Foto: Metro Goldwyn Mayer

Three Thousand Years of Longing: O mie și una de nopți într-o cameră de hotel8 min read

De Mihai Tița 28.09.2022

Deși e neșlefuit, noul fantasy al lui George Miller, despre un djinn și o creatură supranaturală (pardon, Tilda Swinton), e ca o poveste de pe un vinil după care dormi buștean, oricât de proastă ar fi fost ziua.

Cariera de regizor a lui George Miller e una dintre cele mai pestrițe din lumea filmului. De la franciza Mad Max, o fabulă despre capitalism și ecologie, la comedia horror-feministă The Witches of Eastwick și aventurile fantastice ale porcușorului Babe, Miller a încercat aproape orice pe tărâmul fantasy-ului.De data asta, încearcă și romantism. O naratoloagă solitară, botezată cu prenumele zeiței grecești a adevărului, Alithea (Tilda Swinton), eliberează întâmplător un djinn (Idris Elba), după ce găsește, într-un magazin cu antichități din Büyük Çarşı („Marele bazar” din Istanbul), sticluța care l-a ținut captiv încă din secolul al XIX-lea.

De fapt, să fiu cât mai exact, eliberarea ar fi completă dacă acesta i-ar îndeplini trei dorințe. Și nu orice fel de dorințe, ci cu adevărat venite din suflet. Doar că Alithea, în mod neverosimil pentru, aș zice, 99% dintre oamenii de pe Planetă, nu simte că-i lipsește ceva în viață. Ba chiar e curioasă, ca orice naratoloagă, să afle cât mai multe despre viața spiritului apărut pe nepusă masă în camera ei de hotel. 

Pentru că filmul lui Miller e și o poveste despre lumea poveștilor, acesta nu se lasă invitat de două ori și recapitulează cele trei episoade în urma cărora, de fiecare dată, a fost „blestemat” captivității. În același timp, cei doi poartă discuții filosofice despre dragoste și încredere, viață și moarte sau știință și tehnologie. Uneori, cu un umor involuntar savuros. Una dintre replicile memorabile vin din partea lui Alithea, atunci când încearcă să-i explice, pe înțelesul djinnului, cine e Albert Einstein: „He is a wizard. Guiding us through time.”

Dar prima poveste și cea mai scurtă e spusă de Alithea. Una despre Enzo, prietenul imaginar din copilărie: „He came to me out of an emptiness. Out of a need to imagine”. Iar djinnul înțelege aluzia și îi spune că, iată, în ciuda rațiunii, așa cum recunoaște și ea, el e aici, în camera ei de hotel. E, de fapt, și prima scânteie romantică între cei doi, care le stârnește dialogul spiritual. Unul care, în prima jumătate a filmului, având în vedere mai ales că acesta se petrece în aceeași cameră, mi-a amintit de alte astfel de „scenete” metafizice, precum The Sunset Limited sau cam toate filmele lui Jim Jarmusch. Iar asemenea unor Samuel L. Jackson și Tommy Lee Jones în primul sau alți, atâția, actori cu experiență din filmografia lui Jarmusch, jumătate din calitatea lui TTYOL e deja rezolvată.

Swinton și Elba au meșteșug și profunzime, iar scenariul le oferă lejeritatea și inteligența de care aveai nevoie pentru a te acomoda încet, dar sigur, cu ritmul și, în același timp, să fii curios cum cele două personaje, ajunse la vârsta la care cunosc deja toate iluziile și farsele dorințelor, vor accepta atracția dintre ele. Pentru că Alithea și djinnul sunt, de fapt, metafore despre doi oameni singuri, cu câteva dezamăgiri marcante în trecutul lor, care nu vor să mai fie răniți prea ușor. Alithea nu mai crede în „minuni”, iar djinnul, la fel, încearcă să fie cât mai pragmatic. Pe amândoi, însă, îi va prinde povestea celuilalt. La fel, și pe tine, sper.

Dar, dacă poveștile djinnului sunt una mai captivantă decât cealaltă, îmbălsămate în CGI, erotism (plus niscaiva fetiș) și orientalism fără kitsch sau stereotipuri (cum am văzut, recent, în recentul Aladdin produs de Disney), partea finală, când cei doi schimbă cadrul într-o Londra claustrofobă, e mai degrabă așezată stângaci la o privire de ansamblu. Inclusiv poanta cu vecinele xenofobe ale lui Alithea sau comentarul djinnului despre aglomerația tehnologică din oraș devin inutile. Filmul lui Miller, adaptat după o proză scurtă scrisă de A.S. Byatt, în loc să se spargă pe un mal al Bosforului, se emoționează la lumina unui apus în parc, ca o comedie romantică cu Hugh Grant. Iar asta n-are cum să mai fie o poveste la fel de subtilă precum celelalte.

 

În cinematografe | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 4/10



Text de

Mihai Tița

Jurnalist de lifestyle și cultură, care a mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, Sunete sau Scena9. 

CULTURĂ|GAMECRAFT

Cyberpunk 2077: Phantom Liberty. Homo captivus versus stat polițienesc

De
Unicul expansion al lui Cyberpunk 2077 duce la capăt promisiunea jocului original de a oferi o experiență care împinge limitele unui joc video în toate aspectele.
CULTURĂ|POPCRAFT

Scavengers Reign: Mama plantelor ucigașe e mereu gravidă

De
Animația produsă de HBO Max, deși la noi nu e pe HBO Max (alo, se aude, HBO Max?), e una dintre comorile ascunse ale anului. Și chiar e păcat că nu pe HBOOO MAAAX!
CULTURĂ|BOOK CLUB

15 cărți de știință care ne-au atras atenția la Gaudeamus

De
Cum să discuți cu adepții teoriei Pământului plat. Despre Milet, bunicul conceptelor din fizica teoretică modernă. Plus: cum devin oamenii mai tehnici și tehnologia mai umană, de ce AI-ul e bun la șah, dar nu la justiție, și cum s-a micșorat maxilarul și s-a mărit creierul în lungul drum al evoluției de la primată la omul modern.
CULTURĂ|ARTĂ

„Ești exact acolo unde trebuie să fii”. Tradiția și inovația se îmbină la Timișoara, capitala europeană a culturii

De
În calitate de Capitală Europeană a Culturii, Timișoara oferă un program potrivit pentru toată lumea, de la pasionații de știință la cinefili, de la cei care apreciază tradițiile la cei care vor inovație.