BIODIVERSITATE URBANĂ

Popândăul european este un adevărat arhitect al ecosistemelor. Prin galeriile pe care le sapă, acest rozător creează microhabitate folosite ulterior de alte specii. 

„Ecologiile grijii și îngrijirii”, un proiect multidisciplinar, a adus lumea vegetală mai aproape de spațiul urban, prin îmbinarea artei contemporane cu arhitectura și horticultura.

Primăvara poți observa siluetele mici, ascuțite, rapide și, uneori, gălăgioase ale unor specii de păsări migratoare care s-au adaptat vieții urbane. 

Harmonia axyridis a fost introdusă în Europa pentru combaterea păduchilor de plante și a ajuns pe lista speciilor invazive, după ce a produs declinul celor locale.

Minunate animale de companie, papagalii au capacitatea de a repeta ceea ce aud și, uneori, chiar de a înțelege ceea ce li se spune. În prezent, populatia a peste 50% dintre speciile de papagali e în scădere. Dar câteva, „ajutate” de oameni, au devenit invazive și amenință habitatele locale.  

Dependența agriculturii de polenizatori este în creștere. Cauza? Oamenii consumă tot mai multe fructe, legume sau plante oleaginoase care depind de insecte ca să se reproducă. 

Poate că nu este cel mai plăcut la vedere, dar miriapodul de casă este complet inofensiv. Mai mult, dacă-l lași să trăiască, s-ar putea să te scape de musafirii nepoftiți din casa ta. 

Acum mai bine de 4.000 de ani, oamenii din Orientul Mijlociu și-au găsit niște parteneri de vânătoare extrem de abili: păsările răpitoare de zi. Înzestrate cu ochi ce privesc înainte, gheare ascuțite și cioc curbat menit să sfâșie bucăți de carne, aceste animale întruchipează prădătorul absolut.

Ca multe alte specii, gândacii de făină au călătorit cu vaporul de pe alt continent până în în bucătăria ta. Aici, consumă cu plăcere fulgi de ovăz, griș, orez și, desigur, făină. Dar știai că pot descompune diferite tipuri de plastic? 

De câte ori nu te-ai simțit ca la mare, deși erai în mijlocul Bucureștiului, doar pentru că ai auzit strigătele pescărușilor?

Prădătoare nocturne, extrem de silențioase când zboară și foarte gălăgioase când comunică, solitare și misterioase, bufnițele trăiesc între 5 și 50 de ani și vânează până la 10.000 de șoareci într-un an. 

Unele specii pot depăși 20 de centimetri lungime, altele se împerechează „în aer”, iar altora le plac (prea mult) căpșunile. 

Cu 200 de ani mai vechi decât dinozaurii, păianjenii își măresc dimensiunea direct proporțional cu gradul de urbanizare. Rezistența lor nu trebuie să te mire, de vreme ce din plasa lor se fac și veste antiglonț. 

Înrudite cu păianjenii și scorpionii, căpușele sunt paraziți care trec cu ușurință de la o gazdă la alta și de la animal la om. Cea mai veche fosilă a fost găsită pe o pană de dinozaur, semn că și ei aveau căpușe. 

Te-ai obișnuit cu prezența lor în zona rurală, dar și în orașele mari unde, de cele mai multe ori, împărțiți frățește o alună (de pădure).

Zoologii și ecologii caută soluții pentru a reduce conflictul dintre dezvoltarea infrastructurii rutiere și ​​nevoia de conservare a naturii. 

Puține dintre vietățile de pe Terra au adunat mai multe prejudecăți decât blatidele. Iar asta pentru că din această familie de insecte fac parte, în număr foarte mic, gândacii de bucătărie, reprezentanți dezagreabili și fără maniere, ce-i drept. 

Cu toate că e înrudită cu câinele, vulpea are apucături de pisică și, după om, este cel mai răspândit animal de pe pământ ca suprafață a teritoriului ocupat.

Au apărut cu 40 de milioane de ani înaintea oamenilor, cărora le sug sângele și le invadează, fără rușine, casele. Ploșnițele de pat au cunoscut recent o revenire globală datorată, în parte, intensificării călătoriilor. 

Ciorile sunt pe cât de zgomotoase, pe atât de înțelepte. Ele rezolvă puzzle-uri complicate, planifică viitorul, meșteresc unelte și își amintesc de alte păsări – și oameni – pe care i-au întâlnit cu ani în urmă. 

Există numeroase specii de feline sălbatice și, practic, toate, dacă sunt crescute de mici, sunt blânde și afectuoase față de îngrijitorul uman. Însă o singură specie a trecut pragul domesticirii și a devenit unul dintre cele mai populare animale de companie: binecunoscuta pisică de casă.

Cicadele sunt insecte controversate, îndrăgite și detestate, deopotrivă, pentru cântecul lor prelungit și foarte puternic. 

Râma nu este nici pe departe atât de neînsemnată pe cât ar putea părea. Este unul dintre cei mai buni fertilizatori naturali ai solului și un ajutor redutabil pentru arheologi, ferind de intemperii artefactele pe care le îngroapă.

Zilele acestea, șobolanii sunt subiect de conversație, în condițiile în care Bucureștiul pare că se confruntă cu o adevărată invazie. De la animale de companie la vectori de transmitere al unor boli mortale, șobolanii vor rămâne aici până la alegeri (și mult dispariția speciei umane). 

Urbanizarea excesivă, poluarea fonică și luminoasă, lipsa spațiilor verzi prietenoase cu insectele și activitatea umană au pus fluturii pe fugă din marile orașe și nu doar de acolo. Ce e de făcut?

Practicile agricole invazive și defrișările au determinat aricii să prefere habitatele urbane în locul celor rurale. Însă viața frenetică a orașelor poate contribui din plin la declinul acestei specii.

„Vedetele” faunei citadine în această perioadă sunt viespile, care pot fi observate mult mai ușor odată cu încălzirea vremii. Chiar dacă par sâcâitoare și provoacă teamă, odată descifrată, lumea lor miniaturală devine fascinantă. 

De ce își poartă „casa” în spinare, cât de melomani sunt și motivul pentru care se mișcă atât de încet. 

Porumbeii schimbă zilnic stolurile din care fac parte și acumulează informații despre resursele disponibile în oraș. Studierea acestui fenomen ajută la înțelegerea problemelor de trafic dintr-un oraș aglomerat.