Înaripate și (în)cântătoare. De ce cântă păsările și cum le recunoști după tril36 min read

De Adriana Moscu 22.04.2021

Fie că vor să atragă un partener, să semnalizeze o situație periculoasă, să ceară ajutor sau să-și apere teritoriul, jumătate dintre speciile de păsări din lume comunică printr-un limbaj sonor distinct. Uneori, se întâmplă să fie atât de melodios, încât să inspire o simfonie celebră.  

Îmi amintesc prea bine verile incandescente petrecute în curtea bunicii. Mă lungeam leneș pe șezlongul vechi, în semiumbra cireșului viermănos, cu un șerbet și un sirop de trandafiri alături, închideam ochii și timpul împietrea. Mă mai trezea din reverie doar cântecul strident al cucului sau al guguștiucului. Erau și alte păsări prin preajmă, fără doar și poate, dar n-am știut niciodată să le deosebesc după ciripit. Ce-i drept, nici nu m-am sinchisit prea tare. 

În timp ce eu asociez trilurile sonore cu o senzație ad hoc de dolce far niente, altora le-au împins creativitatea pe culmi. Beethoven i-a dedicat privighetorii Simfonia a III-a, iar regizorul David Lynch și compozitorul Angelo Badalamenti au făcut-o personaj central în celebra coloană sonoră a serialului Twin Peaks.Mai multe despre cum au fost muzicienii inspirați de păsări, aici: wikipedia.org 

Nici Enescu n-a rămas imun la cântecul ciocârliei, care l-a inspirat să creeze o melodie cu nume omonim, inclusă în Rapsodia Română.Detalii despre opera autorului, aici: wikipedia.org 

Cu plâmâni bine dezvoltați

Cu siguranță, însă, toate cele 4.000 de specii de păsări cântătoare de pe glob nu și-au perfecționat trilul pentru a-i impresiona pe oameni și nici pentru a sfârși captive în colivii, așa cum s-a întâmplat, adesea, de-a lungul istoriei, cu cele mai puțin norocoase dintre ele. Motivele vocalizelor lor constau, fără excepție, în supraviețuire și perpetuare. 

Ornitologii le încadrează în subordinul Passeri (sau Oscines), din ordinul Passeriformes, iar înfățișarea și coloritul lor variază mult de la o specie la alta. Ce au în comun, în schimb, este pulmonul, principalul organ respirator la numeroase animale de uscat și care, în cazul lor, este de zece ori mai dezvoltat decât la alte mamifere. El este sursa de extaz pe care o simte omul în proximitatea păsărilor cântătoare. 

Cutiuța muzicală din gât

Însă ceea ce le distinge de restul păsărilor sunt caracteristicile anatomice speciale, mai ales un organ complicat, denumit  sirinx,Detalii, aici: „Syrinx, bird anatomy”, britannica.com care le ajută să producă sunete, în lipsa corzilor vocale. 

Sirinxul, nu mai mare ca un bob de mazăre, este situat la bifurcația dintre trahee și bronhii, în plămâni. Are o structură osoasă fermă și membrane interne vibrante. În timpul expirației, aerul trece rapid pe-aici, rezultând sunetele pe care le scot păsările. 

Mai mult, la unele specii, traheea este alungită și înfășurată în mod elaborat. Uneori, această alungire este închisă în osul stern, ceea ce dă acea rezonanță specială vocii.

Însă, pentru a avea o voce bună este necesară și o ureche muzicală aproape perfectă, iar passeriformele excelează și la capitolul auz – sunt capabile să distingă sunete cu o frecvență între 1.500 și 29.000 Hz. În plus, unele dintre acestea pot reține și reproduce tonurile auzite sau pot localiza cu o eroare de numai 20° direcția din care vine sunetul.

