„Ești exact acolo unde trebuie să fii”. Tradiția și inovația se îmbină la Timișoara, capitala europeană a culturii17 min read

În calitate de Capitală Europeană a Culturii, Timișoara oferă un program potrivit pentru toată lumea, de la pasionații de știință la cinefili, de la cei care apreciază tradițiile la cei care vor inovație.

Timișoara a primit în 2023 – cu o întârziere cauzată de pandemie – titlul de capitală europeană a culturii, alături de orașele Elefsina (Grecia) și Veszprém (Ungaria). Orașul și-a elaborat un program cultural complex, întins pe parcursul întregului an, cu o dimensiune europeană, cu numeroase expoziții, festivaluri de filme și teatru, concerte și spectacole.// Timișoara este Capitală Europeană a Culturii în 2023, romania.representation.ec.europa.eu //

Am mers în capitala culturală a Europei între 8 și 12 noiembrie pentru a explora evenimentele de acolo și a trăi atmosfera timișoreană. Timp de cinci zile, am descoperit arta, m-am plimbat printre atracțiile principale ale orașului și am schimbat impresii cu localnicii și străinii. 

„Ești exact acolo unde trebuie sa fii” – o zi în capitala culturală 

Imediat cum am intrat în oraș, am început să observ primele afișe cu logo-ul capitalei culturale, mai exact un desen cu 2023, unde cifra zero e reprezentată printr-un cerc galben. Afișele făceau reclamă la expoziția Brâncuși, la Heritage Film Festival și multe alte evenimente din această perioadă.

Piața Unirii din Timișoara este epicentrul evenimentelor, locul unde am ajuns inevitabil ca să vizitez unele dintre expoziții și să încerc gastronomia din vestul țării. Aici se aude mai multă engleză decât română pe străzi, semn că oamenii au venit din toate colțurile lumii să vadă Timișoara. Logo-ul nu lipsește nici el. Construcții ale cifrelor, cât jumătate din înălțimea mea, sunt amplasate în diferite locuri ale Pieței. 

În fața Muzeului Național de Artă Timișoara, a fost amplasată o cabină cu pereți de sticlă prin care se văd în interior mai multe mese și scaune, așezate ca într-un birou. Pe exterior se poate citi unul dintre sloganurile capitalei culturale: „Ești exact acolo unde trebuie să fii”. 

Într-adevăr, Timișoara pare să fie locul potrivit pentru oricine, de la iubitorii artei clasice la pasionații de film, chiar și pentru cei cărora le place știința. Locul devine atemporal, iar în doar câteva ore, vizitatorii trec dintr-o epocă în alta, dintr-un stil în altul și descoperă diferite tipuri de artă. 

Foto: Daniela Vasilache

Pe urmele lui Brâncuși

Cea mai așteptată expoziție din cadrul capitalei culturale a fost cea dedicată operelor lui Constantin Brâncuși. Timp de aproape patru luni, între 30 septembrie și 28 ianuarie, Muzeul Național de Artă Timișoara a devenit casă pentru creațiile marelui sculptor – asta după ce, în primăvară, le-a găzduit pe cele ale pictorului Victor Brauner.

22 de sculpturi, 55 de fotografii, 11 desene și alte elemente au fost reunite în cadrul celei mai largi expoziții dedicate lui Brâncuși din ultimii 50 de ani. Operele sculptorului au fost împrumutate de peste tot din lume pentru a fi aduse în capitala culturală: Centre Pompidou din Paris, muzeul Tate din Londra, Fundația Guggenheim din New York, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă din Craiova și din colecții particulare.//Brâncuși: surse românești și perspective universale, brancusi-2023.info //

La intrarea în expoziție m-a întâmpinat un corp uman fără piele. Acesta este Ecorșeul, lucrarea făcută de Brâncuși pentru a absolvi Școala Națională de Arte Frumoase. Realizat sub îndrumarea profesorului său de anatomie, dr. Dimitrie Gerota, Ecorșeul îmbină perfect arta și anatomia, fiind folosit ca material didactic în școli o lungă perioadă de timp. 

Sculpturile din expoziție sunt așezate în încăperi tematice. Una dintre camere conține Sărutul și Piatra de hotar. Următoarea încăpere este dedicată muzelor lui Brâncuși, mai multe sculpturi înfățișând capete androgine fără trăsături proeminente. Aici, poți să le admiri pe Dra. Pogany I , Danaida, Muza, Muza adormită. O altă cameră este destinată operelor Peștele și Măiastra, iar alta ansamblului de la Târgu Jiu, format din Coloana infinitului, Poarta sărutului și Masa tăcerii.  

Foto: Daniela Vasilache

Sculptură după sculptură

„Se mai poate crea ceva după Brâncuși? Există sculptură după sculptură?” Acestea sunt întrebările cărora proiectul „după SCULPTURĂ / SCULPTURĂ după” le propune câteva răspunsuri.// după SCULPTURĂ / SCULPTURĂ după, timisoara2023.eu // 

Conceptul artistic, dezvoltat de Sorina Jecza și Attila Kim, prin Fundația TRIADE și Attila Kim & Architects, a reunit peste 70 de artiști din România și străinătate într-un spațiu neconvențional, Cazarma U. 

Cazarma este o clădire abandonată, fără uși și fără ferestre, aflată în proprietate privată. „Am vrut să arătăm că arta nu trebuie închisă doar în galerii, se poate și în spațiu deschis, viu”, a spus Sorina Jecza, inițiatoarea proiectului. 

