Ben Rothstein/Prime Video

Inelele puterii înfurie fanii pentru că nu respectă canonul29 min read

De Adriana Moscu 16.09.2022

Noul serial „Stăpânul inelelor: Inelele puterii” a stârnit controverse printre fani din cauza elfilor negri și a femeilor gnom fără barbă. (Da, nu e nicio greșeală de tipar.)

Cu un buget estimat de un miliard de dolari pentru șase sezoane, Stăpânul inelelor: Inelele puteriiÎl poți viziona aici: amazon.com a adunat o audiență de 25 de milioane de telespectatori la primul episod. Jeff Bezos, șeful imperiului Amazon, care deține Prime Video, pare să fi dat lovitura și în lumea streamingului. 

Însă, deși prequelul adaptat pentru TV al Stăpânului inelelor, trilogia cinematografică din anii 2000, a fost îndelung așteptat, scenariul a înfuriat o parte dintre fani, pe motiv că unele personaje sunt de culoare sau că se abat de la caracteristicile pe care le-ar fi așteptat de la acestea.

https://mindcraftstories.ro/images/2022/09/Mindcraftstories_LOTR-Stapanul-Inelelor-Inelele-Puterii-Efi-negri-Canon-Tolkien-Rasism_Ismael-Cruz-Córdova-Arondir-Nazanin-Boniadi-Bronwyn_Ben-Rothstein-Prime-Video.jpg

Actorii Ismael Cruz Córdova și Nazanin Boniadi. Foto: Ben Rothstein/Prime Video

Nemulțumirile fanilor puriști

Cum se explică această nemulțumire a unora dintre fanii poveștii, într-o eră în care te așteptai ca diversitatea să nu fie o problemă, mai ales că e vorba de un serial fantastic? 

Lumea descrisă de J.R.R. Tolkien prezintă rase și ființe imaginare, în decorul de tip medieval al Pământului de Mijloc, iar acțiunea culminează cu o luptă epică între bine și rău. O lume 100% ficțională. Însă mulți dintre fanii Stăpânului inelelor au crescut cu adaptările cinematografice ale lui Peter Jackson de la începutul anilor 2000, iar iconografia și estetica impuse de acele filme sunt considerate aproape sacre. Așa au ajuns „puriștii” să strâmbe din nas când au descoperit un serial cu o distribuție diversă, precum actori de culoare care interpretează elfi sau cu o femeie gnom fără barbă. 

În acest punct, te-ai putea întreba cum ar putea crea controverse o femeie fără barbă? Ei, bine, așteptările fanilor ca femeile pitice din Inelele puterii să aibă barbă provin dintr-o discuție din filmul Cele două turnuri, când Gimli afirmă că femeile gnom sunt adesea confundate cu bărbații din cauza aspectului fizic similar. Replica lui Aragorn, „Este din cauza bărbii”, i-a determinat pe unii fani să considere că toate femeile gnom trebuie să aibă barbă. Totuși, scriitorul nu a spus niciodată asta în mod explicit, deși a scris în anexele Stăpânului inelelor că cele două sexe arată atât de asemănător încât „alte popoare nu le pot deosebi”. 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/09/Mindcraftstories_LOTR-Stapanul-Inelelor-Inelele-Puterii-Efi-negri-Canon-Tolkien-Rasism_Orc_Ben-Rothstein-Prime-Video.jpg

Ben Rothstein/Prime Video

O adaptare este ceea ce-i spune titlul, o adaptare

Unii fani merg mai departe și susțin că Tolkien nu a descris niciodată spiridușii, piticii sau hobbiții ca fiind altfel decât albi și, susțin ei, alegerile în materie de distribuție ar fi lipsite de respect față de cărțile autorului britanic. Dar și acest argument este greșit, în două moduri. 