Goldfinch at the nest with hungry chicks Naturfoto-Honal-Getty-Images

Sticlete la cuib cu pui flămânzi. Foto: Naturfoto Honal / Getty Images

Cum învață păsările să cânte

Răspunsul simplu este: prin memorare, apoi prin imitarea altor păsări sau a sunetelor din jur. Ele nu știu să cânte atunci când ies din ou, la fel cum nici un nou-născut nu știe să vorbească. 

Etologul William ThorpeMai multe despre activitatea sa, aici: wikipedia.org a fost pionierul cercetării științifice privind învățarea cântecelor de către păsări, la sfârșitul anilor 1950. El a arătat că cintezele (Fringilla coelebs) crescute într-un laborator, în cuiburi, fără expunere la masculi adulți din aceeași specie, au dezvoltat cântece anormale, false. Însă, atunci când tinerele exemplare au ascultat înregistrări ale unor masculi adulți din aceeași specie cântând, au reușit să redea sunetele identic. S-a demonstrat, astfel, că păsările învață cântecele la începutul vieții. 

Mai târziu, studiile acestea au fost continuate și dezvoltate de savantul Peter Marler și colegii săi de la Universitatea din California, care au arătat că  păsările cântă în dialecte diferite, în funcție de zona în care se află și deprinderile pe care și le însușesc, întocmai ca oamenii.„How do birds sing?”, nowickilab.org (PDF) 

De exemplu, o anumită specie de sturz poate cânta pe două note în același timp, iar o alta poate reproduce sunetele înconjurătoare,  inclusiv alarma de mașină.Cum sună trilurile sturzului, în funcție de ce își dorește să comunice, poți afla de aici: „7 Robin Calls Everyone Should Know For Bird Language”, nature-mentor.com  

Cele mai multe păsări reproduc sunete simple și scurte, însă cântecele lor conțin un repertoriu de tipare vocale complexe. 

Prima etapă de învățare este senzorială, în care puiul aude cântecele din jurul său și le memorează. A doua etapă este cea în care începe să vocalizeze, repetând până se potrivește perfect cu ce a memorat. 

O anume parte din procesul de învățare a cântecelor este înrădăcinată în creier, de-a lungul milioanelor de ani de evoluție.

Creierul păsărilor conține anumite  circuite neuronale care sunt active când încep să cânte.„A neural circuit mechanism for regulating vocal variability during song learning in zebra finches”, elifesciences.org Savanții cred că genele unei păsări ghidează dezvoltarea legăturilor neuronale ce corespund învățării și reproducerii cântecelor. Apoi, expunerea la anumite triluri modelează aceste legături neuronale pentru a reproduce  cântecul specific unei specii.„The Development of Birdsong”nature.com

Păsările știu când falsează

Neurobiologii de la Universitatea din Zurich au descoperit că păsările pot să își asculte propriile triluri și să le compare cu cele ale „maestrului” care le-a învățat să cânte, cel mai adesea, tatăl lor.„Birds, like us, know the song before they sing”, swissinfo.ch 

Cintezele, bunăoară, pot anticipa notele pe care urmează să le cânte, chiar înainte de a le cânta, efectiv. Este o descoperire cu implicații asupra felului în care oamenii învață limbajul. 

Savanții au implantat electrozi minusculi în creierul cintezelor vărgate şi au putut să măsoare impulsurile electrice care trec prin anumite zone neuronale în momentul în care aceste păsări își încep trilurile.

Concluzia: creierele păsărilor dispun de un fel de partitură de referinţă şi de neuroni specifici care pot să detecteze diferenţele între sunete.

