COP28: „Business as usual” sau moment istoric? 33 min read

Am întrebat mai mulți participanți cum văd ei finalul celei de-a 28-a Conferință ONU privind Schimbările Climatice din Dubai.

E miercuri, 13 decembrie, trecut de miezul nopții. Conferința, inițial plănuită să se încheie cu o zi în urmă, nu e nici pe aproape de a se termina. Sultan Al Jaber, președintele COP28, a promis că va face tot posibilul să nu depășească calendarul propus, cel târziu la 11 dimineața // „‘Dire, dismal, awful’: Climate adaptation deadlock at half-time threatens COP28 success”, eco-business.com // ar trebui să bată cu ciocanul la prezidiu și să declare conferința încheiată. 

Dar după mai bine de 12 ore, miniștrii, împreună cu alți negociatori, sunt încă adunați în dezbateri intense în spatele ușilor închise pentru a decide ce intră și ce iese din textele finale. Observatorii fac un lanț uman// „Minister Graham Stuart & lead negotiator Alison Campbell march  up to meeting with COP presidency”, twitter.com // în fața ușilor pentru a pune presiune pe decidenți, iar unii delegați se luptă cu oboseala, prelinși pe unde au apucat. Mulți sunt deja obișnuiți să doarmă pe holurile sălilor de conferință, pentru că ultimul COP care s-a încheiat aproape la timp a fost în 2006 – COP12 în Nairobi.// „COP28 DeBriefed 8 December: The fight over fossil fuels; Al Jaber defends ‘respect’ for science; Has COP ever finished on time?”, carbonbrief.org // 

De la distanță, la câteva zile după ce m-am întors din Dubai, construiesc acest peisaj din frânturi de mesaje, videoclipuri și articole de la oameni care au rămas acolo până la final. 

CITEȘTE ȘI: Corespondență de la COP28. La jumătatea conferinței, în așteptarea consensului 

„Așa se întâmplă la toate conferințele climatice”, îmi spune Roxana Bojariu, climatologă a Administrației Naționale de Meteorologie și delegată a României la Dubai. Teoretic, negocierile tehnice ar trebui să aibă loc doar în prima săptămână, dar pentru că majoritatea punctelor de pe agendă s-au lungit până în a doua, „se intră în criză de timp”, mărturisește Roxana Bojariu. „Miniștrii pot ridica mult mai ușor [anumite probleme], având voința politică, dar dacă n-au text, n-au ce să negocieze”. Așa ajung multe dintre aceste negocieri de final să aibă loc pe ultima sută de metri, în încercarea de a găsi consens.

Târziu, la 1:53 dimineața, încep să apară textele finale pe site-ul UNFCCC// Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, unfccc.int // și o țin tot așa pe tot parcursul nopții// „Interactive: Tracking negotiating texts at COP28 climate summit”, carbonbrief.org //, până la 11 dimineața, când are loc ședința plenară de închidere care le va aproba. 

„Am promis că-mi voi sufleca mânecile și voi fi alături de dumneavoastră la fiecare pas,” spune// „LIVE  | COP28 Closing Plenary”, UAE Forsan // Al Jaber la deschiderea adunării, după o noapte albă de negocieri. Anunță apoi aprobarea Bilanțului Global (The Global Stocktake),// Bilanțul Global este o componentă importantă a Acordului de la Paris de limitare a încălzirii globale la 1,5 grade Celsius care inventariază „tot ceea ce se referă la situația mondială în ceea ce privește acțiunile și sprijinul în domeniul climei, identifică lipsurile și colaborarea [ce trebuie făcută] pentru a conveni asupra unor soluții (până în 2030 și după),” unfccc.int // cel mai important punct de pe agenda conferinței de anul acesta, iar delegații își exprimă celebrarea printr-o ovație. 

 „Am muncit din greu pentru a asigura un viitor mai bun pentru oamenii și pentru planeta noastră [și] ar trebui să fim mândri de realizarea noastră istorică”, continuă Al Jaber în discursul său. 

