VR Nightsss, poemul erotic care testează limitele realității virtuale26 min read

De Adriana Moscu 06.09.2021

Weronika Lewandowska și Sandra Frydrysiak au mutat poezia în realitatea virtuală. Rezultatul este unul spectaculos.

Una dintre invitatele BIDFF – Bucharest International Dance Film Festival, care a avut loc între 1-5 septembrie în București, Weronika Lewandowska a vorbit despre felul în care poate fi folosită realitatea virtuală (VR) pentru a crea experiențe imersive, în cadrul prezentării Nightsss: From Erotic Poem to Immersive Poetry to Neuroscience Research.

VR Nightsss este numele proiectului definit de cele două autoare, Weronika Lewandowska și Sandra Frydrysiak, drept un poem erotic virtual, inspirat de poezie și dans. Constă în câteva minute de animație artistică, cu elemente de ASMR,Denumirea este prescurtarea de la Autonomous Sensory Meridian Response și se referă la senzația de plăcere, ca un frison, provocat de diverși stimuli auditivi, socialsmarts.ro și alte momente interactive care ar trebui să inducă privitorul o experiență senzuală.

Filmul se bazează pe poemul erotic Noccc/Nightsss, scris de Weronika Lewandowska în urmă cu 15 ani, poezie în care sunetul se combină cu sensul cuvintelor, pentru a crea o structură onomatopeică și ritmică.

În VR Nightsss, autoarele încearcă să transfere aceste emoții transmise de poem în imagine, sunet și coregrafie, în speranța că spectatorul își va lăsa corpul în voia simțurilor și se va deschide către explorare și interacțiune cu spațiul virtual. În contextul pandemic actual, genul acesta de artă interactivă ar putea avea inclusiv un efect terapeutic, lucru care nu le-a scăpat autoarelor.

Am vorbit cu Weronika Lewandowska și Sandra Frydrysiak despre realitatea virtuală, despre felul în care arta, știința și noile tehnologii se pot interconecta și despre cum se transformă corpul și mintea umană în prezența unor emoții puternice.

Captură dintr-un video care prezintă o parte din experiența VR Nightsss

Mindcraft Stories: Cum v-ați cunoscut și cum ați început să lucrați împreună?

Weronika Lewandowska: Ne-am întâlnit cu unsprezece ani în urmă, când am început să lucrăm la tezele noastre de doctorat. În timpul studiilor, am explorat interese similare în cercetarea academică, am fost inspirate una de cealaltă. Eu i-am făcut cunoștință Sandrei cu tehnologia și i-am împărtășit fascinația pentru new media. De altfel, subiectul disertației mele a fost Immersive Experiences in Performative Artistic Practices (Experiențe imersive în practici artistice performative). Încă de atunci am explorat acest concept al imersiunii și noi forme de narațiune în artă și cultură, dar și cum aceste noi tehnologii ne influențează percepția, comportamentul, corpul.

Putem folosi realitatea virtuală pentru a ne spune poveștile, în educație, dar și cu scop terapeutic.

 

Aceasta este contribuția mea la proiectul nostru comun, acela de a cerceta realitatea virtuală aplicată în mișcare și percepția pe care VR-ul ți-o oferă asupra corpului, mișcării și dansului.

Sandra Frydrysiak: Așa cum a spus și Weronika, ne-am întâlnit la Universitatea de Științe Sociale și Umaniste din Varșovia, unde nu am împărțit doar subiecte de interes comune, ci și un supervizor al tezei de doctorat. Am petrecut mult timp împreună și, da, Weronika m-a inspirat foarte mult, am susținut mereu că este una dintre cele mai creative, dacă nu cumva cea mai creativă persoană pe care am cunoscut-o.

Weronika m-a introdus în lumea noilor tehnologii. Eu am fost dintotdeauna interesată mai mult de cum experimentezi materialitatea prin intermediul corpului. Am făcut cercetări despre cum experimentăm lumea cu corpurile noastre, cum lucrează percepția noastră. Cercetam dansul, dar foarte specific, aplicat, la modul cognitiv. Voiam să înțeleg cum anume pot fi înțelese dansul și mișcarea ca practici ale cunoașterii, ale percepției, cum poți cunoaște lumea prin ele. Ne-am unit interesele. Weronika era mai interesată de partea artistică, ea este un artist, un interpret. Era interesată să afle mai multe despre corp, iar eu mai multe despre tehnologii, și așa am avut ideea cercetării mișcării în realitatea virtuală.

