Cum vorbim despre schimbările climatice?
Schimbările climatice sunt și o problemă de comunicare. Felul în care a evoluat vocabularul climatic arată cum se raportează omenirea la urgența climatică. De la vorbe la fapte este o cale lungă, însă, iar analiza mesajelor de mediu oferă niște explicații despre șansele de a evita catastrofa climatică și socială.
Urgența climatică nu e doar o chestiune științifică, ci și o problemă de comunicare. Drumul de la cunoaștere la acțiune este puternic influențat de percepții, iar felul în care sunt construite mesajele de mediu determină, în final, dacă și cum se acționează pentru a proteja natura și oamenii. Un sondaj recent al „Toward a More Sustainable World”,, weforum.org (PDF) realizat în 30 de țări ale lumii, reprezentând 76% din populația globală, arăta că peste 50% dintre respondenți au încredere în știința din spatele crizei climatice și cred că schimbările climatice sunt provocate de activitățile umane. În România, procentul e de 58%, cu mult mai scăzut decât India, cu 86%, dar mai ridicat decât SUA, cu 45%.
Astfel de sondaje se fac periodic și arată, în general, o creștere a conștientizării problemelor de mediu în lume. Dar evoluția nu ține pasul cu știința, „Scientific Consensus”, climate.nasa.gov cu privire la cauzele antropice ale fenomenelor climatice. Grupul Interguvernamental pe Schimbări Climatice al Națiunilor Unite, care elaborează rapoarte ce stau la baza deciziilor guvernamentale, are un mesaj foarte clar: limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius este esențială pentru oprirea fenomenelor climatice devastatoare. Pentru asta e nevoie de măsuri urgente și fără precedent, care încep cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Organizațiile de protecție a mediului sunt primele care promovează concluziile cercetătorilor, încercând să găsească cele mai bune mesaje pentru a explica un fenomen care se întâmplă la scară geologică într-o lume în care durata de viață a unei știri este de șapte zile. Politicienii, însă, se remarcă fie prin ipocrizie, fie prin negaționism, iar companiile fac campanii de sustenabilitate care nu acoperă nici pe departe impactul lor asupra mediului. Toți comunicatorii – jurnaliști, activiști, politicieni, cercetători sau alții – au puterea de a modela percepții. Iar procesul începe chiar cu denumirea fenomenului.
Schimbările climatice și schimbările de vocabular
Sintagmele prin care lumea s-a raportat până acum la provocarea de mediu a secolului au fost „schimbări climatice” și „încălzire globală”. Infoclima.ro, un site care adună cercetări recente din sfera protecției mediului, „Schimbările climatice vs încălzirea globală – cuvintele contează?”, infoclima.ro foarte bine diferența dintre „schimbări climatice” și „încălzire globală”:
- schimbările climatice reprezintă modificările pe termen lung, semnificative statistic, ale climei Pământului, incluzând schimbările de temperatură, precipitațiile, vântul, pentru o perioadă de câteva decenii sau mai mult;
- încălzirea globală se referă strict la un parametru al climei și anume la creșterea temperaturii medii de la suprafața Pământului, într-o perioadă de timp stabilită. Acest fenomen a fost observat începând cu perioada industrială (1850-1900), din cauze bine definite, în principal datorită activităților umane, a creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din arderea combustibililor fosili (transport, industrie, electricitate), a modificărilor în gradul de utilizare al terenurilor (defrișări), a deșeurilor.
Cu alte cuvinte, schimbările climatice sunt un termen generic care cuprind o gamă mai largă de fenomene, printre care și încălzirea globală, spune cercetătoarea Aritina Haliuc. „Toate aceste modificări au impact asupra ecosistemelor naturale, a sănătății comunității umane, a resurselor de apă, cu consecințe directe asupra sectoarelor economice”, explică ea. „Deși sistemul climatic este caracterizat de variabilitate naturală, iar oamenii au schimbat fața Terrei de milenii, modificările din ultimele două secole sunt fără precedent și sunt capabile să genereze modificări ireversibile.”
Vocabularul climatic a evoluat și el odată cu știința, după ce IPCC a avertizat că suntem într-o criză climatică. De la „schimbări climatice” s-a ajuns la „criză climatică”, iar „scepticii climatici” au devenit „negaționiști climatici”. The Guardian este publicația care și-a asumat cel mai evident noul discurs climatic, publicând chiar o „Why the Guardian is changing the language it uses about the environment”, theguardian.com a trecerii de la vocabularul pasiv, reprezentat de „schimbările climatice”, la un vocabular care ilustrează mai bine criza globală.
