Apple TV+

Werner Herzog și meteoriții

De Cristi Mărculescu 23.11.2020

Fireball: Visitors from Darker Worlds este acel documentar care confirmă o suspiciune mai veche apropos de Werner Herzog. Tipul a devenit în mod oficial un gen cinematografic în sine. 

Fix când faima lui Herzog a atins cote planetare (pentru că a jucat în The Mandalorian) apare documentarul de Herzog, cu Herzog și amicii lui pasionați de meteoriți, comete și meteori. Mingea de foc: vizitatori din lumi (mai întunecate) spune din titlu destul de multe. Avem de-a face cu o perspectivă 100% herzogiană asupra proiectilelor cosmice care au căzut (și or să mai cadă) din ceruri. Un sortiment de poezie foarte personală și mucalită, savantă, ironică și iconică. Toate în același timp, servite într-un melanj cum numai Herzog poate fabrica. În cazul de față, cu colaborarea lui Clive Oppenheimer, care i-a mai fost partener la regia altor două documentare: Into the Inferno (2016, despre vulcani) și Encounters at the End of the World (2007, despre Antarctica). 

Fireball: Visitors from Darker Worlds (FVFDW) are marele merit de a fi un film ultra-lejer despre lucruri nu tot timpul frivole. Pe de-o parte Herzog & Oppenheimer își fac „meseria de documentariști”: se clarifică ce sunt, cum sunt și cât de fascinante pot fi pietrele căzute din cer. Au invitați perfect capabili să fie savanți și să funcționeze în același timp ca amici invitați la o șuetă, nu ca resurse de date și în niciun caz ca personaje scrise pentru ca niște savanți invitați să pară amuzanți și empatizabili cu (cum este, din păcate, cazul cu mare parte dintre documentarele despre cosmos, cu personaje parcă falsificate pentru un public de televiziune amorf și nu chiar dotat neuronal).

Dincolo de „aspectul tehnic al problemei”, FVFDW își permite ceva frecvent utilizat în documentarele contemporane, dar arareori asumat con gusto ca aici: perspectiva personală, aflată la granița dintre bruiaj și contrapunct. „Câinii de aici, la fel ca toți câinii de pe planetă, sunt prea tembeli ca să înțeleagă că evenimentul care a avut loc aici a exterminat trei sferturi dintre speciile de animale de pe planetă”, zice Herzog cu vocea lui sobră, dar caricaturală. Peste imagini cu patrupezi vagabonzi din orășelul mexican cel mai apropiat de punctul zero al impactului meteoric care-a evaporat dinozaurii. Fix genul de chestiune pe care, să fim onești, nu o s-o implementeze nimeni într-un documentar despre comete și alte corpuri cerești călătoare (și căzătoare).  

Clive Oppenheimer și Werner Herzog behind în timpul filmărilor la “Fireball: Visitors From Darker Worlds”, Foto: Apple TV+

Mucalit și omniprezent din voice-off, Werner H. face ce știe cel mai bine: este el însuși. Plin de bonomie, ocazional colorată de ironii discrete și disprețuri lejere. Capabil să lase invitații să expună detalii despre cvasicristale,Dan Shechtman a primit Nobelul în 2011 pentruu descoperirea lor, nobelprize.org pentru ca apoi să intervină abrupt și șarmant de onest: „de aici lucrurile se complică și nu o să vă torturez cu detaliile”… dar apoi dă o mostră de detalii (cum se combină între ele icosaedrele). O manevră care ar putea fi taxată și ca dispreț pentru IQ-ul spectatorilor, și ca superficialitate, dar care funcționează impecabil drept complicitate. Complicitatea unui regizor cu spectatorii săi, șugubeață, dar lansată de pe picior de egalitate între Herzog și spectator. În mod deloc surprinzător, dialectica herzogiană este omiprezentă, dar asumată cu modestie și zero bombast. 

Pentru cineva care a urcat vapoare cu aburi pe munți acoperiți de junglă,În Fitzcarraldo: youtube.com a fost împușcat, în timpul unui interviuDa, chiar s-a întâmplat: youtube.com și joacă într-unul dintre cele mai populare seriale SF ale tuturor timpurilor,În The Mandalorian: youtube.com Werner H, în mod cert, este modest. O modestie șarmantă și de rit (cinematografic) vechi, care este splendid ilustrată de relația lui FVFDW cu celelalte filme cu meteoriți și dinozauri. Herzog citează, prin secvențe inserate două filme, care i-au plăcut: The Last Day of the DinosaursDin 2013: youtube.com și Deep Impact.Filmul din 1998: youtube.com Este atitudinea unui intelectual care trăiește în interiorul unei culturii și își organizează filmele în concordanță cu realitatea din jur. Radical diferită și ca ton și ca abordare de documentarele recente, mai mult similară cu fascinația pentru exotism și absurdul naturii umane de prin mondo-urile deceniilor 5 și 6.Un subgen cinematografic pornit de la filmul intalian Mondo Cane: youtube.com

FVFDW este o mostră de fascinație a unui auteur de cinema față de meteoriți. Lejer ,dar suficient de intelectual cât să invoce teoriile lui Jung (despre subconștientul colectiv și amintirea pre-ancestrală a meteoriților), suficient de curios apropo de relațiile variilor religii cu cosmosul concret (V-ați gândit vreodată la musulmani ca „popor al meteoritului”? De observatorul astronomic papal știați?) și în mod cert unul dintre cele mai agreabile și fascinante filme din anno domini 2020. 

La final, las un interviu delicios despre cinema și relația lui cu „ADEVĂRUL”. E de savurat, nu dau spoilere. 

 



Text de

Cristi Mărculescu

Selecționer de filme la festivaluri. A început cu TIFF, a continuat cu multe altele (Dracula IFF, Dakino, Luna Plinã, BUZZ CEE). Ocazional, scrie.

CULTURĂ|FILM&TV

The Boys: ecranizare smart a unor comicsuri inconfortabile 

De Cristi Mărculescu 05/01/2021
Cele două sezoane din The Boys sunt entertainting cu spume, dar sunt și un exemplu al naibii de interesant apropos de ce înseamnă o ecranizare deșteaptă.
CULTURĂ|2020

12 SF-uri pentru 2020

De Cristi Mărculescu 29/12/2020
Cele mai bune filme, seriale, cărți și benzi desenate ale anului. Atâtea câte sunt.
CULTURĂ|2020

12 momente-cheie în gaming în 2020

De Ionuț Preda 21/12/2020
2020 trebuia să fie anul consolelor noi și al jocurilor mari, dar câștigătorii pandemiei au fost mai degrabă jocuri indie sau experimentale.
CULTURĂ|TIPPING POINT

Un efect secundar al pandemiei: anul fără blockbustere

De Mihnea Dumitru 12/11/2020
În 2019, „Avengers. Endgame” bătea toate recordurile de încasări. Anul acesta, cel mai de succes film e unul istoric din China, care și-a făcut toți banii pe piața locală. Coronavirusul a virusat inclusiv industria cinematografică.