Foto: Universal Pictures
Nope: Obiecte zburătoare neinteresante10 min read
Jordan Peele, unul dintre regizorii noi și apreciați de la Hollywood, vrea neapărat să-ți demonstreze că e pasionat de cinema și că are meșteșug. Dar n-are, încă, maturitatea scenariului bine scris.
De-a lungul celor cinci sezoane ale show-ului de comedie Key & Peele, difuzate între 2012 și 2015 de către Comedy Central, pe care Jordan Peele l-a scris împreună cu Keegan-Michael Key, topica horror a fost una suficient de prezentă încât să te convingă că cei doi actori și scenariști au o pasiune aparte pentru gen. De la aspecte mai subtile, care țineau de interpretarea lui Peele ale anumitor scene de dialog, până la sketch-uri tematice, Fragmentul umoristic se poate vedea în această compilație disponibilă pe youtube.com în care zombi rasiști evită să-i atace pe cetățenii de culoare.
Mai târziu, Peele a ales să-și concentreze și cariera de regizor către genul horror și să aducă din sarcasmul și nuanțele socio-politice privitoare la rasism ale show-ului în propriile filme. Și a început en fanfare, cu Get Out, în 2017, un film inspirat de Guess Who’s Coming to Dinner, în care o femeie albă își prezintă părinților partenerul, spre surprinderea acestora, negru. Get Out, spre deosebire de dramedia originală, cotește intriga către suprarealism: familia burgheză are un obicei bolnăvicios de a-și hipnotiza nefericiții oaspeți, pentru a-i transforma în slujitori. Personajul principal, interpretat de Daniel Kaluuya (pe care-l vei vedea și în Nope), reușește, totuși, să scape, nu înainte să-i pedepsească în băi de sânge pe membrii psihopați ai familiei, care amintește și de stilul revizionist față de sclavie al lui Quentin Tarantino, în Django Unchained.
Al doilea film al lui Peele, Us, a lăsat în plan secund reflexiile asupra rasismului, și s-a preocupat mai degrabă de existențialism și clasism. Pe de altă parte, e și mai alert, mai aglomerat și, în cele din urmă, mai sadea decât precedentul – motivele pentru care, de altfel, m-a și plictisit îngrozitor în a doua oră.
Nope reia problematica rasismului, la care adaugă și observații despre mania senzaționalismului prezentă în showbiz, printr-o intrigă secundară care se învârte misterios în jurul unui cimpanzeu care devine violent și ucide câțiva participanți pe platoul de filmare al unui talk-show. Intriga din prim-plan, în schimb, e despre un frate și o soră, care, după ce își pierd tatăl (ucis în timpul unei bizare „ploi” cu monede, chei și alte obiecte metalice), trebuie să aibă grijă de afacerea familiei: o fermă de cai, din California, crescuți și dresați tocmai pentru producții de divertisment sau cinema. Doar că OJ (același Kaluuya) e taciturn și morocănos, deci nu prea e făcut pentru PR (un aspect necesar în această industrie), în timp ce Emerald (Keke Palmer), deși spirituală, are alte ambiții personale, deci afacerea de tradiție a familiei nu o entuziasmează prea tare, ba chiar o cam încurcă. În fine, cei doi se vor vedea nevoiți să colaboreze și să salveze nu doar afacerea, cât și propriile vieți, într-o aventură neo-western, bașca, cu extratereștri.
Doar că Peele aglomerează și filmul ăsta. Primul semnal că Nope e schizofrenic vine după un sfert de oră, când intriga secundară prinde contur în jurul lui Jupe, patronul unui parc tematic (western plus UFO), care e foarte interesat să le cumpere ferma celor doi frați, și care primește, încă din prima lui scenă, vreo zece minute. Și abateri de genul ăsta, cu sau în legătură cu Jupe, se vor mai întâmpla pe parcursul filmului. Și nu că povestea omului n-ar fi inedită, dar e foarte posibil să te cam detașeze de eroii principali, care au destule nuanțe de caracter ce trebuie semnalate și, oricum, destule pe cap: o relație pasiv-agresivă, lipsa banilor, frustrări legate de carieră și întâlniri de gradul trei.
Te vor detașa și mai mult, când vor apărea în scenariu, alte două personaje importante. Primul e vânzătorul unui magazin de electrocasnice, care îi ajută pe OJ și Emerald să instaleze un sistem HD de supraveghere video la fermă, cu ajutorul căruia să surprindă vizitatorii interstelari, filmări care ar rezolva o bună parte din problemele lor financiare. Al doilea e un regizor excentric de documentare (pentru că Nope e și un comentariu foarte nostalgic despe cinema în sine), care „trage” numai pe film. Interpretat savuros de Michael Wincott, Antlers Holst va ajuta, evident, „pentru că cinema”, mult mai mult decât tehnologia digitală.
Foto: Universal Pictures
Încă o dovadă că scenariul e ghiftuit: OJ observă nava spațială în prima jumătate de oră. Multe dintre scenele ulterioare ar fi putut fi folosite pentru a menține suspansul. Deci, ce sens ar mai avea încă o oră și jumătate? Are doar în ideea în care Peele ține neapărat să-ți demonstreze că știe cinema. Jupe e un personaj Tarantino-western, Emerald e femeia-băiețoasă-western, iar OJ eroul-western, calm, filosof involuntar și implacabil în fața nedreptății ori a pericolului. Extratereștrii se dovedesc a fi, evident, o metaforă pentru niscaiva invadatori, indiferent de neam ori intenții.
Ai ploaie cu sânge și sânge care se scurge pe ferestre. Ai cadre pitorești cu bărbați pe cai. Ai inevitabila și tradiționala scenă din diner. Ai fuga wester pe cal. Ai vântul western care fâlfâie chestii. Ai „planul de atac” western, pus la cale în jurul mesei. Ce nu prea ai, însă, e o replică sau o scenă pe care să ți le aduci aminte a doua zi. Spre deosebire de sketch-urile sale.
Disponibil pe: Amazon Prime Video și Apple+ | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 6/10
