Corespondență de la COP28. La jumătatea conferinței, în așteptarea consensului24 min read

Poate președintele Sultan Al Jaber să demonstreze că e pus pe treabă, în ciuda acuzațiilor de conflict de interese?

Conferința ONU privind schimbările climatice e mai mult decât suma discursurilor pe care le spun șefii țărilor la Summitul Liderilor. Ca în orice alt context ONU, procesul de a găsi consens printre cele 196 de părți implicate e un mix de birocrație și politică, pe care anul acesta îl găzduiește Emiratele Arabe Unite în Dubai, de pe 30 noiembrie pe 12 decembrie.

Prima săptămână a fost dedicată negocierilor tehnice, pe fiecare element al agendei adoptate la deschiderea conferinței – unde țara gazdă a lăsat deja o impresie bună, pentru că nu doar că agenda s-a adoptat fără nicio altă intervenție, dar s-a și votat decizia de operaționalizare a fondului pentru pierderi și daune. Președintele Al Jaber știe cel mai bine că timpul înseamnă bani, mai ales când vine vorba de reducerea combustibililor fosili, despre care spune că e inevitabilă,// „COP28: will there be an agreement to phase out fossil fuels?”, reuters.com // dar pe care nu pare s-o grăbească.// „Revealed: UAE plans huge oil and gas expansion as it hosts UN climate summit”, theguardian.com //

Aceste negocieri tehnice se țin în cadrul Organismului Subsidiar pentru Implementare (SBI) și al Organismului Subsidiar pentru Consiliere Științifică și Tehnologică (SBSTA), care se întrunesc de două ori pe an – o dată în iunie, la Bonn, unde este secretariatul UNFCCC, și o dată la COP. La aceste sesiuni participă intens angajații ministerului de resort (mediu, energie, tranziție verde ș.a.m.d). Sesiunea a 59-a a acestor organisme s-a terminat oficial miercuri, 6 decembrie, dar multe dintre negocieri vor fi purtate în a doua săptămână, pentru că delegații n-au reușit să ajungă la un consens în orele pe care le-au avut la dispoziție.

În a doua săptămână focusul se schimbă, de la o atenție sporită pe fiecare element al agendei către pachetul final pe care-l va livra președinția la închiderea conferinței. Cu alte cuvinte, nu se mai dezbate atât de mult fiecare virgulă, ci au loc multe negocieri în spatele ușilor închise, între miniștri care, mânați de președintele COP, aleg ce concesii să facă pentru a transmite un mesaj politic ambițios.

Dar ce se va întâmpla de acum încolo, dacă va reuși sau nu Al Jaber să termine conferința în timp și dacă va dovedi că, dincolo de poziția sa de CEO al unei companii de combustibili fosili, poate face progrese în domeniul diplomației climatice, va fi subiectul următorului material despre COP.

Astăzi, scriu pe scurt despre ce s-a făcut până acum.

GST – cât de bine stau guvernele la a se ține de promisiuni și cum să îmbunătățească acest lucru?

„The Global Stocktake” (GST) este prima analiză care se face de la semnarea Acordului de la Paris pentru a lua pulsul implementării acestuia, dar și ca să propună măsuri concrete pentru a remedia situația actuală. În procesul acestei evaluări au fost implicați și observatorii// organizațiile de mediu, tinerii, cercetătorii, fermierii și alți actori relevanți //, în consultări și negocieri care țin mai bine de doi ani.// „Chronology of events and inputs to the Global Stocktake”, unfccc.int //

La finalul primei săptămâni, atât observatorii, cât și negociatorii sunt preocupați de progresul acestei analize, pentru că, la finalul conferinței, ea va conduce la o decizie care să ofere recomandările necesare pentru ca țările să stabilească planuri climatice mai ambițioase.// „The Paris Agreement”, unfccc.int // Chiar dacă analiza e fundamentată pe cele mai bune date științifice disponibile și pe principiul echității între țări, decizia finală tot pe un consens politic e bazată.

Astfel, la momentul actual, textul cuprinde toate opțiunile posibile – și bune și rele.// „COP28: WWF responds to ‘bloated’ updated Global Stocktake draft text”, panda.org // Negociatorii vor avea de ales dacă merg pe o formă ambițioasă, care face referire la eliminarea treptată a combustibililor fosili, la un nou obiectiv de reducere a emisiilor cu 60% până în 2035, la o triplare a capacității globale de producere a energiei regenerabile până în 2030 (comparativ cu 2020), la reducerea gazelor cu efect de seră în afară de carbon, ca metanul, și la restaurarea naturii, printre multe alte puncte. În toate aceste cazuri, documentul draft conține și opțiunea de a nu introduce niciun text, ceea ar putea face ca această decizie să nu producă nicio îmbunătățire în practicile actuale insuficiente de ameliorare a crizei climatice.// „DRAFT TEXT on SBSTA 59 agenda item 5 / SBI 59 agenda item 8 / Matters relating to the global stocktake under the Paris Agreement”, unfccc.int (PDF) //

Dat fiind că acesta este cel mai important punct de pe agenda conferinței, e puțin probabil ca textul final să fie editat într-atât de mult încât să-i anuleze importanța. Rămâne de văzut ce elemente ale deciziei vor tranzacționa țările (sau grupurile, cum sunt EU, G77, Statele Arabe etc.) pentru a-i da de capăt.