Autoarele Sandra Frydrysiak (stânga) și Weronika Lewandowska. FOTO Piotr Maciaszek/Bart Urbański

De ce ați simțit nevoia să îmbinați aceste concepte – mișcarea și realitatea virtuală?

S.F.: Mediul VR este foarte concret, îți oferă, în primul rând, imersiune, e foarte aproape de senzația pe care ți-o dau experiențele live. Am cercetat proiectul care folosește mișcarea în VR ca formă de terapie, ne-am întrebat cum va fi percepută mișcarea în VR, cum diferă față de realitate sau de un videoclip privit printr-un ecran de calculator.

Din păcate, în acel moment a trebuit să ne oprim cu cercetarea, pentru că mica finanțare pe care o primisem nu a fost de ajuns. Totuși, știam că experimentul se poate realiza cu instrumente neurocognitive, ca electroencefalograma, știam că, de exemplu, putem cerceta creierul uman în timp ce este expus la VR.

Ipoteza noastră, bazată pe propria experiență cu VR-ul, dar și pe literatura de specialitate și pe știință, era că mișcarea în VR ar putea fi similară cu una live, dar cu o valoare adăugată incredibilă, care transcende experiențele din viața reală.

 

Plănuiam să ne verificăm ipoteza cu o cercetare mai amplă, fenomenologică, ne doream să realizăm interviuri și să-i întrebăm pe oameni cum experimentează acest tip de mișcare în VR.  Acum, la câțiva ani distanță de proiect, am avut oportunitatea să realizăm un alt proiect, Nightsss, pe care îl vom include în cercetarea noastră asupra mișcării în VR.

W.L.: Aș mai adăuga că încă de la început am fost interesată și de activitățile performative, cum putem folosi VR-ul pentru a construi astfel de activități artistice, iar mișcarea, în opinia mea, este cea mai performativă activitate pe care cred că o putem avea. Când vrem să repetăm o mișcare, va fi întotdeauna un pic diferită de cea de dinainte. Este foarte interesant de văzut cum se poate exprima corpul nostru în realitatea virtuală, cum putem integra această experiență în VR.

Aspectul cel mai interesant a fost legat de percepție, cât de diferite pot fi modurile în care percepem video-ul pe care îl privim și cum putem folosi spațiul. Pentru mine, exprimarea spațială și felul în care vreau s-o folosesc atunci când recit poezie în spectacolele mele este foarte importantă. Așadar, percepția și mișcarea formelor abstracte, acestea erau domeniile mele de interes când am construit conceptul cercetării.

Cum ați ales titlul proiectului? Și de unde vin toți acești sss de la finalul cuvântului nights?

W.L.: Nucleul acestei experiențe virtuale este poemul meu, un poem recitat în spectacole. E-adevărat, am structurat clipul pornind de la scenariu, necesar pentru a crea mediul vizual, pentru a da formă ideilor noastre. Pentru interpretarea coregrafică, însă, la bază a fost poemul, scris în urmă cu aproximativ 15 ani, pe care l-am interpretat în cadrul mai multor festivaluri de poezie din întreaga lume, din Mexic, până în Belgia.

Weronika, tu reciți poemul în poloneză, limba maternă. Cum a fost primit, de la o țară la alta, de la un public la altul?

W.L.: Am testat de multe ori, cu audiență diferită, acest poem. Chiar dacă de fiecare dată este recitat în poloneză, poemul aduce cu el emoții, exact ca formele abstracte pe care creierul le găsește pentru noi, le poate simți, poate face asocieri sau poate crea imagini bazate pe sunete abstracte.

Important e ce transmite interpretarea ta, corpul, mișcările, ce pot crea ele pentru spectator. A fost foarte interesant pentru mine că am primit acest feedback și de-asta am decis să transpunem poemul în limba noastră nativă, astfel încât atunci când te imersezi în realitatea virtuală creată de noi să îmi auzi vocea și interpretarea pentru public să fie ca un nor de sunete. Cu siguranță va transmite ceva mai mult decât structura ritmică și audio.

