Foto: Marius Șumlea/Clujotronic

Clujotronic, un eveniment care a îmbinat arta fizică cu cea virtuală17 min read

De Vlad-Marko Tollea 20.10.2022, ultima actualizare: 24.10.2022

Clujotronic e un festival anual de artă electronică – jocuri video, muzică, artă digitală și altele. Anul acesta, festivalul a avut loc între 7 și 9 octombrie, cu expoziția „Games and Politics” deschisă până pe 16 octombrie.

O voluntară zâmbește unei mame cu ghiozdan în spate și unui copil cât trotineta pe care o ține de ghidon. „Bună ziua, vă poftim la etaj. Se desfășoară Clujotronic. Avem înăuntru exponate artistice, aseară a fost o discuție cu experți, și există și mai multe jocuri la dispoziția publicului”, zice purtătoarea de ecuson.

Copilul zâmbește ștrengar și se uită cu dorință. „Bine, hai să vedem”, îngăduie mama. O iau și eu în urma lor.

Către etaj, oameni din categoria 12-25 de ani, majoritatea relaxați și curioși, urcă treptele clădirii de la Piața Unirii numărul 24. Încăperile care par de obicei goale ale clădirii sunt umplute cu fire, fante neon și forfotă. 

Timp de zece zile, aici se găseau pe pereți o sculptură cinetică sau o frescă cu cod QR, care transformă pictura digitală într-un joc pe telefonul mobil, s-au organizat ateliere de indy games (jocuri independente), au avut loc discuții pe seama industriei și s-a ascultat muzică house sau experimentală.

Clujotronic are deja tradiție

Apărut în 2012 ca un proiect finanțat de fonduri franco-germane, Clujtronic era inițial gândit să aducă împreună artiști din Berlin, La Réunion, Iași și Cluj (la Fabrica de Pensule și Tranzit House). E organizat de Centrul Cultural German și Institutul Francez din Cluj, lucru care se reflectă în orientarea estetică și practică a evenimentului. 

Piesa de rezistență a festivalului a fost, anul acesta, expoziția itinerantă Games and Politics, care analizează relația dintre jocurile pe calculator și politică – cu toate valențele acestui domeniu vast.

Foto: Marius Șumlea/Clujotronic

Cum stăm cu gamingul la feminin?

Pe lângă acestea, a existat și expoziția CaractHER. Prin intermediul acesteia, organizatorii au vrut să pună în lumină diferitele forme (inclusiv alternative) în care personajele de sex feminin sunt reprezentate în gaming și animație.

Vizitatorii au putut răsfoi și o revistă creată special pentru eveniment. În Gaming la feminin (Frauen im Gaming), puteai citi, printre altele, interviuri cu Ana Dumbravă, cea mai bună jucătoare de CS:GO din lume, la doar 23 de ani, care a câștigat din premiile din turnee 31.063 de dolari, sau cu Cristina Alina Neamțu, președintele Asociației Women in Games Romania.

Aproape jumătate dintre gameri sunt fete și femei,O statistică găsești pe statista.com. din SUA și până în Germania. „Interesul pentru acest subiect crește constant în lume. O privire mai atentă asupra scenei gamingului și a statisticilor indică clar că industria gamingului este încă destinată jucătorilor de sex masculin, chiar și în 2022”, se argumentează în editorialul din introducerea revistei.

„Dar cum de s-a ajuns la această concluzie, când în majoritatea timpului se stă anonim în spatele unui ecran? De ce s-a ajuns aici, când gamingul este unul dintre sporturile în care femeile nu sunt dezavantajate din punct de vedere fizic în comparație cu bărbații? Și, mai ales, ce ar trebui făcut pentru a elimina nedreptățile?”, continuă textul, pentru a răspunde mai apoi prin articolele ce urmează tuturor acestor întrebări.

Jeannette Neustadt. Foto: Marius Șumlea/Clujotronic

Și, până la urmă… ce caută politica în jocuri?

Eu am avut o neclaritate și mai rudimentară: De ce se vorbește la un eveniment cultural despre politică? Pentru a afla răspunsul, am stat de vorbă cu Ingo Tegge, directorul Centrului Cultural German.