Fondul pentru pierderi și daune este aproape gata să livreze bani țărilor vulnerabile

După ce a fost acuzat în presă că ar fi plănuit să se folosească de funcția de președinte al COP28 pentru a influența// „UAE planned to use COP28 climate talks to make oil deals”, bbc.com // și crea noi oportunități de business pentru Adnoc – compania de combustibili fosili pe care o conduce –, Al Jaber a început conferința în forță. Pentru prima oară în istoria COP, a reușit să aprobe o decizie în prima zi, după ce a ajutat comitetul însărcinat cu producerea unor recomandări de funcționare a fondului pentru pierderi și daune să găsească consens între membri și țările în curs de dezvoltare.// „COP28 Kicks Off With a Loss and Damage Fund and an Agreed Agenda”, africanclimatewire.org //

Ca Fondul să funcționeze totuși, mai sunt câțiva pași de urmat, cum ar fi nominalizarea unui bord și a pozițiilor de execuție. Banca Mondială a fost aleasă să găzduiască fondul interimar pentru următorii patru ani, timp în care va fi analizat dacă instituția întrunește nevoile structurale de finanțare ale țărilor în curs de dezvoltare. Banca Mondială are deja o istorie dureroasă pentru multe dintre aceste țări, care au suferit în urma proiectelor finanțate de aceasta.// „When The World Bank Does More Harm Than Good”, npr.org //

De la deschiderea conferinței și până astăzi, s-au strâns mai mult de jumătate de miliard pentru acest fond, majoritatea contribuțiilor fiind de la țările UE și de la Emiratele Arabe Unite, care a donat 100 de milioane de dolari.// „COP28 Climate Funds Pledge Tracker”, nrdc.org //

Programul gândit să crească ambiția pentru reducerea emisiilor cu efect de seră este lipsit de ambiție

Pentru că deja există raportul GST, care ar trebui să producă recomandări pentru ca țările să-și crească ambiția în politicile lor naționale, negocierile din cadrul Mitigation Work Programme (MWP) n-au decurs prea bine, pentru că delegații au avut impresia că vor duplica munca făcută în cadrul GST. Pe de altă parte, organizațiile de mediu sunt destul de clare când vine vorba de acest element de pe agendă: MWP ar trebui să „contribuie la punerea în aplicare a politicilor globale și naționale și a măsurilor care abordează nevoile financiare, tehnologice și de consolidare a capacităților” fiecărei țări pentru a face o tranziție justă și rapidă a combustibililor fosili.// „Taking stock, taking action: changing course to keep below 1.5°C”, panda.org (PDF) //

Momentan, ultimul produs al negocierilor duce lipsă de orice formă de substanță. Nicio mențiune despre ce teme vor fi discutate în următorii ani (sau măcar anul viitor), niciun limbaj în jurul combustibililor fosili sau al sectoarelor-cheie care ar trebui ajutate pentru a accelera decarbonizarea industriei. Din frica de a duplica munca în GST, aceste negocieri riscă să nu-și îndeplinească scopul: acela de a „intensifica de urgență ambițiile și măsurile de reducere a emisiilor în acest deceniu critic”.// „Report of the Conference of the Parties serving as the meeting of the Parties to the Paris Agreement on its fourth session, held in Sharm el-Sheikh from 6 to 20 November 2022”, unfccc.int (PDF) //

Agricultura și securitatea alimentară sunt importante, dar sunt amânate iar

Încă din 2017, negociatorii se zbat să găsească un consens legat de agricultură și securitate alimentară. Importanța includerii acestora în planurile de reducerea a emisiilor cu efect de seră la nivel național și global este crucială, având în vedere că agricultura, silvicultura și utilizarea terenurilor pentru alte activități contribuie cu peste 30% la încălzirea globală.//WWF Submission, wwf.org//

Anul trecut, în Egipt, pe ultima sută de metri a negocierilor de la COP27, părțile au reușit să cadă de acord cu adoptarea programului Sharm el-Sheikh cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor pentru climă, la agricultură și securitate alimentară. 

CITEȘTE ȘI: Ce au stabilit decidenții la COP27, după mai bine de două săptămâni petrecute în Sharm El Sheikh?

În Bonn, la conferința anuală între COP-uri, după două săptămâni de negocieri, n-au reușit decât să producă o notă informală care să stea la baza discuțiilor din Dubai. Doar că, în loc să construiască pe acel document, negociatorii s-au împărțit în două tabere. Pe de o parte, țările dezvoltate doreau să inițieze discuțiile de la început, propunând includerea unor elemente noi legate de guvernare și coordonare. Pe de altă parte, țările în curs de dezvoltare preferau să continue lucrul pe documentul existent, la care au contribuit intens în zilele anterioare.