The Guardian nu s-a limitat la limbă. A inclus raportarea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă în buletinele meteo și a interzis reclamele companiilor din industria combustibililor fosili. „Vrem să ne asigurăm că suntem preciși din punct de vedere al științei și că, în același timp, comunicăm clar pe aceste subiecte către cititorii noștri”, spunea Katharine Viner, redactorul-șef al publicației.
Prin urmare, jurnaliștii de la The Guardian au trecut de la limbajul blând al „schimbărilor climatice” la cel care reprezintă mai bine concluziile cercetătorilor care vorbesc despre o catastrofă pentru umanitate. Pe lângă trecerea de la „schimbări climatice” la „criză climatică”, The Guardian folosește și „fierberea globală”/„global heating” în locul „încălzirii globale”/„global warming”. Profesorul Richard Betts, cercetător la Met Office, a spus că „fierberea globală” este o sintagmă mai adecvată decât „încălzirea globală” pentru a descrie schimbările care au loc la nivelul climei.
The Guardian a mai inclus și alte modificări în vocabularul climatic: „populații de pește” în locul „rezervelor de pește” sau „negaționist climatic” în locul „scepticului climatic”. Chiar și BBC și-a adaptat stilul de comunicare pe schimbări climatice, acceptând că nu e nevoie de părerea unui „negaționist climatic” pentru ca un articol despre schimbările climatice să fie echidistant.
Nu doar The Guardian și-a schimbat vocabularul, dar și ONU, UE, chiar și Papa folosesc „criza climatică”, sintagmă promovată cel mai intens în ultima vreme de Greta Thunberg. „Laudato si’ (24 May 2015)”, vatican.va a Papei Francisc din 2015 este dedicată temei ecologice. În ea, Papa critică dur consumerismul și dezvoltarea iresponsabilă care au dus la degradarea mediului și la încălzirea globală. El se referă în repetate rânduri la „criza ecologică” în care ne aflăm. Recent, Papa a revenit asupra temei într-un editorial publicat în „Pope Francis: A Crisis Reveals What Is in Our Hearts?”, nytimes.com dedicat în principal reacțiilor la actuala pandemie de COVID-19.
Informație sau motivație?
Dincolo de corectitudinea folosirii unei sintagme sau a alteia, e important ce impact au cuvintele. Un studiu de la „What’s In A Name? Global Warming vs Climate Change”, climatecommunication.yale.edu despre comunicarea pe schimbările climatice arată că „încălzirea globală” produce mai multă înțelegere din partea publicului, mai multă emoție și sprijin pentru acțiune la nivel personal sau național.
Încălzirea globală este asociată, printre altele, cu:
- mai multă certitudine că fenomenul se întâmplă cu adevărat;
- mai multă înțelegere a faptului că acțiunile umane sunt cele care provoacă fenomenul;
- mai multă înțelegere a faptului că există consens științific;
- mai multă îngrijorare referitoare la fenomen;
- un sens al pericolului personal mai puternic;
- o disponibilitate mai mare de a se alătura unei acțiuni pentru a cere măsuri din partea politicienilor.
Există o întreagă disciplină – psihologia mediului – care încearcă să explice prăpastia dintre cunoaștere și acțiune, dintre informațiile despre degradarea mediului pe care le primește o persoană și acțiunile pe care ar trebui să le determine această cunoaștere. În ciuda a sute de studii pe teme asta, literatura de specialitate nu are un răspuns concret, dar oferă multe instrumente pentru a analiza comportamentul uman în relație cu avalanșa de informații despre mediu. În comunicarea de mediu, cercetătorii folosesc conceptul de „încadrare” a mesajului ca fiind cheia descifrării felului în care mesajul de mediu este creat și transmis către cetățean pentru a obține implicarea lui în eforturile de protecție a mediului.
Robert Benford și David Snow sunt autorii unui „Framing Processes and Social Movements: An Overview and Assessment”, annualreviews.org despre încadrarea mesajelor și mișcări sociale. Ei identifică trei mari categorii de încadrări în interiorul cărora se regăsesc multe altele:
- de tip diagnostic – identificarea problemei,
- de tip prognostic – mesaje care arată soluția,
- de tip motivațional – mesaje care cheamă „la arme”.
