Câinele enot (Nyctereutes procyonoides)/OndejChvtal via Getty Images

Cele mai agresive 10 specii invazive din România46 min read

De Adriana Moscu 08.11.2022, ultima actualizare: 20.11.2022

Specialiștii români au făcut recensământul speciilor invazive din țară și au venit cu propuneri pentru ținerea lor sub control prin realizarea unui sistem național de supraveghere.  

Un rezultat al schimbărilor climatice și al revoluției transporturilor internaționale este că nu doar oamenii călătoresc mai ușor, ci și numeroase specii de plante și animale. Fie că o fac „ilegal”, după o metodă deja testată de pe vremea călătoriilor interminabile cu vapoare cu pânze, fie că sunt aduse – intenționat sau nu – de către oameni, multe dintre acestea creează probleme neprevăzute în locurile unde ajung. 

Un exemplu de care auzi des este cel al ambroziei, plantă importată din America de Nord, dar care provoacă doar alergii, nu are beneficiile cartofului, roșiei sau porumbului. Însă ambrozia nu este singura specie invazivă problematică. În România, există zeci de specii alogene, atât plante, cât și animale, iar multe dintre acestea sunt mai degrabă dăunătoare. 

Lupta pentru adaptare și supraviețuire 

În Europa există în jur de 12.000 de specii alogene, iar dintre acestea, 10-15% sunt invazive.„Invasive Alien Species. A European response”, ec.europa.eu Speciile alogene invazive reprezintă una dintre cele cinci cauze majore ale pierderii biodiversității pe continentul european, dar și în întreaga lume, și provoacă economiei Europei daune estimate la 12 miliarde euro pe an.„Assessment of the impacts of IAS in Europe and the EU” ec.europa.eu (PDF) 

Principala problemă cu aceste specii este că se adaptează ușor la medii noi, se înmulțesc rapid și intră în competiție cu speciile native. Într-un final, ajung să distrugă sau să înlocuiască speciile sau habitatele care se găsesc în mod normal în acea zonă și, ca urmare, aduc pagube ecologice și economice serioase. 

Dar cum ajung speciile alogene invazive în România? Fiecare specie are o zonă de răspândire, unde este considerată parte a florei sau faunei locale. Unele specii au o arie de răspândire geografică foarte mică, în timp ce altele pot fi găsite pe mai multe continente. Speciile alogene sunt cele care nu fac parte din această floră sau faună locală. Ele sunt considerate invazive atunci când se înmulțesc necontrolat. Aceste plante intră în România adesea prin introducerea lor intenționată, fie pentru a fi utilizate în agricultură, silvicultură, acvacultură, horticultură sau în scopuri recreative, fie ca animale de companie și plante de grădină sau ca agenți de biocontrol. 

Alte specii ajung în România în mod neintenționat, prin contaminarea anumitor mărfuri (de exemplu, semințe de buruieni în amestecuri de furaje pentru animale) sau ca „pasageri clandestini” la bordul vapoarelor, trenurilor sau avioanelor. În mediul marin, majoritatea speciilor exotice ajung în Marea Neagră în mod involuntar, prin intermediul apelor de balast ale navelor sau agățate pe carenele acestora.

Există situații în care speciile invazive ajung într-o anumită zonă și pe căi naturale, nemijlocite de oameni, cu ajutorul unor fenomene naturale precum vântul, curenții marini (inclusiv reziduurile marine) sau al altor forme de dispersie naturală care pot aduce specii într-un habitat nou. 

În trecut, arealul nativ de răspândire al multor specii s-a schimbat în mod natural odată cu modificările climatice și cu cele ale reliefului, însă acest fenomen s-a realizat foarte încet. În istoria recentă, activitatea umană a fost și rămâne principalul mijloc prin care speciile noi intră în România (și nu doar aici). Acest tip de invazie poartă numele de cale antropică și este opusă celei naturale. 