Într-un final, rezultatul e același: s-a produs o decizie procedurală care amână negocierile pentru anul viitor în Bonn. Ce subiecte au fost sursa tensiunilor și nu au putut fi consensuale între părți? În principiu, acest program are trei componente: o sinteză anuală pe subiect, în consultanță cu alte instituții și actori relevanți, care ar trebui prezentată părților, trei ateliere unde negociatorii sunt ajutați să aprofundeze niște teme de interes și un portal online unde se pot distribui proiecte, inițiative și politici în domeniu cu potențialul de a accelera acțiunile pentru climă. Sună simplu, dar când trebuie să împaci doleanțele a peste 190 de țări, procesul devine anevoios.

Chiar dacă la acest COP președinția a lansat Declarația privind agricultura durabilă, sistemele alimentare reziliente și acțiunile climatice,// „COP28 UAE Declaration On Sustainable Agriculture, Resilient Food Systems And Climate Action”, azureedge.net (PDF) // semnată de 130 de țări, cu greu s-a resimțit același angajament și în sala de negocieri, printre funcționarii publici. Mai ales pe subiectul sistemelor alimentare, pe care multe organizații îl doresc ca temă a unuia dintre ateliere și ca punct central în viitoarele discuții, pentru că termenul cuprinde toate elementele legate de producerea și consumul alimentelor.

Ce e nou la acest COP?

Anul acesta, președinția COP28 a pregătit aproape o duzină de declarații și promisiuni complementare negocierilor formale, semnate deja de zeci de țări. Unele dintre ele sunt bine primite, cum este Angajamentul pentru Climă și Sănătate, descris ca un moment istoric dat fiind absența temei sănătății la COP.// „COP28: 124 Countries Commit to Milestone ‘Declaration on Climate and Health’”, healthpolicy-watch.news //  Și Angajamentul Global privind Sursele Regenerabile de Energie și Eficiența Energetică poate fi văzut cu ochi buni, pentru că 123 de țări au promis că vor tripla capacitatea de producție a energiei regenerabile până în 2030 și că vor dubla rata medie globală pe an de îmbunătățire a eficienței energetice, de la aproximativ 2% cât este acum, la 4% în fiecare an până în 2030.// „Global Renewables And Energy Efficiency Pledge”, cop28.com // 

Problema cu aceste promisiuni este că sunt voluntare și nu impun vreo obligație legală, dar pot oferi falsa impresie că aceste ambiții pot ține locul negocierilor formale. Dacă ele ar duce cu adevărat la acțiuni care reduc radical emisiile cu efect de seră și ar „înverzi” economia, poate că da, ar fi valid să fie celebrate. Dar din păcate, nici măcar Acordul de la Paris, agreat după ani întregi de negocieri, adoptat în 2015, intrat în vigoare în 2016 și cu responsabilități legale clare, nu se bucură de prea mult progres.

Climate Action Tracker a publicat un raport în noiembrie a acestui an, înainte de începerea COP28, care arată că „eforturile la nivel mondial de limitare a încălzirii la 1,5°C eșuează pe toate planurile, progresele recente înregistrate în ceea ce privește fiecare indicator – cu excepția vânzărilor de autoturisme electrice – rămânând semnificativ în urma ritmului și a amplorii necesare pentru a face față crizei climatice”.// „State of Climate Action 2023”, climateactiontracker.org //

Dar efectul pe care l-a dorit președinția, acela de a crea o senzație de acțiune colectivă de pe toate fronturile (guverne, organizații non-guvernamentale și mediul de afaceri), a fost îndeplinit. Doar că, așa cum am descris mai sus, promisiunile din declarațiile făcute de șefii statelor nu se potrivesc de multe ori cu ritmul și ambiția negociatorilor. În multe cazuri, are și sens, pentru că așa cum e România, acțiunile diplomatice sunt făcute de Președinte, în timp ce implementarea este în mâinile executivului, o instituție separată.

Totuși, așa cum i-am spus cuiva în Dubai, într-o conversație informală, mi-ar plăcea ca toate aceste promisiuni să fie reale și să fi greșit eu fiind sceptic astăzi. Până atunci, stau cu ochii pe negocieri, pentru că sunt singurele care oferă  o oarecare siguranță că deciziile luate vor deveni realitate.

Lista de elemente dezbătute la COP28 este mult mai lungă. Dacă vrei să aprofundezi toate subiectele de pe agenda negocierilor, te invit să citești Earth Negotiations Bulletin.// „Earth Negotiations Bulletin”, iisd.org (PDF) // și raportul președinției pentru prima săptămână.// „COP28 Half-Way Point”, prod-cd-cdn.azureedge.net (PDF) //