Captură ecran: Amber Case / Flickr

Serial Experiments Lain. Un coming-of-age despre sfârșitul lumii15 min read

De Gabriel Mager 25.09.2023

Nihilismul este văzut ca o alternativă la schimbare socială într-un anime cult din 1998 despre identitate în epoca cyberspațiului.

Când eram copil, îmi plăcea să mă uit la stâlpi electrici. Nu știam care-i treaba cu ei, păreau un fel de gardieni care ocroteau localitățile de prezența unui rău. Ascundeau o realitate pe care n-o înțelegeam. Erau înșirați de-o parte și de cealaltă a drumului. Păsările se așezau pe fire și așteptau asfințitul. 

Călătorind cu părinții, aveam să văd multe tipuri de stâlpi electrici, printre care cel mai impresionant mi s-a părut stâlpul de înaltă tensiune. Era mai impozant decât banalul stâlp electric, întâlnit de obicei la sate sau orașe, în zone locuite de oameni. Stâlpii de înaltă tensiune dominau locurile pustii, câmpiile și orizonturile care se întindeau dincolo de ele. Iarna, îi desenam pe geamul aburit al mașinii. De la distanță, arătau ca niște divinități hinduse cu mai multe brațe. Shiva, Vishnu, Kali. După ce am aflat care e scopul stâlpilor electrici, mi-am pierdut interesul pentru ei. Până când am văzut, mulți ani mai târziu, anime-ul Serial Experiments Lain.Detalii pe myanimelist.net 

Era în perioada când stăteam mai mult în online decât în realitate. Răsfoiam forumuri părăsite sau imageboard-uri, în căutare de meme obscure. Citeam blogul k-punkÎl poți accesa pe k-punk.org al lui Mark Fisher, pe-atunci încă în viață, sau scrierile politico-fantasmagorice ale colectivului CCRU,„Cybernetic culture research unit”,ccru.net înființat de Sadie Plant și Nick Land. Descopeream estetica,„Vaporwave”, wikipedia.org Net Art-ulExemple pe Artsy și pe Molly Soda.Pe tumblr.com Spre deosebire de realitatea noastră, Internetul e un loc care se naște continuu. Dacă se naște continuu, a existat dintotdeauna. Dacă a existat dintotdeauna, realitatea sa e independentă de realitatea noastră. Ergo, Internetul nu face parte din realitatea noastră, ci noi facem parte din realitatea sa.      

Serial Experiments Lain a apărut în 1998, într-o perioadă tulbure din istoria Japoniei, marcată de recesiune, înmulțirea sectelor apocaliptice, creșterea cazurilor de hikikomori, și, în general, de pesimism. A fost creat de Ryūtarō Nakamura (Kino’s Journey, Ghost Hound), Chiaki J. Konaka (The Big O, Texhnolyze) și Yoshitoshi Abe (Haibane Renmei, Welcome to the N.H.K.), nume importante ale anime-ului, care au influențat evoluția medium-ului în anii 2000.

La prima vedere, este un coming-of-age distopic, cu estetică cyberpunk, care se desfășoară într-un Tokyo claustrofobic. Protagonista Lain Iwakura are 14 ani, e timidă și, când se întoarce acasă de la școală, poartă o pijama onesie tip urs, în care se simte în siguranță. Interacționează foarte puțin cu lumea din jur, preferând să stea în camera ei. 

În primul episod, una dintre colegele sale, Chisa Yomoda, se sinucide aruncându-se de pe o clădire din districtul Shibuya. În zilele următoare, Lain și colegele ei primesc email-uri de la Chisa. 

Structura narativă a anime-ului e lipsită de coordonate spațiale și temporale. Cele 13 episoade sunt numite layers, lăsând impresia că orașul Tokyo și oamenii care-l populează trăiesc în mai multe realități, care trebuie separate între ele pentru a se ajunge la cea adevărată. E o lume care deține, în același timp, o infinitate de adevăruri despre sine și niciunul. Așa cum Lain e ea însăși, dar și versiunile sale care se nasc în urma conectării la the Wired, numele dat cyberspațiului în anime. 

Scenele de la început sunt imagini repetitive care au loc pe timp de noapte, în Shibuya, spațiu comercial și un labirint tehnocapitalist, frecventat mai ales de tineri. Întoarcerea obsesivă la locul sinuciderii Chisei Yomoda transformă moartea (dar, mai ales, moartea unei persoane tinere) în parte integrantă a actului consumerist. Drumul spre școală, vegheat de prezența obsesivă și intruzivă a stâlpilor electrici, este animat ca și cum ar fi fost o oglindă care nu reflectă nimic, doar absoarbe lumina din jur. Ca un ecran de monitor care vrea să se aprindă, dar e blocat între aprins și stins. Sfârșitul fiecărui episod o arată pe Lain în poziție fetală, o postură uroborică, plutind în camera ei, ca într-un uter. A evada din tine înseamnă să te întorci în tine. Acesta e ciclul infinit al identității care migrează din analogic în digital și înapoi.