Cele mai detestate zece specii invazive

Majoritatea speciilor alogene invazive de interes pentru România provin din America de Nord, Asia și alte regiuni din Europa. Recent, s-a conturat și la noi un program național prin care acestea încep să fie monitorizate. Specialiștii români au inventariat speciile alogene invazive (plante, nevertebrate, mamifere, păsări, herpetofaună) și au creat o listă națională. La final, au rezultat peste 100 de materiale științifice despre acești noi membri ai faunei și florei României.Detalii, aici: invazive.ccmesi.ro 

Proiectul Managementul adecvat al speciilor invazive din România a debutat în 2018 și ar fi trebuit să se încheie la sfârșitul lunii noiembrie 2022. Dar pentru că este valoros și pentru că pandemia a îngreunat munca specialiștilor, e posibil să fie prelungit, pentru a i se aduce adăugiri și îmbunătățiri. La proiect au colaborat specialiști din Ministerul Mediului și de la Universitatea din București. Ideea a venit în urma unei inițiative a Comisiei Europene, care, în 2014, a publicat un regulament general, de referință pentru statele membre UE pentru prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive.Mai multe despre regulamentul cadru, aici: eur-lex.europa.eu 

Statele europene au fost încurajate să întocmească o listă a speciilor invazive de pe teritoriul lor, pentru a le putea ține sub control sau chiar eradica pe cele periculoase. Apoi, li s-a cerut să dezvolte, în urma cercetărilor, un cadru legal pentru măsurile de urgență care ar trebui luate când o nouă specie le invadează terenurile. 

Proiectul i-a ajutat pe specialiști să afle care sunt primele zece specii alogene invazive din România. Iată cum se numesc și cum poate fi încetinită răspândirea lor. 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Ambrozia-Ambrosia-artemisiifolia_proiectul-specii-invazive.jpg

Managementul adecvat al speciilor invazize din România

MindcraftStories_1Ambrozia sau iarba pârloagelor (Ambrosia artemisiifolia)

Ambrozia este o plantă anuală, înaltă de 50-150 de centimetri, cu tulpina puternic ramificată, acoperită de peri moi, de culoare roșiatică sau verde-maroniu. Frunzele sunt divizate de mai multe ori, cu segmente liniare, acoperite cu peri fini, mai ales pe partea inferioară. Florile sunt unisexuate, iar inflorescențele au un singur tip de flori, fie bărbătești, fie femeiești. Fructul este ovoidal, dur, închis la culoare, prezintă 5-7 dinți spinoși și conține o singură sămânță.

CITEȘTE ȘI: Ambrozia, buruiana invazivă care te poate îmbolnăvi de astm

Locul său de origine este America de Nord, iar creșterea i-a fost permisă pentru că facilita procesul de decontaminare a solurilor poluate cu metale grele (plumb și cadmiu). În România, o găsești foarte frecvent pe terasamentele căilor ferate, la margini de drumuri, pe terenurile neîngrijite din mediile urbane și rurale. În prezent, specia pătrunde tot mai des în culturile agricole, plantații viticole și în habitate seminaturale. 

Ambrozia este o plantă puternic alergenă – este și motivul pentru care a devenit atât de cunoscută. Din cauza producției mari de polen poate provoca rinită alergică, febră, iritații ale ochilor și tegumentelor. Alergiile cauzate de ambrozie afectează aproximativ 13,5 milioane de oameni în Europa și duce la costuri de sănătate în valoare de 7,4 miliarde euro pe an.„Allergy impact from invasive weed ‘underestimated’”, bbc.com 