Una dintre cele mai cunoscute campanii de comunicare pe mediu din toate timpurile aparține World Wide Fund for Nature, are sloganul „Oprește schimbările climatice înainte să te schimbe pe tine” și este ilustrată cu „Mutant Human Fish: “Stop Climate Change Before it Changes You” Campaign”, trendhunter.com care creează o senzație inconfortabilă. Mesajul motivațional al campaniei din 2008 apare încă în multe topuri și m-a făcut să mă întreb cum s-a mai schimbat comunicarea de mediu în domeniul conservării.
Am întrebat-o pe Livia Cimpoeru, specialist în comunicare al proiectului Site oficial: wwf.ro de la WWF România, care e cheia unui mesaj de succes și ce înseamnă succes într-o campanie de mediu. Creativitatea și îndrăzneala sunt ingredientele esențiale, spune Livia, dar nu se rezumă la atât. „Uneori, când încercăm să simplificăm prea mult lucrurile, ajungem să deformăm realitatea. Tocmai de aceea, eu încerc să mențin un echilibru între concizia argumentelor noastre (nimeni nu mai are timp să citească texte lungi!) și necesitatea ca ele să fie totuși exacte și să conțină suficiente informații relevante”, spune Livia, care are misiunea de a-i convinge pe jurnaliști să trateze conviețuirea dintre carnivorele mari și oameni într-un registru mai puțin alarmist și senzaționalist și mai mult bazat pe date științifice și contextualizare.
Responsabilitatea individuală vs. responsabilitatea corporatistă
„Don’t Tell Me What to Do: Resistance to Climate Change Messages Suggesting Behavior Changes”, ametsoc.org despre impactul comunicării pe tema schimbărilor climatice a fost realizată de Universitatea de Stat din Georgia în rândul a 1.915 americani. Cercetătorii au descoperit că oamenilor nu le plac mesajele care pun accentul pe schimbarea comportamentului individual pentru combaterea schimbărilor climatice și devin chiar reticenți în a face ceva pentru mediu când sunt puși în fața unor astfel de mesaje. Pe de altă parte, mesajele care se referă la politici care ar afecta companiile prin taxarea poluării sunt mai acceptabile pentru respondenți și nu determină un răspuns negativ din partea lor.
Cercetătorii de la Universitatea din Georgia au interpretat rezultatele referitoare la mesajele de mediu cu accent pe acțiunile individuale ca o reacție defensivă a oamenilor, care s-ar teme să nu fie nevoiți să își sacrifice libertățile individuale pentru a lua măsuri pentru climă.
Comunicarea de mediu abundă, însă, în sfaturi despre schimbarea stilului de viață individual pentru salvarea omenirii în fața schimbărilor climatice, de la dușul de trei minute la stinsul luminii la ieșirea din cameră și reciclare. „Aceste mesaje mi se par lipsite de o profundă înțelegere a subiectului problemelor de mediu și creează impresia că prin acțiuni individuale putem schimba o problemă sistemică”, spune Suzana Carp, director de strategie politică la O fundație de protecție a mediului, bellona.org Deși e important ca oamenii să cunoască ce pot face pentru a minimaliza impactul lor asupra mediului, trebuie evitate mesajele care sugerează învinuire sau mută responsabilitatea prea departe de sursele de poluare, mai spune Suzana.
Un studiu publicat în „Framing environmental responsibility: 30 years of CSR messages in National Geographic Magazine”, sciencedirect.com în 2013 oferea o perspectivă asupra felului în care comunică companiile pe teme de mediu. Autorii Denise Sevick Bortree, Lee Ahern, Alexandra Nutter Smith și Xue Dou au analizat reclamele de mediu apărute în revista National Geographic timp de 30 de ani și au descoperit că acestea au crescut de la un minim de una pe an, în perioada 1980-1990 la un maxim de 13 pe an, în anii 2000. Cât despre teme, conservarea speciilor a fost mereu în topul mesajelor, la capătul opus aflându-se reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Dar rezultatele care arată cu adevărat cum gândesc companiile sunt cele referitoare felul în care sunt încadrate mesajele. Autorii au analizat încadrările „câștig vs. pierdere”, „generația prezentă vs. generațiile viitoare” și „a lua mai puțin din natură” vs. “a face mai mult pentru mediu”. În mod covârșitor, companiile pun accentul pe câștig (85%), pe generația curentă (76%) și pe a face mai mult pentru mediu (78%).