Multe voci din afara sălii unde Al Jaber prezidează infirmă această victorie și cred mai degrabă că rezultatul COP28 reflectă „business as usual”. Pentru că multe dintre deciziile de aici vor avea consecințe pentru generațiile viitoare, am întrebat mai mulți tineri ce cred despre „UAE Consensus”,// „Outcomes of the Dubai Climate Change Conference”, unfccc.int // pachetul de decizii adoptat în Dubai.

Răspunsurile lor sunt departe de a fi celebratoare. 

„Ar fi fost istoric acum zece ani”

Cel mai discutat rezultat al acestei conferințe este menționarea combustibililor fosili în textul deciziei cu privire la Bilanțul Global. E pentru prima oară, în aproape trei decenii de când sunt organizate aceste conferințe, când este adresată principala cauza a crizei climatice, după ce acum doi ani, la COP26 în Glasgow, cărbunele a fost pentru prima oară pus pe hârtie.// „COP26 Is Over – What’s Next for Forests, Coal, and Fossil Fuel Finance?”, hrw.org //  

Țările semnatare ale convenției// Denumite și „părți” // sunt îndemnate să contribuie la eforturile globale de a face tranziția de la combustibilii fosili în sistemele de energie către surse mai puțin poluante, într-un mod corect, ordonat și echitabil. 

Mara Ghilan a urmărit îndeaproape procesul Bilanțului Global, fiind în echipa de coordonare a YOUNGO – grupul de copii și tineri oficial constituit la nivelul Convenției – și spune că rezultatul este dezamăgitor. „Nu e nevoie doar de o tranziție și nu doar din sectorul energetic, (ci) e nevoie de reducerea și eliminarea combustibililor fosili din toate sectoarele.”.Laura Lock, o activistă pentru justiție climatică de la Generation Climate Europe, spune că această mențiune ar fi fost istorică în urmă cu zece ani, dar acum „este doar o scuză patetică pentru a nu face o schimbare”. 

„Istoric ar putea fi și într-un sens negativ”, continuă Mara, pentru că la finalul primului ciclu de evaluare a Acordului de la Paris „iată vedem că țările continuă să nu poată pune un text ambițios pe masă, continuă să nu poată reflecta realitățile presante ale schimbării climatice în politici și decizii politice adecvate”. 

În același paragraf, țărilor le este cerut și să elimine treptat subvențiile ineficiente pentru combustibilii fosili care nu abordează problema sărăciei energetice sau tranziției echitabile, „cât mai curând posibil”. Acest îndemn vag este acompaniat de încurajări de dezvoltare a tehnologiilor nucleare, de captare, stocare și utilizare a carbonului, pentru care Alianța Micilor State Insulare (AOSIS), și mulți alți actori, își arată îngrijorarea. În declarația acesteia, alianța mărturisește că decizia legată de Bilanțul Global a fost adoptată fără prezența statelor insulare în sală și că textul folosit are „o mulțime de lacune”.// „COP28 Closing Plenary: AOSIS Statement on GST Decision”, aosis.org //

AOSIS crede că, pe de o parte, încurajarea tehnologiile menționate „ar putea duce la acțiuni care să submineze eforturile” țărilor, iar pe de altă parte, că textul despre subvențiile pentru combustibilii fosili „nu oferă garanții în ceea ce privește eliminarea treptată a subvențiilor și  nu ajută în a depăși situația actuală”, având în vedere că apelul nu specifică un termen limită.  

Despre tehnologiile de captare și stocare a carbonului, Laura spune că „transformă natura în marfă și prezintă un răspuns superficial la o problemă structurală”, în timp ce Aman Vernekar, președintele Cambridge Climate Society, subliniază că sunt amestecate cu energia regenerabilă, chiar dacă nu există încă certitudinea științifică că funcționează.// „Carbon Capture and Storage”, ieefa.org //