Ea poate fi eradicată cel mai eficient prin control mecanic – prin smulgere sau cosire. Control chimic oferă rezultate mai puțin satisfăcătoare. Studiile recente din unele state europene, printre care și Franța, încurajează utilizarea speciei Ophraella communa„Population differentiation in response to temperature in Ophraella communa: Implication for the biological control of Ambrosia artemisiifolia”, .sciencedirect.com în controlul biologic.„Estimating economic benefits of biological control of Ambrosia artemisiifolia by Ophraella communa in southeastern France”, researchgate.net O. communa este un gândac care a ajuns accidental în Europa în 2013, din America de Nord. Gândacul atacă frunzele, iar unele studii de teren au dovedit că prin acțiunea sa poate reduce semnificativ polenizarea ambroziei.„Occurrence of the non-native species Ophraella communa on Ambrosia artemisiifolia in north-eastern Italy, with records from Slovenia and Croatia”, researchgate.net 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Cenuserul-Ailanthus-altissima_DPA-Picture-Alliance-via-Getty-Images.jpg

DPA Picture Alliance via Getty Images

Cifre Articol MindcraftStories_2Cenușerul sau falsul oțetar (Ailanthus altissima)

Originar din China, cenușerul este un arbore înalt, care ajunge până la 15-30 de metri înălțime. Are frunze mari, compuse, de culoare verde închis cu nervuri vizibile (verde deschis pe partea superioară, verde albicios pe partea inferioară). Pe dosul frunzei, prezintă glande care produc substanțe urât mirositoare. Toamna, înainte de a cădea, frunzele, capătă o culoare galbenă. Florile sunt mici, dispuse în ciorchine în vârful ramurilor, cu petale albe sau galben-verzui și au miros puternic, înțepător, Fructul arată ca o aripă subțire de 3-4 centimetri lungime și un centimetru lățime, are culoare galbenă sau verde, care devine roz-roșiatic sau roșu-maroniu la maturitate. 

Îl poți întâlni la margini de culturi agricole, pârloage, lângă sau chiar pe ziduri, pe lângă garduri, de-a lungul drumurilor și căilor ferate, pe depozite de moloz, dar și pe pajiști uscate din zonele de stepă și silvostepă, în lizierele pădurilor, pe malurile râurilor. 

Cenușerul a fost introdus cu scop ornamental, dar și pentru ameliorarea terenurilor degradate, în controlul eroziunii și restaurarea unor habitate industriale. Combaterea acestei specii este foarte dificilă după ce s-a instalat într-un anumit loc. Cele mai bune rezultate se obțin prin combinarea procedeelor mecanice (smulgere, decojire inelară) cu cele chimice.  

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Salcâmul-pitic-Amorpha-fruticosa_LITTLE-DINOSAUR-Getty-Images.jpg

LITTLE DINOSAUR/Getty Images

Cifre Articol MindcraftStories_3Salcâmul pitic (Amorpha fruticosa)

Este un arbust cu tulpini de 1-3 metri înălțime, scoarță lucioasă, gri închis. Frunzele sunt mari, compuse din 11-21 foliole,Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse. verzi pe fața superioară și cenușiu-verzi pe cea inferioară. Florile sunt mici, purpurii-violet, grupate în inflorescențe dense, sub formă de ciorchine, erecte, iar fructul este o păstaie mică.

Originar din America de Nord, cenușerul crește pe soluri nisipoase, sărace în nutrienți sau temporar inundabile. Este rezistent la secetă, dar sensibil la ger. Preferă habitatele lipsite de vegetație sau cu vegetație redusă, din lungul râurilor. Planta a fost introdusă în scop ornamental. În plus, este meliferă, utilizată în tratamente medicale, stabilizează solul și previne eroziunea. Însă problema cu el e că schimbă structura vegetației și microclimatul în arealul invadat, dar și structura comunităților de nevertebrate din sol. Controlul mecanic nu este eficace, ci doar controlul chimic sau incendierea, acolo unde este permisă.