Acei mulți sss au legătură cu felul în care interpretez, pentru că redau sunetul greierilor. E o traducere foarte interesată creată de Bohdan Piasecki, el a ținut cont de înregistrarea audio, pentru a păstra toate aceste structuri ale poemului. Este plin de ritmuri melodice, aceasta este cheia în care ar trebui înțeles titlul.

Cu cine ați colaborat în crearea acestui proiect?

S.F.: Proiectul a fost implementat cu ajutorul Școlii de Film din Łódź, în Laboratorul de narare vizuală vnLab – VR/AR, cu doi ani în urmă. A fost finanțat de Ministerul Științei și Educației din Polonia. Laboratorul l-a promovat pe piața VR-ului cinematografic – ei folosesc tehnologii noi pentru a-și construi poveștile. Prin dezvoltarea acestei piețe pentru VR cinematografic vor să creeze un grup de oameni care să învețe unii de la ceilalți. Invită diverse persoane pentru a colabora. Pe noi ne-au ales pentru că știau că avem ceva experiență în cercetarea realității virtuale și în interpretarea bazată pe tehnologii noi. Amândouă aprofundasem din punct de vedere științific arta și aveam de oferit reflecții științifice despre artă și tehnologie.

W.L.: Știau că eram conștiente de percepția umană și că nu ne dorim să transmitem emoții extreme prin intermediul VR-ului, abuzând de imagini doar ca să forțăm limitele percepției, ci și că vrem să găsim un limbaj de expresie foarte delicat în VR.

Cum ați reușit să vorbiți aceeași limbă, să înțeleagă procesul complicat al transformării unui poem în VR?

S.F.: Cred că acesta a fost motivul din spatele succesului proiectului nostru. Oamenii cu care am colaborat sunt și ei artiști, au simțit ce vrem să avem, ne-am înțeles unii pe alții. E adevărat, uneori ne spuneau că asta e posibil, asta nu, poate găsim altă soluție. Ne-am înțeles bine.

De controversă am avut parte doar la pitch, când am prezentat proiectul în școli, pe forum, unor regizori. Mulți spuneau că nu e posibil ceea ce ne dorim – cum o să imaginăm această lume? –, ne spuneau că ce vrem noi să facem se potrivește mai degrabă cu o transpunere 3D, în cinematografia clasică, nu într-una interactivă.

Cum ați construit scenariul?

S.F.: Scenariul a fost construit pe poemul Weronikăi, a fost viziunea ei. Am început prin conversații lungi, la mine acasă, în bucătărie, unde o întrebam pe Weronika ce simte, care este povestea din spatele poemului, ce semnificație are. Pas cu pas, construiam fiecare scenă din punct de vedere audio, video, imersiune și așa mai departe.

W.L.: Am împărtășit cu echipa același simț estetic și aceeași intuiție, asta a fost capital. Știam ce vrem să obținem, poemul ne-a oferit o bună inspirație, scenariul a fost foarte bine pregătit, ne-a dat direcția. Am vrut să transpunem calitatea senzuală, erotică din poem, în comportamentul mediului VR, a obiectelor și mișcării de acolo. Obiectele creează un mediu al naturii, un nou tip de metaforă, lumea închipuită acolo este mediul poemului, cu ea poți experimenta și crea noi amintiri.

Cum vă raportați la felul în care se intersectează arta și tehnologia? Ce schimbări aduce, în opinia voastră, acest mix modului în care este perceput un act artistic?

W.L.: Tehnologia oferă oportunitatea de a trece peste limite, de a crea ceva care nu poate fi experimentat în viața reală. În același timp, îți oferă o abordare proaspătă a realității. E foarte important cum, în timp, prin noile tehnologii, conexiunile cu corpul nostru se schimbă.

Da, mă înspăimântă că tehnologia știe cum să ne citească și să ne interpreteze comportamentul, pe viitor, poate și gândurile, dar lucrul acesta este parte din progres. E important că ne putem vindeca corpul prin tehnologie, nu doar că putem să spunem povești din perspective noi, ci și că avem o conexiune mai bună trupurile și gândurile noastre.