Masculii din specia cintezelor vărgate cântă arii foarte complexe, pe care le perfecţionează cu ajutorul exemplarelor mai în vârstă şi, deci, mai experimentate. Cântecele adulţilor sunt sofisticate, iar cele ale exemplarelor tinere seamănă cu gângurelile copiilor.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/04/Mindcraftstories_Pasari-cantatoare-Etologie-Ornitologie_02_George-Clerk-Getty-Images.jpg

Un fenomen natural rar și incredibil – sute de mii de grauri care se adună pentru a zbura împreună la amurg, lângă estuarul Solway, din orașul scoțian Gretna. Foto: George Clerk / Getty Images

Masculii, menestreli înnăscuți

De cele mai multe ori, cei care cântă sunt masculii. Își folosesc calitățile vocale pentru a-și demonstra robustețea, a impresiona posibilele partenere sau a-și anunța rivalii că și-au securizat teritoriul și ar face bine să stea departe de ei. 

Pentru a avea o șansă în perpetuarea speciei, masculul nu trebuie să greșească vreo notă. Femelele sunt foarte selective când își aleg partenerul, care trebuie să aibă atât un penaj spectaculos,  cât și o voce convingătoare.„Multi-modal signal evolution in birds: re-examining a standard proxy for sexual selection”, royalsocietypublishing.org 

Uneori, cântă și femelele, iar unele specii, mai ales cele tropicale, pot forma un duet – este felul lor de a-și reitera atașamentul unuia față de celălalt. Alte specii, mai ales cele care trăiesc pe pajiști, cântă și în zbor. Scot sunete foarte melodioase, mai ales când anunță trecerea stolului în perioada de migrație, pentru a rezolva diverse treburi organizatorice sau situații neprevăzute care apar în timpul unui zbor. 

Un limbaj complex

Nu toate sunetele sunt plăcute auzului și multe dintre ele sunt folosite pentru a semnala o alarmă sau pentru a cere ajutor. 

Când o pasăre emite un sunet ascuțit și pătrunzător, scurt, dar suficient de puternic pentru a fi auzit la distanțe mari, cel mai probabil vrea să le avertizeze pe celelalte de un pericol iminent. 

Puii emit, uneori, un sunet moale, de intensitate scăzută, dar care poate fi clar auzit din apropierea cuibului, pentru a atrage atenția părinților că sunt nerăbdători să primească hrană și atenție. Un scenariu tipic și în cazul puilor de om, de altfel. 

Ciripitul intens de dimineață nu este altceva decât o formă de socializare între cete de păsări, doar că, în loc de cafea și croissant, servesc la micul dejun rouă și ceva larve. O sursă bună de hrană în apropiere este semnalată prin ciripituri moderate, similare unui murmur continuu. 

Aceste ciripituri sunt, posibil, sursa stării tale de bine când deschizi fereastra să aerisești. Sau, după caz, a insomniei, pentru că unele dintre înaripate, cum ar fi mierlele, măcălendrii sau pănțărușii, încep trilurile chiar de la patru dimineața.Câteva lecții despre cum să identifici mai ușor ce comunică păsările între ele, găsești aici: „How To Listen To Bird Song—Tips And Examples From The Warbler Guide”, allaboutbirds.org Iar zilele acestea le vei auzi intens, pentru că din martie până în iulie este perioada de împerechere, când vor face tot ce le stă în putință să nu treacă neobservate sonor. 

CITEȘTE ȘI: Lacul Morii, biodiversitate și beton

Vocalize în miezul nopții

Deși majoritatea păsărilor cântătoare pot fi auzite în timpul zilei, câteva dintre ele ciripesc (și) la căderea serii. În afară de bufnițe, ceilalți cântăreți nocturni, ca prepelița, caprimulgul și privighetoarea, sunt păsări migratoare, cu o perioadă scurtă și bine definită de cântare, în lunile de primăvară și vară.

Toate păsările, fie că sunt diurne sau nocturne, sunt guvernate de ritmul zilnic de alternare dintre lumină și întuneric. Corul zorilor, cum sunt denumite păsările care cântă dimineața, devreme, este declanșat de o combinație a ceasului intern al păsărilor și a primelor raze de lumină. 

O simplă rază de soare le poate trezi, însă în acel moment al zilei nu e suficientă lumină pentru a se hrăni și, astfel, se concentrează pe cântat.