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Cainele-enot-Nyctereutes-procyonoides_Raimund-Linke-Getty-Images.jpg

Raimund Linke/Getty Images

Cifre Articol MindcraftStories_4Câinele enot sau viezurele cu barbă (Nyctereutes procyonoides)

 Primul animal de pe listă, câinele enot, are mărimea unui bursuc și o blană foarte bogată, brună-cenușie. Lungimea corpului este de 60–90 centimetri, iar coada de 15–25 centimetri. Poate ajunge până la 10 kilograme. Culoarea feței e neagră, are urechi mici rotunjite, nas ascuțit și pe obraji niște smocuri lungi de păr, ca niște favoriți. Pe umeri, pe spate, dorsal și pe coadă blana este neagră, iar picioarele și pieptul sunt închise la culoare. Vara, blana este subțire, iar rezervele de grăsime sunt mici, astfel încât animalul arată mult mai mic decât toamna. Toamna și iarna, enotul este foarte gras și are blană groasă. Animal omnivor, se hrănește cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând amfibieni, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. 

Câinele enot preferă peisajele deschise, îndeosebi pajiștile umede, cu pădure abundentă, mlaștini și țărmuri ale râurilor. Este un înotător excelent și scapă adesea în apă atunci când este urmărit. Îl mai poți găsi în pădurile mici de foioase, mixte și în zonele defrișate. 

Din păcate, pe cât este de simpatic la înfățișare, pe atât de distructiv este în comportament. Consumă ouăle și puii amfibienilor și păsărilor, distruge locurile de cuibărire și duce la scăderea populațiilor. Concurează pentru hrană și pentru vizuină cu bursucul și vulpea. Este unul dintre principalii vectori ai rabiei din Europa și un vector important pentru râia sarcoptică, pentru Echinococcus multilocularis și pentru trichineloză. Câinele enot este adesea vânat de alte carnivore (câini, lupi, vulpi, râși) – un risc în plus de transmitere a acestor boli. 

Este foarte dificil să fie împiedicată răspândirea animalului și este aproape imposibil de eradicat atunci când a colonizat o zonă. La nivel local, o reducere a populației ar putea fi efectuată prin vânătoare (pentru a diminua impactul asupra faunei native).

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Nutria-Myocastor-coypus_Ullstein-Bild-via-Getty-Images.jpg

Ullstein Bild via Getty Images

Cifre Articol MindcraftStories_5Nutria (Myocastor coypus)

Rozătoare mare, semiacvatică, are o greutate între 2 și 4 kilograme și o lungime între 40-60 centimetri, iar coada are între 30-45 centimetri lungime. Masculii adulți pot atinge 7-8 kilograme. Se aseamănă foarte mult cu un șobolan, cu picioare scurte și coadă lungă, cilindrică. Blana este lucioasă, bogată, rezistentă la apă, de culoare maro spre roșiatic, ceva mai deschisă în zona abdominală, albă pe vârful botului. Prezintă gât scurt, capul este ușor rotunjit cu botul scurt și lat, mustăți albe, ochi mici așezați într-o poziție înaltă și urechi abia vizibile. Nutria e o bună înotătoare și e capabilă să ocupe rapid habitate vacante. Se poate reproduce pe tot parcursul anului. 

Originară din America de Sud, nutria se adaptează la o varietate largă de habitate acvatice de la râuri, lacuri și mlaștini la canale de drenare, preferând apele liniștite și stagnante. Este rar observată la mai mult de 100 metri depărtare de râuri. 

Nutria deranjează pentru că sapă tuneluri prin stuf și mlaștinile în care trăiește, erodează malurile râurilor, digurile și afectează sistemele de irigații. Este dăunătoare pentru culturile agricole și, în număr mare, poate consuma atât de multă vegetație încât poate transforma o mlaștină într-un corp de apă deschis. Distruge cuiburile și ouăle mai multor păsări acvatice.

Pentru a o ține sub control, în zonele cu ferme agricole trebuie folosite garduri îngropate total sau parțial pentru a o împiedica să sape galerii și să atace culturile. O altă soluție o reprezintă vânarea indivizilor pentru controlul populației atunci când condițiile de mediu forțează animalul să iasă în câmp deschis. În Rusia, nutria e consumată de oameni, iar în Anglia, folosirea cuștilor a făcut parte din programul de eradicare.