Lain se izolează în camera ei și încearcă să înțeleagă de ce s-a sinucis Chisa. Reușește să comunice cu ea, accesând e-mailurile primite. Chisa îi spune că și-a pierdut doar corpul și că Dumnezeu locuiește în the Wired. Când tatăl îi face cadou un calculator Navi, ecouri din virtual încep să corupă realitatea, iar granițele dintre cele două lumi se estompează.  În timp ce matricea realității se destramă, Lain devine din ce în ce mai dependentă de virtual și mai înstrăinată de familie. E atât Elliot din Mr. Robot, cât și Neo din Matrix

Dificultatea ei de a comunica cu lumea din jur este subliniată de un sentiment acut de abandon și singurătate, indisolubil legat de lumea futuristă și opresivă din Tokyo. La fereastra lui Lain, unde sunt aranjate mai multe jucării de pluș, stâlpii electrici scot un zgomot, un fel de murmur monoton care pare să se fi născut la intersecția dintre realitate și cyberspațiu. Stâlpii electrici sunt interfețe, conductori de divinitate. În cameră apare Dumnezeul din the Wired. Îi pune întrebări. Sunt părinții ei reali? E ea reală? Dar lumea?

Lain învață să se îndoiască. Se înconjoară cu tuburi și cablaje, devenind o extensie a calculatorului Navi și a lumii virtuale, iar în cele din urmă lumea virtuală devine o extensie a lui Lain. Realitatea este incertă, oamenii și obiectele încetează să fie familiare, nu se mai poate deosebi între real și virtual, iar Lain este o amenințare la adresa regulilor după care acestea funcționează și începe un proces de decorporalizare. Mecanismele prin care se definește ca persoană sunt dislocate, pentru că existența ei este formată din fragmente care aparțin ambelor lumi. Analogicul și digitalul se bântuie reciproc, iar Lain îl înlocuiește pe Dumnezeu. 

În anime ca Ghost in the Shell,Detalii pe myanimelist.net Ergo ProxyDetalii pe myanimelist.net sau Texhnolyze,Detalii pe myanimelist.net progresul științific se împletește cu un sentiment amplificat de anxietate și, uneori, tehnofobie, însă Serial Experiments Lain e mai degrabă un coșmar postuman escatologic, având mai multe în comun cu Boogiepop PhantomDetalii pe myanimelist.net sau Neon Genesis Evangelion,Detalii pe myanimelist.net decât cu o critică a unei societăți ultratehnologizate care asistă neputincioasă la propriul declin. Un basm shōjoShōjo se referă la genul de manga și anime creat în special pentru fetele tinere, având adesea teme romantice și artistice, wikipedia.org cybermistic despre natura eului, în care disoluția realității și a relațiilor dintre oameni atrag după sine sfârșitul lumii, care nu e înspăimântător sau angoasant, ci dorit, așteptat și acceptat. Un coșmar, totuși, optimist. 

layer 14 Un sfârşit de an la părinţi. La picioarele mele se află o ladă cu jucării. Mă uit la bunică-mea cum se sprijină de un cadru de mers. Are un picior defect şi se foloseşte de cadru ca să poată merge. Bunica mea şi cadrul de mers formează un organism postuman. Nu ştiu dacă ea îl învaţă pe el să meargă sau invers, dar e o relaţie bazată pe încredere reciprocă. Mă gândesc la Lain și la calculatorul ei Navi. Bunica străbate holul, vorbește cu părinții. Mă întreb unde vrea să meargă, unde mai poţi merge după ce ai umblat o viață întreagă. Ce contează un pas în plus sau în minus? Presupun că asta facem toată viaţa, punem un pas în faţa celuilalt, ca să ajungem undeva, într-un loc unde paşii nu mai lasă urme. Șterg lada de praf şi urc treptele la mansardă. O las pe bunica să se descurce în ciudata geografie a bătrâneţii ei.

Ajung în camera mea şi trântesc lada pe covor. O deschid. Regret că n-am petrecut mai mult mult timp cu toate jucăriile mele, că pe unele n-am apucat să le cunosc suficient de bine, în vreme ce pe altele le-am epuizat, am stors copilăria din ele, le-am îmbătrânit înainte de vreme tot jucându-mă cu ele. Îmi aşez jucăriile pe pervazul ferestrei, ca Lain, şi împreună ne uităm la focurile de artificii ce împânzesc cerul nopţii, deasupra stâlpilor electrici. 

Aşteptăm sfârşitul lumii, care nu vine.

Produs de Triangle Staff  | Per total: 10/10 | Știință & Tehnologie: 10/10



Text de

Gabriel Mager

Stă închis în apartamentul său din Timișoara, unde se învârte în cercuri, în căutarea cercului perfect. Când nu așteaptă sfârșitul lumii, scrie în Scena9 despre cinema, copilărie sau pisici. Lucrează la romanul estetic Păduchii au viață ușoară, o carte despre revoluție, ratare și sfârșitul lumii, pe care n-o va termina niciodată.

CULTURĂ|POPCRAFT

The Second Best Hospital in the Galaxy: Sarcasm intergalactic

De
Unul dintre cele mai distractive, inteligente și chipeșe vizual seriale de animație din ultima vreme.
CULTURĂ|GAMECRAFT

Senua’s Saga: Hellblade II. Unde se termină filmul și unde începe jocul?

De
Războinica celtă neurodivergentă își continuă saga în Islanda în Hellblade II, cu o prezentare spectaculoasă, dar săracă în gameplay.
CULTURĂ|POPCRAFT

5 filme SF de văzut în vacanța de vară

De
Căldură mare, recoltă cel puțin decentă de filme SF. Iată câteva recomandări trecute cu vederea.
CULTURĂ|POPCRAFT

Lynx Festival round-up: Cactus Hotel, Wild Transylvania, The Raven's Tale

De
Filmele despre natură s-au reîntors pentru încă un an la Brașov – poate cel mai potrivit oraș pentru un astfel de festival de nișă.