„În Germania, avem trei piloni clari de politică externă: siguranță, economie și cultură”, spune el. Pe primele două toată lumea le înțelege. Toată lumea vrea să trăiască în pace și se opune agresiunilor externe în societăți prospere economic, cu atât mai mult în contextul geopolitic actual, dar care-i faza cu cultura?

Aceasta se traduce prin „o valoare generată dincolo de bani”, spune Tegge. „E pacea care vine din înțelegere reciprocă, prin interacțiunea cu cultura unei alte națiuni. Ea se reflectă și în lucruri evidente – la cele două institute (francez și german), oferim cursuri în limbile respective –, dar înțelegerea se deprinde și din perceperea obiceiurilor, a valorilor și a modurilor de lucru ale celuilalt. Toate acestea sunt absolut necesare pentru generarea încrederii.”

Ingo Tegge vede încrederea ca element pe care se susțin ceilalți doi piloni discutați. „Cum ai putea face afaceri sau avea parte de siguranță fără încrederea celuilalt?”, punctează el.

Jeannette NeustadtJeannette are un doctorat + e interesată de literatură, artă și studii media. Este angajată la Goethe Institut din München, unde s-a ocupat de-a lungul timpului de inteligență artificială, dar și efectele evoluției tehnologice asupra lumii și practicilor artistice. este curatoarea expoziției itinerante Games and Politics.

„După mine, există cel puțin trei dimensiuni politice ale jocurilor”, spune ea. „Prima, desigur, este în timpul dezvoltării lor, dacă creezi în ele conținut politic. Asta se reflectă în cele șase tematici pe care le-am propus aici, de la migrație, jocuri anti-război și evenimente istorice până la cele care au de-a face cu chestiuni ce țin de gen, de diversitate și de identitate.”

Pentru curatoare, cel mai important gen dintre acestea e critica asupra rețelelor sociale, „mai precis felul în care înțelegem tehnologiile de supraveghere în ziua de azi”.

„Un alt mod de a percepe dimensiunile politice e să joci aceste creații ale altora”, continuă Neustadt. „Apoi, mai există și felul în care faci față sentimentului că nu poți câștiga un joc sau că poți face altceva în ele”, cum reiese în unele din expoziție.

De exemplu, „jocul 1378 (km)1378 (km) e un shooter din 2010 care face referire la distanța graniței Vest-Est germane de după Al Doilea Război Mondial, când aliații și sovieticii au spintecat Germania. Poți juca fie ca un cetățean care vrea să se refugieze dintr-un Deutschland în altul, fie ca un soldat-paznic al frontierei, wikipedia.org. a generat multe controverse în Germania, rudele celor decedați încercând să treacă această graniță l-au denunțat”.

„Dar majoritatea oamenilor nu s-au prins că, dacă joci ca soldat, nu trebuie neapărat să împuști oamenii. Poți, pur și simplu, să-i arestezi sau să-i lași să fugă – fiecare acțiune cu repercusiunile sale”, adaugă Neustadt.

Sunt jocurile electronice o formă de artă? Ea crede că da, mai ales când vine vorba de creat jocuri independente, care-ți dau mai multă libertate de exprimare, explorare și reflecție. Asta se vede și în cifre: industria gaming a depășit anul trecut, ca venituri, Hollywood-ul și industria muzicală însumate, piața acesteia fiind cotată la un impresionant 180 de miliarde de dolari.„The Gaming Industry Is Now Bigger Than Movies And Music… Combined”, thc-pod.com  

Însă jocurile de la Clujotronic sunt toate independente, indy, „dezvoltate de un autor sau echipe de maxim trei persoane, în unele cazuri în doi-trei ani”, spune Neustadt. Majoritatea, proveniți din industria mare. „Sunt multe exemple de dezvoltatori care s-au lăsat de corporație. «Am fost forțat să petrec patru luni numai pentru a crea un personaj», mi-a mărturisit unul dintre ei”. Pot doar să-mi imaginez cum stoarce asta ultima picătură de creativitate din tine.

