Foto: Mihai Ghiduc
Câte ceva despre ecologia comportamentală. Care este legătura dintre porumbei și traficul urban?19 min read
Porumbeii schimbă zilnic stolurile din care fac parte și acumulează informații despre resursele disponibile în oraș. Studierea acestui fenomen ajută la înțelegerea problemelor de trafic dintr-un oraș aglomerat.
Știai că porumbeii din marile orașe te pot ajuta să înțelegi problemele de trafic urban? Cum este posibil așa ceva? Porumbeii trăiesc rareori izolați, cel mai adesea în stoluri. Aceste stoluri nu sunt răspândite uniform în orașe. Dimpotrivă, se pot observa grupuri de câteva zeci de porumbei într-un cartier de blocuri și grupuri de câteva sute de exemplare în marile și aglomeratele grădini publice.
Așadar, nu doar locurile în care apar aceste stoluri sunt răspândite neuniform în oraș, dar și dimensiunea fiecărui stol. Ce anume determină această variabilitate? Răspunsul este dat de un domeniu de studiu care se numește „Behavioral ecology”, en.wikipedia.org abordată, în acest caz particular, în contextul ecologiei urbane.
Savantul german Ernst Haeckel, care a folosit pentru prima oară în 1866 cuvântul „ecologie”. Foto: colecția Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Evoluția unui termen
Ce este ecologia? Simplu spus, este știința care studiază relațiile dintre diferite tipuri de organisme (animale, plante, ciuperci, licheni, etc.), precum și dintre aceste organisme și mediul înconjurător. Cuvântul „ecologie” a apărut pentru prima oară în 1866, fiind folosit de Detalii pe en.wikipedia.org un celebru savant german. Denumirea pornește de la cuvintele grecești oikos (care înseamnă casă) și logos (care înseamnă știință).
Termenul „ecologie” se poate traduce, astfel, prin „studiul casei”. O analiză atentă asupra a ceea ce înseamnă „casă” pentru fiecare persoană în parte, redă complexitatea acestui domeniu de studiu. „Casă” poate să însemne continent, țară, oraș, cartier, vecini, clima specifică locului, magazine, parcuri, locuri de muncă posibile, utilități disponibile, școli, grădinițe și probabil multe altele.
Multe dintre aceste elemente, modul de relaționare cu ele și felul în care ele pot influența viața sunt luate în calcul la achiziția unei case. Este un proces care seamănă mult cu un mic studiu de ecologie urbană.
Iată un termen nou: „Urban Ecology – an overview”, sciencedirect.com este domeniul de studiu în care mediul înconjurător este cel urban, creat de oameni, dar populat de nenumărate alte specii cu care aceștia interacționează în permanență. Aceste interacțiuni definesc, în bună măsură, calitatea vieții în orașe.
Astăzi, când ideea de oraș verde, „prietenos” din punct de vedere ecologic pentru oamenii care viețuiesc acolo, este tot mai prezentă în discursul oficial, tema biodiversității urbane (care include ecologia urbană) este the new black în studiul biodiversității.
Studiile ecologice se ocupă cu nenumărate probleme și oferă tot atâtea și răspunsuri. Unul dintre subiectele importante la care ecologia încearcă să răspundă se referă la răspândirea și abundența indivizilor fiecărei specii. Altfel spus, de ce sunt mai multe exemplare ale unei specii într-un loc, de ce mai puține sau lipsesc cu desăvârșire în altul?
Ecologia comportamentală
Mai multe despre folosirea porumbeilor în cercetările ecologice, aici: urbanevolution-litc.com reprezintă un subiect tipic pentru a răspunde la întrebarea enunțată anterior, în contextul ecologiei urbane.
Domesticiți de câteva mii de ani în bazinul Mării Mediterane (în Egipt), porumbeii pot fi regăsiți astăzi mai ales în orașe și prea puțin în afara lor. Faptul că trăiesc în stoluri face ca locurile pe care și le aleg să fie unele care pot furniza resurse (hrană) pentru toți membrii stolului. Și reciproca e valabilă: Informații despre rolul porumbeilor în oraș din capitolul Pigeontown (pag. 73-78) din cartea Nature All around Us: A Guide to Urban Ecology editată de Beatrix E. Beisner, Christian C. Messier și Luc-Alain Giraldeau, press.uchicago.edu
Cu alte cuvinte, stolurile de porumbei vor fi distribuite în orașe în locurile în care găsesc hrană și vor avea dimensiunea potrivită pentru a se putea hrăni în acel loc.
Exprimată astfel, ideea pare simplă, dar uneori poate fi dificil pentru cercetător să identifice toate resursele necesare unei specii, dar mai ales cum decide fiecare stol punctul de echilibrul între diferitele resurse disponibile în diferite locuri, pentru a alege locul „ideal” de trai. Astfel, în afară de hrană (cea mai evidentă resursă), apare și nevoia de adăpost, de locuri de reproducere etc.
Deoarece porumbeii aleg locurile care să le satisfacă cel mai bine criteriile, ceea ce-i determină să se comporteă într-un anumit fel, acest tip de cercetare se înscrie în domeniul ecologiei comportamentale.
Din punct de vedere științific, teoria distribuției ideale libere este aceea care explică modul în care stolurile de porumbei din orașe aleg locurile de trai, dar și dimensiunea stolului. Conform teoriei amintite, animalele care se potrivesc acestui model teoretic, precum porumbeii, se vor distribui în funcție de resursele disponibile.
Însă tot această teorie poate fi aplicată pentru a înțelege și rezolva probleme de trafic urban.