S.F.: Când ne-ai întrebat despre artă și tehnologie, le-am văzut imediat interconectate. Un profesor de-ai noștri ne spunea că trebuie să ne gândim la artă și știință ca la artă@știință, adică sunt un tot, nu e vorba doar de artă și tehnologie, de artă și de știință. E un trio care colaborează, care îți oferă cunoștințe despre umanitate.

Cu puțin timp înainte a avut loc premiera poloneză a VR Nightsss, a fost prima oară când am putut vedea live reacțiile oamenilor. După show, mulți ne-au spus că experiența a fost wow, că și-au schimbat percepția asupra VR-ului.

În concluzie, putem folosi realitatea virtuală ca pe un mediu care îți dă senzația de siguranță, de protecție și alinare. Chiar și într-un sens terapeutic.

Weronika Lewandowska este poetă, interpretă, doctor în studii culturale, cercetătoare specializată în new media și a experiențe imersive. Este lector la Universitatea din Varșovia, regizoare, scenaristă și producătoare executivă a proiectului VR Nightsss.

Sandra Frydrysiak este doctor în studii culturale, sociolog care lucrează în domeniile studiilor new media, de dans și de gen, profesor asistent la Catedrala de Studii Culturale de la Universitatea de Științe Sociale și Umaniste din Varșovia. Totodată, este directoarea și scenarista VR Nightsss.

Captură dintr-un video care prezintă o parte din experiența VR Nightsss

 


Noccc/Nightsss

tradus de poetul Mircea Dan Duță

noapte cearșaf fără șoapte

și pe deasupra greieri

locul nu-mi găsesc

în oraș

e grotesc

aer jilav îmbâcsit mirosuri grele

fug curg pe propria mea piele

apă aș vrea

gâl gâl gâl

un mic smoc cosmic

din părul meu în gura ta

noapte cearșaf trupurile noastre ghem coapte

avion meteror în cădere

pat neadunat ne-a purtat

ne-a legănat

ne ține ne susține bine minune

ești în îmbrățișările mele

nebune

aceia

ce n-au incercat

cu ochiul distanța a o prinde

a o cuprinde n-au cuprins ideea

ca pe un orb

vederea scurtă și a minții ușurătatea

ne absorb

ne alungă departe

și pe deasupra greieri

noapte noapte noapte

cearșaf cearșaf fără șoapte

nimic nu ne reține nu ne ține nu ne susține

totul ne ia pe sus ne poartă ca pe o taină

ne poartă ca pe-o haină ca pe atingerea grea

a unui mic smoc cosmic din părul meu

în gura ta

timpul s-a oprit

împotmolit între două guri

într-un sarut nesfârșit

tu cea mai dulce dintre băuturi

licoare ce mă-mbeți necontenit

vin vinovat doar de propria-ți dulceață

vin dulce demisec ce știi prea bine

c-un gest la locul lui a mă susține

desculță când mă poticnesc

în cale

îmi dai puteri dintr-ale tale



Text de

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

CULTURĂ|BOOK CLUB

„Cer arzător”, de Robert Silverberg

De
În 2113, într-o lume însetată, aisbergurile sunt una dintre puținele surse de apă proaspătă. Pentru căpitanul unui vas ce vânează un astfel de cub de gheață, misiunea e clară – asta până primește un mesaj SOS
CULTURĂ|FICȚIUNE

Cer Arzător

De
În acest text din 1990, Robert Silverberg abordează o temă care rămâne, în continuare, actuală. Cum va supraviețui omenirea schimbărilor climatice dacă nu ia măsurile necesare pentru a le preveni?
CULTURĂ|Q&A

Nevoia de a ne spune poveşti, interviu în exclusivitate cu Robert Silverberg

De
Horia Nicola Ursu a vorbit, în exclusivitate, cu autorul american.
CULTURĂ|PORTRET

Robert Silverberg, un autor prolific

De
Cariera de decenii i-a fost marcată de două retrageri, care sunt și repere pentru abordarea unor tehnici, teme și stiluri diferite în SF-urile sale.