O ordine foarte similară, dar în sens invers, o urmează și  păsările care cântă noaptea.„Why do birds sing at night?”, rspb.org.uk 

A blackbird (Turdus Merula) perching on a railing

O mierlă (Turdus Merula) cocoțată pe o balustradă, într-un peisaj urban. Foto: Saul Granda / Getty Images

Reduse la tăcere

Măcăleandrul, de exemplu, care e activ vocal de dimineața până seara, are obiceiul să cânte și după căderea nopții, pentru că, uneori, confundă lumina artificială a felinarelor sau a vreunui far mai îndepărtat, cu cea naturală. 

Din păcate, în ultimii ani, mai există o explicație pentru care unele păsări urbane și-au schimbat obiceiul de-a cânta ziua. Poluarea fonică din orașe face aproape imposibilă comunicarea între ele. 

Cercetătorii au ajuns la concluzia că, pentru unele păsări, vacarmul urban poate fi fatal. Păsările nu mai aud semnele care prevestesc apropierea prădătorilor și nici semnalele sonore care le avertizează asupra unui potențial pericol.„City songbirds are changing their tune”, newscientist.com

Mai mult, poluarea sonoră poate fi un obstacol în calea procesului de reproducere, în condițiile în care femelele își aleg perechea în funcție de frumusețea cântecului masculului. 

În fine, o specie de păsări pe cale de dispariţie din Australia, Anthochaera phrygia, s-a împuţinat atât de mult, încât exemplarele rămase au început să-şi piardă cântecul, susţin cercetătorii. Mâncătorul de miere regent, așa cum i se spune, se află acum pe lista speciilor în pericol critic de dispariţie,  cu doar 300 de exemplare rămase în lume.„Regent honeyeater: Rare Australian bird ‘has forgotten its song’”, bbc.co.uk

Savanții de la Universitatea Naţională Australiană din Canberra, cei care au adunat concluziile triste într-un studiu, „Loss of vocal culture and fitness costs in a critically endangered songbird”, static1.squarespace.com (PDF) încearcă acum să conserve cântecul speciei și să învețe exemplarele din captivitate trilul rudelor lor aflate în libertate.

Cântecul păsărilor poate combate stresul

Într-un studiu recent realizat de Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie,„How listening to bird song can transform our mental health”, nhm.ac.uk 73% dintre respondenți au declarat că, în timpul pandemiei de COVID-19, trilurile păsărilor au fost mai sonore și mai dese. Mulți dintre participanții la studiu au spus că muzica păsărilor i-a calmat într-un moment de criză. Cântecul păsărilor a fost mai puternic în timpul lock-down-ului din Regatul Unit datorită scăderii zgomotului provocat de om.

Aceleași cercetări arată că, într-adevăr, ascultarea trilurilor ne poate ajuta să ne îmbunătățim sănătatea mintală.

Dr. Eleanor Ratcliffe, lector în psihologia mediului la Universitatea din Surrey, a analizat modul în care sunetele păsărilor pot îmbunătăți atenția și, în același timp, atenua stresul.

Participanții la studiu au ascultat 50 de sunete diferite de păsări din Marea Britanie și Australia. S-a constatat că unele sunete au ameliorat starea de oboseală mentală și stres.

Triluri, deep fake și un semnal de alarmă

Însă, pe măsură ce ritmul vieții revine la normal, păsările încep să se audă, din nou, tot mai rar. Ca alternativă, oamenii înregistrează adesea sunetele păsărilor pentru a le reda în spații publice. Am întâlnit astfel de înregistrări în cele mai neașteptate locuri – de la un pasaj pietonal din Piața Sudului, în București, până la zone întregi din parcul Disneyland Paris.