În primul rând, așa cum arătam mai sus, nu doar că aceste creaturi sunt imaginare (corect ar fi ca fanii să constate, înainte de toate, că nu există elfi, nu că nu există elfi negri), dar ele nu sunt întotdeauna descrise clar în cărțile originale – Tolkien era mai interesat de aspectele filosofice, decât de cele biologice. Totuși, există unele dovezi despre elfi și hobbiți cu pielea întunecată în Silmarillion.O poți cumpăra de aici: carturesti.ro

În al doilea rând, chiar dacă Tolkien ar fi specificat că toți elfii, piticii și hobbiții sunt albi, tot ar fi fost irelevant. Adaptările sunt produse culturale originale care pot pune sub semnul întrebării, rescrie sau interpreta materialul sursă în diferite moduri. Fiecare adaptare devine o operă nouă și, în același timp, poate fi o oportunitate de a actualiza idei învechite și inacceptabile sau de a găsi modalități de reprezentare și normalizare a personajele non-albe. Nu e prima oară când se întâmplă și, din fericire, nu va fi nici ultima. 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/09/Mindcraftstories_LOTR-Stapanul-Inelelor-Inelele-Puterii-Efi-negri-Canon-Tolkien-Rasism_Sophia-Nomvete-Princess-Disa_Ben-Rothstein-Prime-Video.jpg

Sophia-Nomvete în rolul Prințesei Disa. Foto: Ben Rothstein/Prime Video

Arta înseamnă interpretare. Inclusiv în seriale TV

De altfel, dacă partea nemulțumită a fanilor ar lăsa un pic ipocrizia la o parte sau ar fi curioasă să studieze tema, ar afla că, de-a lungul istoriei, arta a fost dintotdeauna supusă adaptărilor și reinterpretărilor. În trecut, doar bărbații puteau deveni actori în unele societăți.„When men were men (and women, too)”, news.harvard.edu În Grecia antică și în lumea medievală, femeile nu puteau urca pe scenă, acest act fiind considerat dizgrațios, idee care a persistat până în secolul al XVII-lea, când Veneția a abolit această interdicție. În timpul lui William Shakespeare, de exemplu, rolurile femeilor erau jucate de bărbați sau băieți, deși, după unele dovezi, jucau, ilegal, și femei deghizate ca bărbați. Interdicția a luat sfârșit în Anglia în timpul domniei lui Charles al II-lea, căruia îi plăcea să privească actrițe pe scenă. 

Departe de realitate sunt și reprezentările picturilor religioase, adaptate după chipul și asemănarea credincioșilor din diferite țări – o înfățișare familiară este mai ușor de acceptat și mai de încredere. Nu, Iisus Hristos nu a avut culoarea pielii albă, nici ochii albaștri, nici părul blond – asta pentru că, pur și simplu, oamenii aveau (și încă au) alte trăsături fizice în partea de lume unde s-a născut personajul biblic.  

https://mindcraftstories.ro/images/2022/09/Mindcraftstories_LOTR-Stapanul-Inelelor-Inelele-Puterii-Efi-negri-Canon-Tolkien-Rasism_John-Ronald-Tolkien_Haywood-Magee-Getty-Images.jpg

J.R.R. Tolkien/Haywood Magee/Getty Images

Un pacifist tributar epocii sale

Criticii lui Tolkien spun că povestea din Hobbitul abundă în idei rasiste: elfii și oamenii albi sunt buni și superiori, pe când orcii cei răi sunt închiși la culoare. Cartea este scrisă în 1937, când Hitler era la putere și discriminarea rasială și de gen erau la ordinea zilei. Însă scriitorul nu a simpatizat cu regimul nazist, dimpotrivă. 

În 1938, Tolkien era în negocieri cu editorul berlinez Rütten & Loening, pentru apariția unei ediții în limba germană a Hobbitului. Tratativele s-au oprit, însă, după ce lui Tolkien i s-a cerut dovada „descendenței ariene” pentru a-i fi publicată cartea, așa cum prevedeau, la vremea aceea, reglementările stabilite de Goebbels, Ministrul Propagandei Publice în guvernul lui Hitler. 