Folosind încadrarea „câștig”, companiile au pus accentul în comunicare pe acțiunile lor pozitive față de mediu, în detrimentul tragerii unui semnal de alarmă cu privire la unele probleme de mediu. Cercetătorii spun că astfel de mesaje axate pe câștig pentru mediu nu au același impact asupra atitudinilor oamenilor ca mesajele axate pe pierdere și sunt alese de companii pentru a-i influența pe consumatori să aibă o părere pozitivă despre companie. Mai etică ar fi alegerea încadrării de tip „pierdere”, care ar încuraja publicul să se gândească la problemele de mediu, să ia măsuri personale și să tragă la răspundere organizațiile cu privire la comportamentul lor față de mediu.
Accentul pus pe generația actuală e, de asemenea, în beneficiul companiilor care creează în percepția oamenilor o legătură directă între acțiunile corporatiste și impactul pozitiv resimțit de oameni în prezent.
Deși unele mesaje analizate aveau o perspectivă conservaționistă care trimitea la a consuma mai puține resurse ale planetei, la a face mai puțin rău naturii, majoritare au fost mesajele care promovau acțiunile companiei sau încurajau publicul la acțiune. E ușor de înțeles de ce companiile aleg să arate cât de active sunt, decât să reducă resursele folosite, dar cercetătorii atrag atenția că o comunicare echilibrată și responsabilă ar însemna includerea mesajelor de tip „a lua mai puțin din natură”.
Politicienii și urgența climatică
Cercetările academice arată că percepțiile climatice sunt influențate de ideologie și viziune asupra lumii. De asta, conservatorii tind să nege știința și să susțină status-quo-ul, iar progresiștii se poziționează în sprijinul științei climatice. În general, asta se întâmplă în rândul politicienilor atunci când trebuie să ia o poziție față de schimbările climatice.
Primul negaționist climatic al lumii, Donald Trump, a luat măsuri scandaloase pentru ecologiști în timpul mandatului său, culminând cu retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris, acordul global de angajare pentru reducerea emisiilor. Nici în tabăra progresiștilor, mesajele pentru climă nu sunt încurajatoare. Premierul canadian Justin Trudeau a declarat „stare de urgență climatică”, iar a doua zi a aprobat extinderea producției de petrol în Alberta.
În România, protecția mediului nu este încă o prioritate pe agenda politicienilor. Mulți dintre ei se remarcă prin declarații prin care bagatelizează îngrijorările de mediu prin comparație cu importanța dezvoltării și a progresului. Dar nu lipsesc nici negaționiștii climatici, Șerban Nicolae de la PSD fiind unul dintre cei mai cunoscuți. El și-a invitat colegii parlamentari de la tribuna Parlamentului să iasă afară în mijlocul iernii „în ținută sumară” pentru a vedea dacă există încălzire globală. Nicolae candidează, în decembrie 2020, pentru un post de parlamentar din partea Partidului Ecologist Român.
În ansamblu, politicienii români sunt majoritar împotriva acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice. La votul din luna octombrie din Parlamentul European referitor la Legea Climatică, mai mulți parlamentari români au fost împotriva unei ținte ambițioase de 60% de reducere a emisiilor decât în favoarea ei.
CITEȘTE ȘI: În ultimii 60 de ani, temperatura medie a României a crescut cu 2,4 grade
Așadar, pe spectrul comunicării de mediu de la negaționism la apocalipsă, comunicatorii se regăsesc în puncte diferite. În timp ce știința a ajuns la „criză climatică”, politicienii abia încep să se îndepărteze de „negaționismul climatic”, iar companiile pun totul într-o lumină optimistă prin care își vând produsele.
În rândul oamenilor, mesajele au efecte diverse, de la respingere până la „‘Overwhelming and terrifying’: the rise of climate anxiety”, theguardian.com Profesorul Jim Bendell, autorul conceptului de „adaptare profundă” ca răspuns la criza de mediu, spunea că, deși comunicatorii se străduiesc să îndulcească mesajul de mediu ca să nu sperie oamenii, este mult mai responsabil din partea comunicatorilor să confrunte oamenii cu realitatea: foamete, distrugere, migrație, boli, război. Bendell spune că trebuie să vorbim despre catastrofa climatică și colapsul social fără vălul negării: „Vei depinde de vecinii tăi pentru hrană și căldură. Nu vei ști dacă să pleci sau să stai. O să te temi să nu fii omorât cu violență înainte de a muri răpus de foame”.