Și artista londoneză Alexandra Daisy Ginsberg a colaborat cu oamenii de știință de la o companie care produce inteligență artificială, obișnuiți, mai degrabă, să cerceteze videoclipuri deep fake cu Donald Trump,„What do we do about deepfake video?” theguardian.com pentru a crea  sunete sintetice similare cu ale păsărilor.„Artist creates deepfake birdsong to highlight threat to dawn chorus”, theguardian.com 

Trilurile, care sună cât se poate de real, sunt parte a unei instalații de artă, cu rolul de-a avertiza apropierea unei lumi apocaliptice, posibilă din cauza diminuării drastice a populației de păsări din Marea Britanie. Peste 40 de milioane de păsări au dispărut aici în doar 50 de ani, 56% din speciile din Marea Britanie sunt în declin și una din zece este în pericol critic. „With millions of UK birds vanishing, it’s time to Let Nature Sing”, rspb.org.uk 

CITEȘTE ȘI: Ghidul păsărilor urbane din România

Ce se aude? Un mic ghid muzical al păsărilor cântătoare 

Dacă te-ai săturat să te simți ca și cum ai fi aterizat în China de câte ori te plimbi prin pădure și asculți o pasăre al cărei tril îți gâdilă urechile, dar pe care nu știi să-l identifici, sunt câteva soluții de ajutor. 

Există  un radio unde le poți asculta și te poți familiariza cu trilurile lor,Îl găsești aici: Birdsong Radio, rspb.org.uk iar cei de la Google Creative le-au redat glasul într-un experiment complex bazat pe AI. Ascultă-l aici: experiments.withgoogle.com

Pe piață este disponibilă și o aplicație care permite identificarea păsărilor după cântecele lor. Pur și simplu, îndreptând telefonul către pasăre și atingând butonul de înregistrare, BirdGenie analizează cântecul și te ajută să identifici specia,  oferind o mică selecție a celor mai apropiate potriviri.Aplicația, dezvoltată de Princeton University, poate fi descărcată aici, dar, spun utilizatorii, mai suportă îmbunătățiri: play.google.com

Sau poți corela înfățișarea cu trilurile sonore ale câtorva păsări cântătoare de la noi din țară și trage o concluzie. Iată un mic ghid de ajutor: 

Mindcraftstories_Presura-Emberiza-Pasari cantatoare-Etologie-Ornitologie_Paco Gómez Wikimedia Commons

Foto: Paco Gómez / Wikimedia Commons

Presura (Emberiza)

Are penaj gri, ușor pestriț. Dacă găsește un pai, un gard sau o tufă, presura sură poate cânta fără încetare, chiar și pe vreme rea. Are un tril puternic, în cascade, ușor dizarmonic, cu inflexiuni metalice, în descrescendo pe final. Cântecul său se poate auzi toată vara, pe câmpurile din jurul orașelor și, în general, oriunde există spații deschise.

Foto: Francis Franklin / Wikimedia Commons

Foto: Francis Franklin / Wikimedia Commons

Pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus)

Atât masculii, cât și femelele, au un colorit viu. Se găsește aproape peste tot în Europa, iar în România este prezent pe întreg teritoriul țării, inclusiv în zona montană, până la limita zonei alpine. Cântă mai ales la sfârșitul iernii și primăvara, ca mijloc de a-și apăra teritoriul sau de-a atrage femele. Are peste 40 de feluri de cântece. În general, trilul este discret, ca un ciripit scurt, pentru că și pasărea este mică – are doar 12 grame. 

Mindcraftstories_Mierla-Turdus merula-Pasari cantatoare-Etologie-Ornitologie_Musicaline Wikimedia Commons

Foto: Musicaline / Wikimedia Commons

Mierla (Turdus merula)

Penajul este relativ uniform și închis la culoare. Masculul este complet negru, cu inelul orbital și ciocul de culoare galben-portocalie, iar femela are penajul de culoare maroniu închis, pieptul pestriț și ciocul maroniu cu baza gălbuie. În România, specia este prezentă pe întreg teritoriul țării, cu excepția zonelor alpine. Cântecul masculului este variat și melodios, ca un sunet de flaut, dar poate deveni agresiv când atenționează că se apropie, să zicem, o pisică (pe care, apropo, o poate imita).