Porumbeii formează stoluri mai mari acolo unde găsesc hrană. Foto: Prof. Dr. Luis Popa
Animale ideale și animale libere. Un experiment
Animalele care au acces la orice informație despre mediul înconjurător (inclusiv despre celelalte specii care trăiesc acolo) sunt definite ca animale ideale, iar cele care se pot deplasa fără nicio restricție, oriunde doresc, sunt animale libere.
Oare porumbeii sunt animale ideale și libere în sensul descris mai sus? Poți realiza un mic experiment prin care se poate observa modelul comportamental al porumbeilor și modul în care acesta conduce la distribuția lor.
Ce ai de făcut? Mergi împreună cu un prieten într-un loc în care sunt stoluri de porumbei (parcurile sunt cele mai evidente astfel de spații), cu hrană pe care să o puteți arunca acestora. Atenție însă la regulile locale referitoare la hrănirea animalelor!
Alegeți-vă două bănci aflate la distanță de câțiva metri și începeți sa aruncați hrană la același interval de timp (câteva secunde). Ar trebui să observați cum, în câteva minute, grupurile de porumbei care așteaptă la fiecare bancă sunt aproximativ egale. Apoi, unul dintre voi va arunca hrană mai rar decât celălalt. După un timp de adaptare a răspunsului, ar trebui să observați cum porumbeii se distribuie astfel încât grupul din jurul băncii mai „sărace” să fie mai mic decât cel din jurul băncii mai „bogate”.
Acum, inversați rolurile – ar trebui să observați din nou cum stolurile își adaptează dimensiunea noilor condiții pe care mediul (cei doi prieteni experimentatori) le oferă. Felicitări! Tocmai ați întreprins un mic studiu experimental de ecologie comportamentală.
În mod evident, în cadrul experimentului, porumbeii sunt „ideali” (au acces la informațiile despre resursele disponibile în diferite medii, pentru ca văd imediat unde se aruncă mai multă hrană) și „liberi”.
Însă, dacă toți porumbeii pe care îi putem vedea par a fi liberi (pot zbura unde doresc), de unde știu ei însă cum sunt distribuite resursele de hrană din orașe? Răspunsul poate fi surprinzător: deși porumbeii trăiesc în stoluri, un exemplar nu face parte dintr-un singur stol. În diferite momente ale zilei, porumbeii schimbă stolurile din care fac parte și în drumurile lor de la un stol la altul acumulează informații despre resursele disponibile în oraș.
O soluție pentru problemele din trafic
Teoria distribuției ideale și libere poate fi aplicată pentru a înțelege problemele de trafic într-un oraș aglomerat (ca Bucureștiul, de exemplu), dar și pentru a furniza soluții pentru acestor probleme.
Cât privește înțelegerea problemelor de trafic rutier, aplicând teoria despre care am discutat, ce crezi că se va întâmpla dacă se lărgesc șoselele ca soluție de fluidizare a traficului? Sau dacă se deschide o arteră de circulație nouă? Teoria arată că noile căi de acces vor fi populate de automobile astfel încât respectiva „resursă” (spațiul, în acest caz) să fie exploatată cât mai eficient.
Atât timp cât spațiul rutier total disponibil (drumuri) va fi sub necesarul de resurse pentru toate automobilele care circulă în oraș, fiecare drum va fi aglomerat, iar furnizarea unei noi resurse (bulevard mai larg, pod rutier etc.) va aduce o îmbunătățire insesizabilă a traficului. Deoarece numărul de automobile poate crește mult mai repede decât numărul de noi drumuri care se pot deschide, soluția la problemele de trafic nu poate veni din această direcție.
Teoria distribuției ideale și libere poate fi însă folosită cu succes și pentru a dezvolta soluții la problemele de trafic, prin aplicații de tipul Waze sau Google Maps, care informează conducătorii auto în timp real despre distribuția altor „stoluri” de conducători auto în orașe, precum și cu ajutorul sistemelor inteligente de management al traficului (semafoare inteligente sincronizate etc.).
În final, te invit să mai faci un mic experiment de trafic urban, în magazine, de data aceasta: urmărește ce se întâmplă în momentul în care într-un magazin aglomerat se anunță deschiderea unei noi case de marcat, dar și atunci când se casa de marcat se deschide fără ca noutatea să fie anunțată public.? Observațiile ar trebui să fie în concordanță cu teoria care ne-a fost revelată de studiul porumbeilor din orașe.
La 9 martie 1891 Grigore Antipa şi-a susţinut examenul de doctorat. Ernst Haeckel i-a oferit menţiunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa. Foto: arhiva Muzeului Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Știai că…
Grigore Antipa, părintele Muzeului Național de Istorie Naturală din București, a fost elevul lui Ernst Haeckel, la Universitatea din Jena (Germania), la sfârșitul secolului al XIX-lea. Antipa și-a susținut teza de doctorat sub îndrumarea lui Haeckel, iar acesta i-a acordat savantului român distincția summa cum laude, pe care a mai acordat-o doar de două ori în îndelungata sa carieră.
Întors în țară, Antipa aplică principiile noii științe a ecologiei la proiectarea muzeului de istorie naturală pe care îl deschide publicului în anul 1908, în Șoseaua Kiseleff nr. 1, acolo unde se află și astăzi. Astfel, Antipa alege sistemul de expunere de tip dioramă, care predomină astăzi în toate muzeele de istorie naturală din lume, pentru a arăta în muzeul din București relațiile dintre organisme (animale, plante) și mediul lor de viață. Astăzi se consideră că Grigore Antipa este deschizătorul de drum în studiul ecologiei în România.
Seria My Antipa este o colaborare între Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Mindcraft Stories, care-și propune să ofere cititorilor articole despre biodiversitatea urbană din România, scrise de cercetătorii muzeului.