Proiectul este expus pe mai multe niveluri și prezintă modul artiștilor de a se raporta la sculptură în epoca contemporană. Expoziția Responsive matter, curatoriată de Alina Șerban, schimbă materialele clasice prin care sculptura se exprimă și le înlocuiește cu unele neobișnuite pentru acest tip de artă. Dan Vezentan a construit din mai multe coșuri împletite lucrarea Culegătorul, ce stă solemn așezată în mijlocul unei camere. Alexandra Satmari a creat cu ajutorul blanei artificiale mai multe forme asimetrice, Ioana Sisea s-a jucat cu diferitele niveluri de duritate ale săpunului, iar Ambrus Nimbert a creat din metal o construcție ce redă spiritul intruziv al naturii, al plantelor care cresc și se cațără peste tot. 

Expoziția curatoriată de Ioana Vlasiu, Monumental și efemer. Memoria sculptată, are în centrul atenției coloanele, într-o încercare de a redefini acest concept într-o perspectivă diferită de cea a lui Brâncuși. Coloana nu mai este aici un context istoric, ci „un dialog, un volum în straturi care arată condiția artistului, iar coloana căzută reflectă societatea de azi”, a spus Jecza. 

Foto: Daniela Vasilache

Iona. O călătorie vizuală în lumea lui Marin Sorescu

Dacă ai crezut că după ce ai dat bac-ul nu o să mai ai nimic de-a face cu operele clasice, află că te-ai înșelat. Artistul Sami Bogdan a reimaginat opera dramatică Iona a lui Marin Sorescu într-o serie de 27 de tablouri multicolore, expuse la Galeria Ornella Fusion.// Expoziție Arttech : „Iona – O călătorie vizuală în lumea lui Marin Sorescu” – Sami Bogdan, timisoara2023.eu //

Tablourile, realizate cu inteligența artificială, sunt de fapt NFT-uri ce au un cod care poate fi scanat. Fiecare tablou redă anumite versuri din operă, precum: 

„Altul! Mă miram eu să se termine așa repede!… Mai e mult până în clocotul mării?”

„Marea. Marea! Aerul! Da, ăsta e aer. Numai eu știu ce am respirat. Eu, și cu nările astea ale mele.”

„Cum am sărutat prima fată – asta a fost demult –, n-am simțit nimic, decât un gust de carne.”

Fiecare lucrare este o explorare a condiției umane, a emoțiilor și a luptelor care sunt aduse la viață prin culorile vibrante, „IONA devenind un simbol al întregii noastre experiențe”, a scris Sami Bogdan în cartea curatorială aflată pe o masă din cadrul galeriei. 

Foto: Daniela Vasilache

O incursiune în timp cu filme de patrimoniu

Brâncuși și Marin Sorescu nu au fost singurii clasici aflați în centrul atenției la Timișoara. Cinefilii au avut parte de o proiecție specială a operelor lui Ion Popescu Gopo, în cadrul Heritage Film Festival.// Detalii pe: timisoara2023.eu // 

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistului, au fost prezentate mai multe scurtmetraje de-ale sale. M-am reîntâlnit cu faimosul „omuleț al lui Gopo” de la prima sa apariție în 1956 în Scurtă istorie până la ultima apariție, în 1986. 

Ion Popescu Gopo a fost primul cineast român care a câștigat un premiu internațional important, un Palme d’Or, la Cannes, în 1957 pentru animația Scurtă istorie. Gopo și-a început cariera prin realizarea de caricaturi, iar mai apoi a intrat în lumea animației. A încercat să copieze stilul Disney, dar pentru că nu a reușit, a ales un stil de animație cu linii simplificate. Deși simple din punct de vedere vizual, filmele sale dezvăluie teme complexe despre natura umană, având elemente de fantasy și SF. După ce a câștigat Palme d’Or, Gopo și-a făcut Omulețul protagonist al mai multor scurtmetraje.// Ion Popescu Gopo 100 – E pur si muove, cinefilia.ro //

Foto: Daniela Vasilache

Cosmoteca deSEMNE spațiale

În cadrul capitalei europene culturale, am putut explora și cosmosul prin expoziția Cosmoteca deSEMNE spațiale.// Detalii pe: timisoara2023.eu // Unele dintre obiectele din cadrul expoziției, selectate de Alec Bartos, președintele Comisiei de Astrofilatelie al Federației Filatelice Române, sunt unicate și aproape necunoscute. 

Expoziția cuprinde machetele timbrelor cu tematică spațială realizate de Alec Bartos pentru Poșta Română, pe parcursul anilor, documente ce marchează etape ale cuceririi spațiului, ziare de epocă, insigne, medalii, cărți vechi, embleme ale misiunilor spațiale. 

Există și o parte dedicată copiilor, unde este expusă o păpușă Barbie astronaut și construcții lego ale unor nave spațiale. La intrare, copiii sunt întâmpinați cu foi de colorat reprezentând astronauți. 

Experiența trăită de mine în aceste cinci zile în Timișoara a putut fi trăită de mii de turiști din țară și din străinătate, care au venit pe parcursul anului să viziteze orașul. Timișoara 2023 este mai mult decât Capitala Europeană a Culturii, este o călătorie transformatoare dedicată comunității, vizitatorilor, artei, tradiției și contemporaneității. Este despre oameni, locuri și conexiuni, despre experiențele pe care le trăiești când încerci lucruri noi. Timișoara a fost „acasă” pentru mine pentru aproape o săptămână.