Militarismul: elefantul care mănâncă banii pentru pierderi și daune

În timpul conferinței, societatea civilă a organizat diverse acțiuni pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la genocidul din Palestina și a cere un armistițiu. Activiștii cred că justiția climatică// Justiția climatică este un concept care recunoaște că schimbările climatice afectează disproporționat anumite grupuri de oameni și zone ale globului, cel mai puțin responsabile de criza climatică. Soluțiile pe care le propune această mișcare socială abordează simultan o gamă largă de nedreptăți sociale, rasiale și de mediu care sunt în mod direct și profund legate de cauzele și impactul create de urgența climatică. Mai multe pe Center Climate Justice. // nu-și poate atinge dezideratul fără ca drepturile omului să fie respectate și mai ales fără pace.// „’No climate justice without peace’: Gaza becomes flashpoint for climate activists”, theguardiian.com //

Anul acesta, președinția a lansat o declarație// „COP28 Declaration on Climate, Relief, Recovery and Peace”, cop28.com // care urmărește să mobilizeze mai multe acțiuni în domeniul climei în țări și comunități afectate de conflicte. Chiar dacă inițiativa face un pas către a recunoaște că tranziția ecologică se face cel mai greu în astfel de contexte vulnerabile, ea însă eșuează în a adresa cauza principală care amplifică atât conflictul cât și criza climatică: „militarismul galopant”.// „The elephant in the climate room – Militarism – remains unaddressed”, climatenetwork.org // Un articol din newsletterul ECO, scris și publicat la conferințele climatice, arată că în 2022 s-a ajuns la un record global privind cheltuielile militare, de 2,24 trilioane de dolari. Extinderea militară afectează resursele disponibile pentru reducerea emisiilor cu efect de seră și pentru adaptarea la schimbările climatice. 

„E important că Fondul pentru Pierderi și Daune a fost operaționalizat, dar sunt și acolo probleme, în principal finanțarea. Sume precum 17,5 milioane de dolari din partea SUA, care știm ce potență financiară deține, face ca exercițiul să pară unul nu foarte încurajator, pentru că sumele ar trebui să fie în ordinul sutelor de miliarde,” spune Mara Ghilan. Cele 700 de milioane de dolari promise în cadrul COP28 Fondului nu acoperă nici măcar 0,2% din totalul necesar, conform unei analize din The Guardian.// „$700m pledged to loss and damage fund at Cop28 covers less than 0.2% needed”, theguardian.com // 

Raportarea emisiilor militare sunt voluntare în cadrul Acordului de la Paris, ceea ce face ca acest subiect să treacă neobservat, chiar dacă estimări arată că doar privind consumul de combustibil, activitățile militare contribuie la 5.5% din amprenta globală de carbon.// „Estimating the Military’s Global Greenhouse Gas Emissions”, ceobs.org // Această estimare nu include impactul din timpul conflictului, prin incendiile create, distrugerea ecosistemelor, poluare toxică, reconstrucția post-conflict ș.a.m.d. 

Fondul pentru Pierderi și Daune ar trebui să ofere în mod accesibil și rapid sprijin țărilor afectate de schimbările climatice și cel mai puțin responsabile de crearea acestora. Statele Unite ale Americii, cel mai mare emițător istoric de gaze cu efect de seră, s-a opus în mod constant ideii de „compensații” , motiv pentru care a și făcut una dintre cele mai mici donații Fondului. Laura face comparație între cele 14.5 miliarde de dolari trimise Israelului sub formă de ajutor militar înainte de începerea conferinței și banii promiși pentru pierderi și daune și spune că „asta demonstrează că SUA nu își pune în practică angajamentele financiare și continuă să își promoveze proiectele imperialiste, subminând în același timp eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice”. 

