Disney/Marvel Studios
Thor: Love and Thunder. Bine ai venit în jungla cosmică10 min read
Al patrulea film din serie, Thor: Love and Thunder nu e la fel de spectaculos și versatil ca precedentul, Ragnarok, dar e oricum peste multe dintre celelalte producții din universul Marvel.
Fiind fan al filmelor din cadrul Marvel Cinematic Universe, care a ajuns deja la 29 de titluri, evit pe cât posibil să aflu orice informație despre o premieră, în afara datelor de lansare, înainte să le văd. Dar fix la coada pentru popcorn mi-au picat involuntar ochii peste posterul celui de-al patrulea film din seria cu „vikingul spațial”, Thor: Love and Thunder, și o văd pe Natalie Portman în costumul albastru cu tunică roșie și cu Mjölnir în mână. Am cumpănit pentru câteva secunde dacă să mai intru.
Îmi scapă motivele unor astfel de spoilere venite tocmai de la creatorii filmului, când această transformare a lui Jane Foster ar fi meritat să fie o surpriză spectaculoasă. Poate doar dacă aș fi intrat legat la ochi prima scenă cu The Mighty Thor m-ar fi dat pe spate. Cum m-a dat pe spate, spre exemplu, apariția lui Hulk în Thor: Ragnarok. Să înțelegi cât de atent sunt cu privire la ceea ce citesc despre MCU, rolul lui Portman se știa (mă rog, cine voia să știe) încă din 2019, când a fost divulgat la Comic-Con. „Următorul Thor va avea pentru prima dată o femeie Thor”, a zis, într-o conferință de presă Marvel, regizorul Taika Waititi. Și apoi a invitat-o pe scenă pe actriță. Publicul a fost în delir, firește.
Surprizele mari anunțate în presă sau date în vileag prin trailere sunt și un simptom al unei francize tot mai extenuate în Phase Four. Black Widow a fost cam fără emoție, Eternals cam stingher și Doctor Strange In the Multiverse of Madness foarte inegal și stângaci. Din fericire, producătorul-creier al francizei, Kevin Fiege, are un as în mânecă: Waititi, al cărui fan sunt încă de la The Hunt for the Wilderpeople încoace. Acesta a reușit să întoarcă pe dos manierismul producțiilor și le-a piperat cu un pumn de excentricitate, iar precedentul Thor: Ragnarok rămâne unul dintre cele mai îndrăgite filme, atât de fani, cât și de critică. De data asta, părerile sunt ceva mai împărțite.
Love and Thunder reciclează aproape la literă rețeta din Ragnarok (și, până la urmă, de ce n-ar face-o?). Inevitabil, „prăjiturica spațială” iese mai puțin spectaculoasă. Intriga e leneșă: unui tată habotnic, Gorr (Christian Bale), îi moare fiica în brațe, în ciuda rugăciunilor disperate către zeul Rapu. Pe care apoi îl caută să-l tragă la socoteală. Pe bună dreptate? O nuanță agnostică pe care scenariul o evită, din păcate. Rapu, arogant și grosolan, îl ia peste picior, iar ăstălalt se supără, pune mâna pe Necrosword, convenabil plasată lângă el (singura sabie din Univers realizată exclusiv pentru „a dovedi” zei) și îl „curăță”. Apoi, Gorr își face un job full time din a vâna zei în căutarea lui Stormbreaker, toporul supradimensionat al lui Thor, care poate deschide un portal către Eternitate, unde ar putea să-și revadă fiica.
În altă parte a galaxiei, surferul cu abonament WorldClass își ia la revedere de la gașca Guardians of the Galaxy (motivul e subțire, dar nu cred că spera cineva la un combo pe tot parcursul filmului) și, hop, către Asgardul relocat pe Pământ și transformat în atracție turistică, alături de Korg, Miek și doi țapi isterici primiți cadou, inspirați Doar Waititi putea să aducă un meme într-un blockbuster ale căror țipete încă le mai aud noaptea. Bineînțeles, către același loc se îndreaptă și Gorr, dar și Jane Foster, magic atrasă de Mjölnir.
Gorr reușește să scape, ba chiar și să răpească toții copiii din orășel, printre care și Axl, fiul lui Heimdall (spre final, aceștia vor avea ocazia să căsăpească niște monștri, într-un fel de „De-a hoții și vardiștii” în Metaverse). Din acest moment, pornește o expediție în clasicul stil „Caută și salvează”, împărțită între tensiunea romantică dintre Jane și Thor, womance-ul dintre Jane și Valykrie, scene de luptă care se termină cu remiză și o întâlnire cu Zeus (Russell Crowe, într-un rol savuros de comic), din care vor ieși nu doar scântei, ci și fulgere. Totul, pe hiturile Guns’N’Roses, pentru că, așa cum ai observat deja în Peacemaker sau Stranger Things, hard rock și heavy metal sunt noul disco.
Dacă muzica, umorul și câteva dintre scenele de acțiune, fie ele și cu niscaiva stângăcii de CGI, despre care Într-un interviu pentru Vanity Fair, a glumit despre una dintre scene împreună cu Tessa Thompson. Via independent.co.uk nu se poate abține să nu glumească (și, inevitabil, să fie criticat pentru asta de Twitterul conservator), funcționează, noul Thor nu scapă, nici de data asta, de scenele de dialog filmate plictisitor de static și convențional, de montajul anxios, iar multe dintre ideile bune nu sunt duse până la capăt. Asemenea personajului principal, care încearcă să se regăsească (la yoga și Enya am râs zgomotos), după ce și-a pierdut toată familia, și chiar să se reinventeze (în primele scene, Thor apare îmbrăcat într-o jachetă din piele à la Hell’s Angels), la fel și Waititi se împarte între nonconformism și autoironie (atât de trasă de păr, încât izbutește și un exercițiu delicios în alb-negru, tributar horrorului noir) vs. cerințele corporației Marvel pe care trebuie să le bifeze, asemenea unor guidelines venite în brief-ul de la client într-un PowerPoint. Măcar ne-am distrat.
Disponibil în cinematografele din toată țara. | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10