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Vizonul-american-Neovison-vison_Danita-Delimont-Gallo-Images-ROOTS-Collection-via-Getty-Images.jpg

Danita Delimont/Gallo Images/ROOTS Collection via Getty Images

Cifre Articol MindcraftStories_6Vizonul american (Neovison vison)

Mai mare și mai greu decât nurca europeană, are corpul alungit și membre relativ scurte. Capul împreună cu corpul ating o lungime de 45 de centimetri, în timp ce coada ajunge adesea la 25 de centimetri. Masculii pot atinge 1,5 kilograme, în timp ce femelele cântăresc pe jumătate. Blana densă și lucioasă are o culoare uniformă maro închis, aproape spre negru. Prezintă o mică pată de culoare albă pe bărbie, ocazional aceasta se poate extinde până pe buza superioară. Fiecare pată albă este unică, permițând identificarea precisă a fiecărui individ. Se deplasează bine atât pe uscat cât și pe apă. 

Vizonul are picioare prevăzute cu cinci degete unite printr-o membrană interdigitală. Este carnivor, se hrănește cu pești, amfibieni, crustacee și mamifere mici. Vânează orice animal găsit în teritoriile lui și care are dimensiuni mai mici decât el. În sălbăticie, are o speranță de viață de aproximativ cinci ani.

Vizonul a fost adus din America de Sud și se întâlnește de-a lungul pâraielor cu ape lente, a râurilor, lacurilor și a mlaștinilor. Vizuinile sunt întotdeauna amplasate în apropierea corpurilor de apă care reprezintă principala sa sursă de hrană. 

 Specia a fost crescută pe scară largă pentru blana sa în secolul al XX-lea, obicei care continuă și astăzi în unele state. Astăzi, mărimea populației de Neovison vison este atât de mare, încât eradicarea speciei este aproape imposibil de realizat, existând posibilitatea reinfestării cu indivizi scăpați din fermele de animale pentru blană. Controlul se poate realiza prin capturarea indivizilor folosind cuști autorizate, restaurarea habitatelor și redresarea speciilor competitoare.

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Țestoasa-de-Florida-Trachemys-scripta_AGB-Photo-Library-Universal-Images-Group-via-Getty-Images.jpg

AGB Photo Library/Universal Images Group via Getty Images

Cifre Articol MindcraftStories_7Țestoasa de Florida (Trachemys scripta)

Are o mărime medie (12-35 centimetri) cu o carapace de culoare verde închis, ovală, aplatizată, plastron (partea de sub) de culoare galbenă, picioare verzi cu dungi galbene subțiri, cap verde și o dungă caracteristică în spatele ochiului, de culoare roșie (T. scripta elegans) sau galbenă (T. scripta scripta). Masculii sunt de obicei mai mici decât femelele și prezintă o coadă lungă și groasă. 

Omnivoră oportunistă, țestoasa se hrănește cu o varietate largă de plante și animale (peştişori, larve de insecte, insecte acvatice, mormoloci, crustacee, vegetaţie acvatică). Puii se hrănesc zilnic, iar adulţii la două-trei zile. Juvenilii sunt în principal carnivori și pe măsură ce îmbătrânesc devin mai erbivori. Împerecherea se produce în apă, în lunile martie-iulie. Femela își construiește cuibul în zone însorite cu sol nisipos, unde depune ouăle, iar după o incubaţie de aproximativ două luni, puii eclozează. Este o specie diurnă, petrece mult timp în zonele însorite și are o speranţă de viaţă de până la 40 de ani.