Tolkien a obiectat, scriind editorului său britanic, Stanley Unwin,„On the time J.R.R. Tolkien refused to work with Nazi-leaning publishers”, lithub.com că se gândește să refuze orice fel de declarație cu privire la descendența sa și să blocheze traducerea în germană a cărții, menționând, în același timp, că are mulți prieteni evrei și că nu consideră absența (probabilă) a sângelui evreiesc din genele sale ca fiind neapărat onorabilă. În scrisoare, Tolkien descrie legile naziste ca fiind „nebunești”. Hobbitul va fi tradus în germană abia în 1957. 

Cu toate astea, personajele negative din cărțile sale sunt, aproape toate, non-albe, iar detaliul a fost discutat intens„Wraiths and race”, theguardian.com și cu 20 de ani în urmă, la apariția trilogiei semnate de Peter Jackson. Încă de pe atunci, nu trecuse neobservat faptul că eroii din carte (și din filme) erau toți albi, pe când personajele negative purtau haine negre, aveau ochii închiși la culoare și pielea întunecată, părul lung, dread-uri, cercei mari, de aur, în urechi, mânuiau iatagane și călăreau elefanți, veneau din est sau din sud – stereotipuri orientale destul de clare. Mai mult, orcii erau masă de manevră, fără prea mult discernământ și, deci, ușor de manipulat (unii au făcut o paralelă cu statutul sclavilor). 

Tolkien nu a finalizat niciodată Silmarillion, cartea în care ar fi putut explica originea orcilor, așa că nu există o „soluție” pentru această problemă. Totuși, se crede că orcii ar fi putut fi elfi decăzuți (paralela biblică pare evidentă). Cei din Stăpânul inelelor au, fără îndoială, caracteristici rasiale controversate. Deși nicăieri în text nu există o descriere detaliată, trăsăturile recurente includ ochii oblici și tenul brunet, vechi elemente antropologice care leagă, în mod eronat, calitățile mentale de aspectul fizic.

Astfel de portretizări sunt un produs al anxietăților secolului al XIX-lea cu privire la rasă și degenerarea evolutivă. N.K. Jemisin,„From the Mailbag: The Unbearable Baggage of Orcing”, nkjemisin.com autoare afro-americană de fantasy, câștigătoare a Premiului Hugo trei ani la rând,Detalii pe wikipedia.org crede că orcii nu sunt altceva decât întruchiparea fricii umane de „celălalt”. 

A fost, deci, Tolkien, rasist? Nu m-aș grăbi să afirm asta. Textele literare sunt creații tributare tradițiilor, ideilor și așteptărilor epocii în care au fost scrise. Sigur, sunt autori care scriu cu o agendă socială sau politică, însă există și autori ale căror viziuni asupra lumii, credințe și valori lor sunt implicite în textele pe care le produc. Poate că Pământul de Mijloc este populat de prejudecățile rasiale ale lui Tolkien – de care, probabil, nici nu era pe deplin conștient. Dar textele lui vorbesc explicit și despre valorile sale – altruism, curaj, întrajutorare, prietenie (chiar – sau mai ales – interrasială).

În Stăpânul inelelor, Pământul de Mijloc este un loc în care diferite „rase” și popoare trebuie să se unească și să coopereze pentru a triumfa asupra unui dușman imoral. Există o scenă în care Sam se întrebă dacă unul dintre orcii morți la care se uită a fost cu adevărat un tip rău sau doar constrâns de război să facă rău. Sam – și, in extenso, Tolkien – nu demonizează inamicul, nu-l dezumanizează pe „celălalt”. 

Poate că tocmai detalii de acest gen fac ca unele opere literare să continue să fie citite de noile generații, care le găsesc noi semnificații, dar păstrează valorile valabile dincolo de epoci și contexte istorice. 

