate incorect. În situația în care metadatele nu sunt corecte în anumite regiuni, plățile nu ajung sau întârzie să ajungă la artiști.
Aici intervine inteligența artificială, care poate corecta aceste aspecte.”
Analiza datelor digitale poate ajuta un artist să-și înțeleagă mai bine publicul
„Primul pas ține de geografie. Dacă ești un artist din Timișoara și observi că ai mulți fani în București sau în altă parte a lumii, ai putea decide să organizezi un spectacol acolo. Este un pas mic, dar concret, pe care datele ți-l pot furniza pentru a-ți arăta unde ai un public puternic.
Însă pentru un artist este interesant să afle cu ajutorul datelor și unde nu are audiență, și apoi să descopere ce fel de conținut produc artiștii care au succes acolo unde el nu are. Mai departe, poate afla mai multe despre cât de mare este orașul sau cum merge economia, câte universități sau licee sunt în zonă și alte lucruri de acest fel.
Următorul pas este să identifici momentul optim al zilei pentru a posta pe social media, ce luni sau zile ale săptămânii sunt cele mai bune pentru marketing, pentru lansarea de noi materiale.
Contextul este cel mai sofisticat aspect la care poți ajunge cu ajutorul analizei datelor. Vrei să afli ce mai fac fanii tăi. În loc să întrebi datele de câte ori te-au ascultat, ar trebui să te intereseze mult mai mult pe cine altcineva mai ascultă, ce ascultă în mod regulat, și apoi ai putea să ajungi la acei artiști și să faci colaborări cu ei.
Trebuie să interpretezi datele și să iei decizii pe baza lor, într-un context dat. Dacă reiese că audiența ta ascultă în mod obișnuit muzică mai zgomotoasă ca a ta, aș putea să-ți reajustezi poziționarea la festivaluri de gen.
Acest lucru poate fi destul de dificil pentru un artist, deoarece niciun artist nu are ceva împotrivă să i se spună să meargă de la Timișoara la București, dar s-ar putea să fie afectat dacă i se spune că nu e la fel de cool ca alte trupe pe care le apreciază, că baza lui de fani apreciază altceva.”
Streamingul a rezolvat problema banilor cheltuiți pe muzică
„La un moment dat, perioada de înaltă muzică clasică, în care publicul îi încadrează pe Mozart sau Beethoven, a dispărut. Deși încă se scrie muzică orchestrală numită clasică, majoritatea audienței ascultă lucrări scrise în urmă cu peste o sută de ani. Acest lucru ar putea să se întâmple și cu muzica numită populară sau muzica pop, adică oamenii să asculte încontinuu melodiile consacrate și să existe foarte puțin spațiu pentru creațiile noi.
Pe de altă parte, unul dintre lucrurile pe care le-am observat cu serviciile de streaming este că în era vinilurilor, dacă un tânăr avea, să spunem, 20 de euro pe lună de cheltuit pe muzică, probabil că ar fi cumpărat un album nou de la un artist nou, mai ales pentru a ține pasul cu societatea, cu grupul său de prieteni, să fie în temă, să fie cool. Probabil că nu ar fi investit în The Beatles sau Bob Dylan.
Acum, cu un abonament de doar 10 euro, tinerii pot asculta orice tip de muzică doresc. Bariera prețului pentru a cumpăra piese de la Bob Dylan sau The Beatles și chiar noile lansări, a dispărut. Astfel, schimbarea a fost că distribuția banilor a trecut de la a aloca majoritatea, aproximativ 70%, pentru muzica nouă, la a aloca majoritatea fondurilor în streaming. Ca urmare, se ascultă predominant muzică veche. Nu este vorba doar de The Beatles, ci și despre muzică din anii 1950, 1960, 1970, 1980, 1990 și 2000.
Există o vastă colecție de muzică disponibilă pentru ascultat, în timp ce spațiul pentru muzica nouă este limitat. În timp ce se încearcă o mulțime de idei și forme de exprimare, devine tot mai dificil de navigat prin această diversitate.”
Metaversul va obliga artiștii să se adapteze, dacă vor să rămână relevanți
„Problema principală a lumilor virtuale este legată de narativă. Să presupunem că o comunitate se întâlnește în mod constant pe un forum online pentru a discuta subiecte în continuă schimbare, cum ar fi fotbalul, politica sau vremea – în acest caz, întotdeauna ar avea subiecte de discuție.
De exemplu, iată ce se poate discuta despre artista Ariana Grande. Ea tocmai a lansat aniversarea de zece ani a primului ei album, adăugând conținut bonus, și joacă într-o adaptare cinematografică a musicalului The Wiz. Aceste evenimente oferă o mulțime de informații pentru fanii săi care pot fi dezbătute. Ariana are o poveste continuă – oamenii sunt interesați de modul în care își aranjează părul, de alegerile ei legate de modă.
În contextul Metaversului, lucrurile sunt diferite. Aici, informațiile și valorile partajate nu sunt uitate. Diferit de jocurile video în care totul se poate reseta și porni de la zero, în Metavers, ceea ce obții rămâne cu tine ca o amintire. Acest spațiu permanent schimbă perspectiva asupra jocului – nu mai poți juca în același mod repetitiv. Trebuie să faci povestea să evolueze și să se dezvolte în moduri noi.