Conflictul de interese: o problemă majoră, dar și un dublu standard

Cu președinția în mâinile lui Sultan al Jaber, CEO al ADNOC, compania națională de petrol a Emiratelor, industria combustibililor fosili a avut acces liber la conferință. După estimările coaliției Kick Big Polluters Out, cel puțin 2.456 de lobbiști ai industriei de petrol, gaze și cărbune au participat la summit, „semnalând o prezență fără precedent la discuțiile cruciale privind clima din partea reprezentanților unora dintre cei mai mari poluatori din lume”.// Release: Record number of fossil fuel lobbyists at COP28, kickbigpollutersout.org // 

Problema conflictului de interes este „gigantică”, spune Laura, care lucrează de ceva timp împreună cu Coaliția pentru Climă a Tinerilor din Marea Britanie (UKYCC) la a convinge țările să adopte un cadru riguros de „protejare împotriva influenței necorespunzătoare a actorilor corporativi”.// „Conflicts of Interest in the UNFCCC”, ukycc.com //

Mai ales pentru că, punctează ea, „industria combustibililor fosili primește subvenții de 11 milioane de dolari în fiecare minut”, conform unui raport al Fondului Monetar Internațional din 2020.// „Fossil fuel industry gets subsidies of $11m a minute, IMF finds”, theguardian.com // În două minute, deja depășește suma pe care a promis-o SUA Fondului pentru Pierderi și Daune. 

O analiză recentă a organizației Oil Change International arată că Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Norvegia și Marea Britanie sunt responsabile, împreună, pentru majoritatea planurilor la nivel global de expansiune planificate pentru noile zăcăminte de petrol și gaze până în 2050.// „New Research Exposes 5 Global North Countries Responsible for 51% of Planned Oil and Gas Expansion Through 2050”, priceofoil.org // Însă nici Canada, care a organizat Convenția pentru Biodiversitate anul trecut, și nici Marea Britanie, care a găzduit COP26 acum doi ani, nu s-au confruntat cu critica și presiunea pe care au resimți-o gazda de anul acesta, Emiratele Arabe Unite. 

„Președintele Al Jaber este CEO-ul ADNOC, dar nu se menționează că el este fondatorul Masdar, o companie de energie regenerabilă. E interesantă dualitatea asta și arată că există diferențe chiar și printre statele producătoare de petrol și gaze,” spune doamna Bojariu. 

Azeribaidjan a câștigat cursa pentru a fi gazda conferinței anul viitor, iar activiștii sunt îngrijorați de un al treilea an în care COP se va ține într-o țară autoritară și puternic dependentă de combustibilii fosili.  Andrew Stroehlein, directorul editorial al Human Rights Watch, a scris pe X că „este pur și simplu jenant să pui o altă petro-autocrație care abuzează de drepturile omului în fruntea negocierilor care se ocupă de #CrizaClimatică”.// Andrew Stroehlein, twitter.com //

Australia își dorește să găzduiască COP31 în 2026. Rămâne de văzut dacă se va confrunta cu aceeași examinare publică, având în vedere că este al cincilea cel mai mare producător și al doilea cel mai mare exportator de cărbune din lume.// „Coal”, ga.gov.au //  

 Între cele două, conferința va avea loc în Brazilia. Chiar dacă președintele Lula are un discurs în favoarea tranziției ecologice și energetice, iar țara se bucură de un mix de energie bogat în regenerabile, ultimele sale acțiuni pun sub semnul întrebării coerența și legitimitatea sa politică. Pe lângă anunțul de a se alătura grupului de țări petroliere OPEC+,// „Brazil set to join the influential OPEC+ oil producers’ alliance”, cnbc.com // la o zi după terminarea COP28, 602 noi zone de explorare au fost puse în vânzare de către autorități, dintre care 21 în bazinul fluviului Amazon.// „Brazil’s “End-of-the-World” auction for oil and gas drilling (commentary)”, news.mongabay.com // Mai mult de jumătate dintre acestea se află în zone care vor impacta direct 20 de terenuri indigene și zona tampon a cel puțin 15 unități de conservare. 

În final, tinerii au plecat cu o stare generală de descumpănire

În conversațiile pe care le-am avut cu tinerii, am simțit un sentiment general de dezamăgire. Rachel Allen, o tânără doctorandă care cercetează ecocidul în dreptul penal internațional, spune că s-a întors de la COP dezumflată: „Se simte ca și cum atât de mult efort, de la atât de mulți oameni, muncă neplătită, în special de la tineri, a mers în acest proces ani de zile, și noi nu suntem ascultați din nou”, îmi transmite într-un mesaj vocal din Marea Britaniei. 