De la elfi și gnomi la troli și rasiști

Totuși, fanii nemulțumiți ar putea protesta pe mai departe, argumentând că, dacă tot există personaje cu pielea închisă în textele lui Tolkien, să li se atribuie actorilor de culoare rolurile corespunzătoare din punct de vedere fizic. Însă o asemenea decizie ar perpetua și ar întări – literal – o viziune în alb și negru cu privire la bine și rău.„Race and Popular Fantasy Literature. Habits of Whiteness”, routledge.com 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/09/Mindcraftstories_LOTR-Stapanul-Inelelor-Inelele-Puterii-Efi-negri-Canon-Tolkien-Rasism_Morfydd-Clark-Galadriel_Ben-Rothstein-Prime-Video.jpg

Morfydd Clark în rolul elfei Galadriel, un pic prea războinică pentru gustul fanilor puriști. Foto: Ben Rothstein/Prime Video

De altfel, haterii nu se rezumă doar la discursuri rasiste, ci și antifeministe. Fandomul universului lui Tolkien este deranjat și de noua portretizare, prea masculină și războinică, a elfei Galadriel:„Staring down the trolls: What’s really behind the battle over The Rings Of Power?”, avclub.com „Galadriel ar trebui să fie punctul culminant al energiei feminine, de ce o pun să se comporte ca un bărbat?”. 

Pe YouTube, trailerul oficial al serialului are zeci de mii de comentarii,Le poți citi aici: youtube.com iar mii dintre ele amintesc de același citat atribuit greșit lui Tolkien, despre natura coruptă și lipsită de creativitate a răului. „Răul nu poate crea nimic nou, poate doar să strice și să distrugă ceea ce forțele bune au inventat și creat”, se arată în mai multe limbi. Alții comentatori au fost și mai direcți: „[…] cheltuiți milioane de dolari pentru a vă promova gunoiul de film războinic al justiției sociale. O modalitate de a păta o franciză bună”. Sau: „Amazon a decis să distrugă opera lui Tolkien. Pentru că de ce să faci o treabă bună când poți să fii pur și simplu corupt și să-ți forțezi convingerile politice”.

Unii, mai puțin viscerali, se amuză de pe margine pe seama controverselor. Printre ei, producătorii serialului South Park, care au schimbat retroactiv numele unicului copil negru din show, din Token în Tolkien, într-un soi de regret ironic și ireverențios, dar acceptabil într-o satiră de acest gen.Detalii, aici: southpark.fandom.com 

Una peste alta, problema cu adevărat serioasă nu e neapărat faptul că unii fani înrăiți n-au îmbrățișat cu entuziasm deviațiile de la povestea originală. Nu e prima oară când apar dispute pentru că actorilor de culoare au început să li se distribuie roluri interpretate, în trecut, exclusiv de albi – vezi cazul noilor versiuni Star Wars„Racist trolls may think they own Star Wars, but the saga’s diversity issues are not cut and dried”, theguardian.com sau nou apăruta controversă legată de Ariel, Mica Sirenă, care e jucată de Halle Bailey.„Kids’ Reactions to ‘Little Mermaid’ Trailer Go Viral Amid Controversy”, newsweek.com

Conflictul este și despre ascensiunea a două tipuri diferite de media. Pe de o parte, canalele de streaming, unde conținutul este adesea discutabil din punct de vedere calitativ, dar educațional vizavi de importanța corectitudinii politice, și pe de alta, un mediu ca YouTube, unde oricine poate să trântească la vedere – și se întâmplă frecvent, cu rezultate semnificative – idei rasiste, bigote, discursuri care invită la ură și discriminare de gen. Milioane de subscriberi au acces la astfel de păreri, iar riscul este ca vocea lor să ajungă să dicteze, până la urmă, conținutul producțiilor de pe canalele de streaming, devreme ce aceștia reprezintă și un procent important al audienței. Sau chiar să-și lanseze propriile canale.„SPLC investigation: far-right OANN anchor Jack Posobiec’s rise tied to white supremacist movement”, splcenter.org  

„Pământul de Mijloc nu este tot alb”

Între timp, Elijah Wood, Sean Astin, Billy Boyd și Dominic Monaghan, care au interpretat, cu toții, roluri de hobbiți în trilogia cinematografică originală, au distribuit online postări de solidaritate cu actorii de culoare (printre care Sir Lenny Henry, Sophia Nomvete și Ismael Cruz Cordova) din noul serial, cu sloganul „Toți sunt bineveniți aici”, scris în limba elfă.