Așa cum reiese și din nume, este originară din America de Nord și preferă bazinele acvatice naturale și artificiale, apele stătătoare sau lin curgătoare, cu fund nămolos și vegetație abundentă. Poate fi văzută des încălzindu-se la soare pe roci, bușteni sau vegetație. T. scripta elegans – țestoasa de Florida cu tâmple roșii – este inclusă în Top 100 cele mai agresive specii invazive ale lumii. Persoanele care le achiziționează ca animal de companie le eliberează de cele mai multe ori în natură (știu și un caz al unei familii care locuiește la curte și a cărei țestoasă a dispărut pur și simplu din acvariu) și astfel devin o amenințare la adresa țestoaselor autohtone (Emys orbicularis), cu care concurează pentru habitat și hrană. Țestoasele de Florida sunt purtătoare de paraziți (nematode), au impact negativ asupra ecosistemelor și biodiversității (concurează pentru resurse, fiind o specie care se adaptează ușor), dar și asupra sănătății umane (este purtătoare de Salmonella și poate transmite boala la om).

Ca animal de companie, T. scripta elegans a fost cea mai populară țestoasă în comerțul cu animale de companie, cu peste 52 de milioane de exemplare exportate din SUA pe piețele externe între 1989 și 1997.Detalii, aici: cabi.org Începând cu 22 decembrie 1997, UE a interzis importul acestei subspecii.Mai mute, aici: species.biodiversityireland.ie 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Racul-dungat-Orconectes-limosus_Holger-Krisp-Wikimedia-Commons.jpg

Holger Krisp/Wikimedia Commons

Racul dungat (Orconectes limosus)

Are un corp suplu și este asemănător racilor europeni de râu. Exemplarele adulte se pot încadra între 6-12 centimetri lungime. Culoarea variază de la oliv-brun până la brun-negricios, uneori albăstrui, iar pe segmentele abdomenului și pe pleure, are benzi caracteristice de culoare brun-roșiatică. Omnivor, consumă aproape orice fel de hrană: macronevertebrate, plante acvatice, ouă de pește (icre) și detritus organic – materia organică provenită din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. Se înmulțește atât toamna cât și primăvara, chiar și în timpul iernii. 

Racul dungat provine din America de Nord și este o specie tolerantă la condițiile de mediu, putând fi găsit în diverse tipuri de apă. Le preferă totuși pe cele dulci, tulburi, cu substrat mâlos din zona joasă, râuri mari, canale, lacuri sau heleșteie.  

Specia a fost folosită ca hrană sau poate fi folosit ca momeală vie, în acvariu sau ca model de cercetare. Însă în Europa a dus la dispariția a numeroase populații native de raci prin competiție și din cauza „ciumei racilor”, un mucegai de apă care infectează raci, în special Astacusul european, care moare în câteva săptămâni de la infectare. 

Ca multe alte specii acvatice, este dificil de eradicat după ce s-a stabilit într-un areal. Interzicerea comercializării speciei vii ar putea limita riscul introducerii speciei, la fel și utilizarea prădătorilor nativi, în combinație cu utilizarea capcanelor. 

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Crabul-chinezesc-Eriocheir-sinensis_DPA-Picture-Alliance-via-Getty-Images.jpg

DPA Picture Alliance via Getty Images

https://mindcraftstories.ro/images/2020/04/Cifre-Articol-MindcraftStories_9.jpgCrabul chinezesc (Eriocheir sinensis)

Are o carapace convexă, prevăzută cu patru țepi ascuțiți de o parte și de alta, și o crestătură între ochi. Juvenilii de dimensiuni mari și adulții au cleștii albi, acoperiți cu un covor dens de peri. În general, picioarele sunt de două ori mai lungi ca lățimea carapacei. Crabii adulți au o culoare verde-gri, maro deschis, portocaliu-maro sau maro închis, uneori, cu două pete pale pe carapace, iar juvenilii au o culoare mai deschisă decât adulții. Este omnivor, iar obiceiurile de hrănire se modifică de-a lungul ciclului de viață: larvele se hrănesc cu fito și zooplancton, juvenilii cu plante acvatice iar adulții au o dietă carnivoră.