Dar ăsta e mersul de la a crea antren (așa-numitul entertainment) la a face cultură sau chiar artă. La un moment dat, îți bagi picioarele în el de profit și vrei să lași în urmă ceva care nu doar că dăinuie că era mare sculă comercială, ci poate și să dea o temă de gândire, dincolo de hack’n’slash, shoot to kill sau distrugere până la predare.

Foto: Marius Șumlea/Clujotronic

Care e rolul jocurilor în societate?

Cu o seară înainte, am fost la discuția care a inaugurat ediția a unsprezecea. Constantin Ciprian Băcioiu (game designer) a moderat discuția dintre Andrei Istrate (creator de jocuri, ex-Ubisoft și fondator al Romanian Game Designers Association / Asociației române pentru dezvoltatorii de jocuri), Eva Vonk (Tales of us, Olanda), Dr. Jeannette Neustadt și Dr. Christian Schuster (profesor universitar în filosofie politică, teoria sistemelor sociale, comunicare interculturală și dependent la un moment dat de Assasin’s Creed).

Au dezbătut rolul jocurilor în conectarea cu teme sociale, intenția celor care dezvoltă astfel de produse și felul în care sunt folosite (vezi Monopoly, un joc satiric care a ajuns să fie luat în serios și hiper-comercializat), profitabilitatea unor jocuri necompetitive, felul în care te-ai pensiona din industria gaming și ce înseamnă „broccoli glazurat în ciocolată”.Termenul ăsta reprezintă un fel de a privi jocurile educative sau edutainment. Se poate oferi ceva nutritiv minții unui jucător, prin atragerea sa cu un înveliș delicios? Sau se poate să facem asta din start, fără ciocolata superficială, să fie că vei consuma ceva sănătos? Discuția nu e nouă, dar persistă în industrie cam de când au apărut jocurile alor căror scop nu e doar distracția de dragul distracției.

Pe lângă jocuri educative și discuții, au mai fost concerte și expoziții. Printre ele, fresca Eau Vive (Apa trăiește),Detalii pe institutfrancais.com pentru care scanezi un QR și descarci o aplicație așa încât să o poți juca.vezi aici pentru Android și aici pentru iOS.

Tot în cadrul evenimentului a existat o temă nouă a expoziției Games and Politics, numită „Cum e să trăiești cu dizabilități”. Aceasta a fost adăugată special pentru Clujtronic, prin jocuri ca Sea of Solitude,Un trailer aici: youtu.be The UnstoppablesSe poate descărca de aici: play.google.com sau Goliath: Playing with RealityDisponibil aici: oculus.com – un joc în a cărui lume te imersezi prin niște ochelari de realitate virtuală.

Mai multe despre jocuri, însă, în reportajul următor. Cum s-ar zice, Stay tuned!



Text de

Vlad-Marko Tollea

Jucător pe PC înainte de mileniu. Crede în tech-utopianism, în post scarcity și în sharing economy în adevăratul sens al cuvântului, deși e cam pesimist momentan în privința soluțiilor la crizele actuale.

CULTURĂ|POPCRAFT

Black Panther: Wakanda Forever. Război, adjectiv

De
Sequelul Black Panther, apărut la doi ani după moartea actorului principal, rămâne la fel de preocupat cu conflictele ideologice pro și antirăzboi, dar nu cumva e repetitiv? 
CULTURĂ|Q&A

1899: Primul serial european creat cu tehnologia din The Mandalorian

De
9 lucruri pe care le-am aflat de la creatorii serialelor „1899” și „Dark”, Jantje Friese și Baran bo Odar.
CULTURĂ|POPCRAFT

Guillermo del Toro's Cabinet of Curiosities: Potolește-ți frica

De
Regizorul cu o slăbiciune aparte pentru monștri a pus la cale opt episoade, cu opt regizori, într-o serie produsă de „monstrul” de conținut Netflix. A ieșit ceva de speriat.
CULTURĂ|POPCRAFT

Black Adam: Supereroii mei minte nu are

De
În pauza dintre două Shazam!, Warner Bros. îl mână în luptă și pe Black Adam, un antierou egiptean care, aparent, continuă noua direcție DC Extended Universe.