Wood și Astin au postat pe Twitter poze cu ei înșiși purtând tricouri inscripționate cu imagini cu urechi ascuțite de elf, în diferite culori.

De altfel, membrii distribuției seriei Amazon au tranșat reacțiile rasiste într-o declarație comună postată online, spunând că „refuză să ignore sau să tolereze” abuzul: „Noi, distribuția Inelelor puterii, suntem uniți în solidaritate absolută și împotriva rasismului, amenințărilor, hărțuirii și abuzului necruțător la care sunt supuși zilnic unii dintre colegii noștri de culoare. Refuzăm să o ignorăm sau să o tolerăm. J.R.R. Tolkien a creat o lume care, prin definiție, este multiculturală. O lume în care popoare libere din diferite rase și culturi se unesc împreună, în părtășie, pentru a învinge forțele răului. Inelele puterii reflectă asta. Lumea noastră nu a fost niciodată în întregime albă, fantezia nu a fost niciodată în întregime albă, Pământul de Mijloc nu este tot alb. BIPOCAcronim pentru negri, indigeni și oameni de culoare. aparțin Pământului de Mijloc și sunt aici pentru a rămâne”.

Dincolo de toate aceste controverse, multe de neînțeles pentru majoritatea publicului millennial, poate că cea mai mare greșeală a fanilor este să compare Inelele puterii cu trilogia lui Peter Jackson. Sunt producții diferite, create în timpuri diferite și care se adresează (și) unei generații diferite. Mai mult, nici Amazon Prime n-ar trebui să cadă în capcana de a încerca să facă din Inelele puterii următorul Game of Thrones. Ciorba reîncălzită nu e o rețetă care să funcționeze la nesfârșit. 

Ca să devină cu adevărat relevantă în istoria serialelor, ar fi de dorit ca noua ecranizare să-și găsească propria voce. Pe 14 octombrie, se va difuza ultimul episod din cele opt care compun prima serie. Însă producătorii au anunțat că vor urma alte cinci sezoane, suficient timp pentru ca Inelele puterii să se decidă ce vrea să devină: un serial iconic sau o altă producție care confirmă faptul că banii nu înseamnă mare lucru fără viziune. 



Text de

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

CULTURĂ|POPCRAFT

La Chimera: Trecut, prezent și niciun viitor

De
Scurt și la obiect: un film impresionant, ireproșabil și complet, cum n-am mai văzut demult.
CULTURĂ|GAMING SPOTLIGHT

(Aproape) Tot ce trebuie să știi despre Fallout dacă nu ai încercat jocurile

De
Povestea de fundal a serialului postapocaliptic care a devenit un hit instant este pe cât de fascinantă, pe atât de complexă și stufoasă.
CULTURĂ|BOOK CLUB

La masă cu vampirii. Dracula a fost integrat cam forțat în gastronomia românească

De
Nici Nadia, nici Hagi, nici Ilie Năstase nu sunt atât de cunoscuți precum contele Dracula, personajul imaginat de scriitorul irlandez Bram Stoker la finalul secolului al XIX-lea, confundat adesea cu Vlad Țepeș, dar asociat cu Transilvania. Brand puternice ale României, notorietatea lui Dracula e speculată și în gastronomie. 
CULTURĂ|POPCRAFT

Fallout: Postapocalipsa nu va fi la televizor

De
Western, acțiune și satiră politică într-o nouă și reușită adaptare a unui joc video, Fallout are mai multe lucruri de zis decât pare la prima vedere.