Împerecherea are loc toamna târziu-iarna. Femelele fecundate se mută în ape adânci și poartă ouăle sub placa abdominală pe toată perioada iernii. Produce între 250.000 și un milion de ouă pe sezon. Primăvara, femelele se reîntorc în apele marine. Juvenilii eclozează din iarnă până în vară, rămânând în stadiu planctonic aproximativ 1-2 luni. Când devin adulte, larvele migrează în apele râurilor pentru 1-4 ani, unde se hrănesc cu aproape orice: de la plante la pești și nevertebrate, conducând la reducerea semnificativă a numărului acestora. Săpăturile efectuate de crabi cauzează deteriorarea digurilor și creșterea gradului de eroziune a malurilor.

Originar din Asia de Est, crabul a fost introdus pentru a fi folosit în alimentație, sub diverse forme și preparate: conserve, icre, făină, carne proaspătă, carne congelată, produse vii destinate consumului uman. Controlul acestei specii este dificil din cauza abundenței, a ratei ridicate de reproducere și a gamei largi de toleranțe fiziologice. În ciuda eforturilor depuse, nicio strategie eficientă de management nu a fost dezvoltată și toate eforturile de eradicare au demonstrat o eficiență limitată.

https://mindcraftstories.ro/images/2022/11/Mindcraftstories_Specii-invazive-Managementul-speciilor-invazive-control-habitate-invadate-poluare-biologica_Somnul-pitic-Ameiurus-melas_F.-BALLANTI-De-Agostini-via-Getty-Images.jpg

Ameiurus melas. Foto: F. BALLANTI De Agostini via Getty Images

https://mindcraftstories.ro/images/2020/04/Cifre-Articol-MindcraftStories_10.jpgSomnul pitic negru și Somnul pitic/Somnul american (Ameiurus melas și Ameiurus nebulosus)

Pești răpitori robuști (20-30 centimetri lungime, aproximativ 0,5 kilograme), au corpul îngroșat, aplatizați, cu capul turtit. Gura este mare, puternică, prevăzută cu un șir de dinți mici pe ambele fălci. În jurul gurii, prezintă patru perechi de mustăți de culoare maro închis spre negru, cu câte o mustață singulară în colțurile gurii, o pereche în fața ochilor poziționate pe bot și două perechi sub bărbie. Mustățile sunt sensibile la atingere și la stimuli chimici. Pielea este groasă, acoperită cu un strat de mucus și lipsită de solzi. Pot trăi până la opt ani. 

Ameiurus melas are un colorit mai închis spre negru, spre deosebire de Ameiurus nebulosus care are o culoare mai brună spre maroniu deschis. Se înmulțesc prin ouă depuse într-un cuib sub forma unei adâncituri, construită pe fundul apei de unul sau ambii părinți. Exemplarul care le păzește, le mișcă cu ajutorul mustăților și le ventilează cu ajutorul aripioarelor pentru a încuraja creșterea și dezvoltarea. Eclozarea are loc după o săptămână când juvenilii se dispersează în bancuri mici. Ating maturitatea la 2-3 ani, cu o lungime de aproximativ 18-20 de centimetri. Se hrănesc cu melci, raci de apă dulce, icre, viermi, insecte (adulte şi larve), peşte şi alge.

Specia a ajuns în România din America de Nord. Trăiește în ape liniștite cu multe plante acvatice, în iazuri, râuri și fluvii. Tolerează apele cu concentraţie mare de dioxid de carbon şi concentraţie scăzută de oxigen, precum şi temperaturi de până la 32ºC. Preferă habitatele cu vegetație subacvatică și substraturi. Sunt pești rezistenți la poluarea domestică și cea industrială.

Acești pești au și valoare economică pentru pescuit sportiv și acvacultură, pot fi hrană pentru animale sau consumați de oameni în diverse preparate gastronomice. Sunt utilizat în cercetare, acvarii și grădini zoologice sau botanice.