În ultimele ore ale conferinței, tinerii au contribuit substanțial la presiunea pe care societatea civilă a pus-o pe negociatori, pentru ca textele finale să conțină un limbaj puternic, dar și pe tot parcursul conferinței, în întâlniri directe cu delegații, manifestații și prin implicarea în procesele de consultare formală. 

Aman împărtășește același sentiment când îl întreb despre rezultatele de la COP. Îmi spune că „este puțin dezamăgitor ca, după 28 de ani, tot ce avem este «doar un start bun»”, referindu-se la mențiunea despre combustibilii fosili și că „în general, nu suficient de ambițios pentru a ne permite să ne menținem în limita a 1,5 grade Celsius”.

Președinția de anul acesta a pus un mare focus pe incluziune și și-a dorit să lase în urmă un program care să includă și să susțină implicarea tinerilor la cel mai înalt nivel, prin mecanismul Youth Climate Champion.// „COP28 UAE Youth Climate Champion”, cop28.com // Totuși, Mara spune că propunerea de a transforma acest program într-un rol oficial care să continue și la următoarele COP-uri a venit în mijlocul conferinței și a oferit puțin timp pentru consultare pentru grupul constituent de copii și tineri. Chiar dacă, mai apoi, YOUNGO a ridicat mai multe semne de întrebare despre anumite aspecte din decizie, doleanțele copiilor și tinerilor nu au fost luate în considerare pe deplin. 

„Textul a trecut, președinția nu a luat în considerare ce aveam noi de spus și a făcut să treacă acest text mai departe, lucru care mie mi se pare îngrijorător și un exemplu de perpetuare a dinamicilor de putere intergeneraționale și dintre președinția COP și tinerii,” spune Mara despre decizia de a instituționaliza programul COP Youth Climate Champion// „Presidency youth climate champion”, unfccc.int //. 

*

La spectrul celălalt al vârstei și al experienței, doamna Bojariu inspiră o notă pozitivă. „Da, sunt moderat optimistă, ținând cont că sunt multe lucruri de clarificat”, mărturisește dânsa, abia întoarsă din Dubai. Printre ele, se cere o definiție a ce înseamnă „abated/ unabated” când vine vorba de combustibilii fosili.// „Q&A: Why defining the ‘phaseout’ of ‘unabated’ fossil fuels is so important at COP28”, carbonbrief.org // Mai mult, negociatorii vor trebui să se pună de acord și asupra unui nou obiectiv colectiv cuantificat (NCQG) pentru a ridica nivelul minim al finanțării pentru combaterea schimbărilor climatice, peste actualul obiectiv anual de 100 de miliarde de dolari. 

Deja se vorbește despre COP29 ca fiind conferința cu focus pe finanțe, pentru că atât Fondul pentru Pierderi și Daune, cât și reducerea combustibililor fosili sau alte obiective de pe agendă nu pot fi realizate de majoritatea globală fără sprijin tehnologic și financiar de la alte state. 

„E nevoie de o acțiune climatică mult mai coerentă la nivel global, agențiile, băncile, și ele ar trebui să facă parte din acțiunea noastră climatică, un efort la care toată lumea trebuie să ia parte, la toate nivelurile, dar uneori suntem în contratimp”, conchide doamna Bojariu. 

Și chiar dacă în teorie tinerii cu care am vorbit mai au mult timp la dispoziție ca să vadă o schimbare, știrile tot mai alarmante// „2023 shatters climate records, with major impacts”, wmo.int // că o încălzire globală medie de 1,5 grade comparativ cu perioada preindustrială e foarte aproape distorsionează această impresie. 

Așa cum zice Rachel, „avem nevoie de mai mult, avem nevoie de lucruri mai mari acum și de departe nu cred că este deloc suficient ce avem la momentul actual”. 

Pentru o analiză comprehensivă a fiecărui element negociat la COP28, te încurajez să citești raportul Carbon Brief,// „COP28: Key outcomes agreed at the UN climate talks in Dubai”, carbonbrief.org //  care le cuprinde pe toate.