Artiștii se confruntă cu o provocare. Dacă lansează 10 sau 12 piese pe an, de exemplu, un album, după ce ai ascultat toate acele piese și ai explorat diferite variante, remixuri, versiuni live, trebuie să găsești subiecte autentice pentru dezbatere, astfel încât să merite să petreci timp în Metavers de-a lungul anilor.
Deci, discuția nu se referă doar la a găsi motive pentru a intra zilnic în Metavers, ci la a crea valoare constantă. Dacă lansezi un album în Metavers, cum îi faci să se întoarcă peste trei luni? Cum îi atragi să exploreze și să se implice mai mult, folosind și conceptele ca Web3, tokenuri, recompense și comunitate?
Totul se întoarce la viziunea holistică asupra carierei de artist – trebuie să fii mai mult decât un muzician. Metavers nu este doar un spațiu pentru concerte, trebuie să fii o personalitate cu o agendă și subiecte de discuție relevante.
În trecut, artiști precum Elvis s-au adaptat tendințelor vremii, pentru a-și dezvolta cariera în moduri inovatoare. Elvis a trecut de la muzică la filme, câștigând bani și notorietate. Astăzi, artiștii trebuie să se gândească la cum se pot adapta în Metavers pentru a atrage atenția și a continua să ofere valoare.
Însă mulți artiști refuză această schimbare. Foarte bine, dar trebuie să își asume deciziile. Nu pot veni să mă întrebe cum să câștige bani într-o industrie în care tarifele de streaming sunt reduse, dacă nu sunt dispuși să exploreze noi direcții.
În concluzie, ideea de a colabora cu branduri în Metavers este complexă. Poate părea că gândești ca o agenție de publicitate mai mult decât ca o casă de discuri. Totuși, această abordare poate aduce profituri semnificative. De fapt, brandul Elvis poate genera mai multe venituri decât prezența lui Elvis superstar în 2023.”
De ce nu există mai multe mesaje legate de schimbările climatice în muzica mainstream? O explicație
„Rareori auzi piese muzicale care abordează probleme sociale, chiar dacă în discuții se pune mult accent pe schimbările climatice. E interesant cum artiștii urcă pe scenă și vorbesc despre teme ca schimbările climatice sau sănătatea mintală și primesc aplauze, dar rar compun cântece despre aceste subiecte. Și atunci când o fac, adesea sunt abordări superficiale și puțin elaborate. Nu aduc argumente solide, ci doar ating subiectul actual, îl explorează în grabă. În zilele noastre, observ că puțini artiști compun melodii despre probleme precum dependența de droguri sau alte provocări sociale cu care ne confruntăm. Iar când abordează astfel de subiecte, mesajul este deseori limitat și prea puțin rafinat.
De multe ori, aceste subiecte sunt abordate într-o manieră mai degrabă categorică, ca și cum ar spune: «O să discutăm timp de cinci minute între cântece despre schimbările climatice». De asemenea, sunt conștienți de ipocrizia din jurul acestor abordări. Pare că vor să transmită că, deși discută despre probleme grave, încă nu iau în serios impactul pe care-l au asupra mediului.
Desigur, există excepții și exemple din istorie în care artiștii au făcut o schimbare semnificativă aducând în prim-plan astfel de teme. Dar în prezent, parcă nu avem foarte mulți artiști care să abordeze cu adevărat aceste aspecte în versurile lor. Ce ar trebui să facă ar fi să integreze subiectele în creațiile lor pentru a se conecta mai profund cu audiența.
Cred că suntem într-o perioadă cu potențial enorm pentru industria muzicală și artiștii ar trebui să profite de oportunitățile prezente. Însă, din punct de vedere al abordării problemelor în muzică, cred că suntem într-un moment în care se poate face mai mult.”
Artiștii nu mai sunt făcuți celebri de DJ, ca în trecut, ci de fani
„Unul din subiectele importante pe care le voi explora la Mastering the Music Business este curatoria, care implică ghidarea și îndrumarea fanilor către muzică nouă. În trecut, DJ-ii de la stațiile de radio aveau acest rol, dar astăzi publicul are diverse moduri de a descoperi muzică. Poate că artiștii ar trebui să reflecteze mai mult asupra rolului subtil al curatoriei și cum pot ajuta oamenii în descoperirea muzicii lor, cât și a altor artiști.
Monetizarea este, de asemenea, crucială. Am discutat despre cum artiștii pot deveni branduri și pot vinde produse. Un exemplu este cazul lui Donald Trump, care a transformat o fotografie a sa din timpul arestului în produse de vânzare. Artiștii ar trebui să se gândească la conceptul de marfă într-un mod mai amplu, nu doar în privința tricourilor sau obiectelor de colecție. Ar trebui să exploreze diverse modalități de comercializare. Rihanna, de exemplu, e cea mai bine plătită artistă în prezent datorită produselor de machiaj și lenjerie.
Ideile de monetizare și curatorie, alături de convergență, sunt aspectele-cheie ale acestei schimbări. Diferitele roluri care în trecut erau separate, cum ar fi editorul, agentul de rezervări și casa de discuri, acum pot colabora într-o relație unificată între artist și public. Diferite părți ale industriei muzicale se reunesc pentru a găsi noi moduri de împărțire a beneficiilor.”