Introducerea acestor specii de pești în ape deschise este interzisă în majoritatea țărilor europene. Amplasarea de vintire (unelte de pescuit, saci de plasă pe cercuri dispuse unul deasupra altuia) în ape închise este eficientă pentru capturarea somnului pitic, însă trebuie luate în calcul pierderile provocate de capturarea în mod neintenționat a peștilor nativi. 

Schimbările climatice favorizează răspândirea speciilor invazive

Numărul speciilor invazive ar putea crește în viitor, din cauza schimbărilor climatice, e de părere Cristiana Pioarcă-Ciocănea, cercetătoare la Universitatea Bucureşti, unul dintre specialiștii care au contribuit la realizarea proiectului Managementul adecvat al speciilor invazive din România. Speciile invazive sunt, prin definiție, adaptabile, așadar, mult mai rezistente decât speciile native, obișnuite cu o anumită climă și, deci mai sensibile la aceste schimbări. 

Speciile indigene sunt de două ori mai vulnerabile față de speciile alogene la schimbările climatice, deci ar putea apărea modificări radicale ale structurii faunei și florei locale. „Un ecosistem sănătos se susține singur, prin toate procesele pe care le desfășoară, se echilibrează”, adaugă specialista. „Asta înseamnă că fiecare element al ecosistemului are un loc și o funcție bine definite, care pot fi asemănate cu piesele unui puzzle. În momentul în care apar dezechilibre, acest puzzle nu mai are toate piesele sau are piese care nu se potrivesc.” Ce înseamnă asta? Dacă o anumită specie dispare, este evident că ea va fi înlocuită cu o alta. Acea specie care o va înlocui va avea alt loc, altă funcție. Și așa încep să se dezechilibreze lucrurile.

Controlul speciilor invazive este important în special pentru oameni. Natura este neutră și are capacitatea de a se reechilibra, doar că modul în care o face s-ar putea să nu fie benefic pentru locuitorii dintr-o anumită regiune. Se poate ajunge până la apariția unor boli care pot schimba complet ecosistemul, iar această schimbare poate distruge anumite specii, chiar și omul. 

„Și noi facem parte din sistem”, spune Cristina Ciocănea. „Nu cred că vrem să ne punem în pericol – pe noi, pe cei dragi nouă și resursele la care avem acces doar pentru că putem. Ar fi mai bine să facem un parteneriat cu natura și să păstrăm un echilibru de care să ne bucurăm.”



Text de

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

MEDIU|SOLUȚII

Simțul artistic inspiră orașe europene mai verzi

De
Artele și cultura aduc imaginație și entuziasm în proiecte urbanistice care armonizează cartierele marilor orașelor cu natura.
MEDIU|MAIN STORY

Când viitorul copiilor e în joc, românii devin mai conștienți de schimbările climatice

De
Mădălina Vlăsceanu este profesor asistent de psihologie la Universitatea din New York și conduce Laboratorul de Cogniție Colectivă al instituției. Ea a coordonat recent un studiu internațional despre cum trebuie diseminate mesajele climatice pentru a fi percutante. Rezultatele au fost centralizate într-o aplicație web.
MEDIU|OVERVIEW

Nu mai poți scrie „ecologic”, „natural” și „sustenabil” pe etichete fără dovezi

De
Producătorii nu vor mai putea folosi denumiri precum „ecologic”, „natural” sau „sustenabil” pe etichete dacă nu aduc dovezi solide, conform unei noi directive europene. Legea care va intra în vigoare din 2025 încearcă să combată fenomenul de greenwashing. 
MEDIU|FYI

Eco-impact: Europenii vor fi despăgubiți dacă se îmbolnăvesc din cauza poluării

De
Uniunea Europeană vrea să elimine poluarea aerului până în anul 2050. Un nou acord stabilește norme foarte stricte pentru emisia de noxe și compensează cetățenii afectați de ea.