Mindcraftstories_Cinteza-Fringilla coelebs-Pasari cantatoare-Etologie-Ornitologie_Andreas Trepte Wikimedia Commons

Foto: Andreas Trepte / Wikimedia Commons

Cinteza (Fringilla coelebs)

Este o pasăre migratoare, răspândită în România din ținuturile cele mai joase, ca pădurile de sălcii din Delta Dunării, până în regiunile de munte, cu pășuni alpine. Primăvara, în perioada de împerechere, masculul viu colorat atrage atenția femelei asupra sa prin ciripitul gălăgios. 

Mindcraftstories_Macaleandrul-Erithacus rubecula-Pasari cantatoare-Etologie-Ornitologie_Deepak Sundar Wikimedia Commons

Foto: Deepak Sundar / Wikimedia Commons

Măcăleandrul (Erithacus rubecula)

Coloritul dorsal este relativ uniform, maroniu, iar ventral este alb. Pe piept și față, coloritul este portocaliu intens. Zis și gușă roșie, este întâlnit în România tot timpul anului. Vara trăiește în pădurile de munte, iarna coboară în regiunile de câmpie, în parcuri și grădini. Perioada de reproducere începe în luna martie, când masculii sosiți din migrație ocupă teritoriile și le marchează printr-un cântec fluierat. Când atinge o notă scurtă, înaltă, poate indica o ușoară anxietate sau o alarmă. 

Mindcraftstories_Ciocarlia-Alaudidae-Pasari cantatoare-Etologie-Ornitologie_Zeynel Cebeci Wikimedia Commons

Foto: Zeynel Cebeci / Wikimedia Commons

Ciocârlia (Alaudidae)

Sunt 92 de specii de ciocârlii în întreaga lume. Este o pasăre de dimensiune mijlocie sau mică.  Coloritul este în general maro deschis, cu pete dese întunecate, cu abdomen alb și cu marginea posterioară a aripii albicioasă. Ciocârliile sunt păsări care cântă în zbor și emit apeluri mai elaborate decât majoritatea păsărilor – de multe ori, execută triluri de-a dreptul extravagante, dar melodioase pentru urechile umane (și doar pentru ele).

Mindcraftstories_Privighetoarea-Luscinia-Pasari cantatoare-Etologie-Ornitologie_Dûrzan Cîrano Wikimedia Commons

Foto: Dûrzan Cîrano / Wikimedia Commons

Privighetoarea (Luscinia)

Are un penaj uniform, roșcat, tern, dar compensează prin tril. Cântă lung, tânguit, cu sunete puternice, cristaline, modulate printre fluierături. Trilurile sale sunt inconfundabile, mai ales când se aud în nopțile calde de primăvară. Din iulie, redevine tăcută.

Francis-Franklin-Wikimedia-Commons

Foto: Francis Franklin / Wikimedia Commons

Sticletele (Carduelis carduelis)

Are penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben. De multe ori, de-a lungul timpului, cântecul său deosebit de plăcut, cristalin, ca sunetul unui clopoțel, l-a făcut să devină captiv în colivii.



Text de

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

MEDIU|SOLUȚII

Simțul artistic inspiră orașe europene mai verzi

De
Artele și cultura aduc imaginație și entuziasm în proiecte urbanistice care armonizează cartierele marilor orașelor cu natura.
MEDIU|MAIN STORY

Când viitorul copiilor e în joc, românii devin mai conștienți de schimbările climatice

De
Mădălina Vlăsceanu este profesor asistent de psihologie la Universitatea din New York și conduce Laboratorul de Cogniție Colectivă al instituției. Ea a coordonat recent un studiu internațional despre cum trebuie diseminate mesajele climatice pentru a fi percutante. Rezultatele au fost centralizate într-o aplicație web.
MEDIU|OVERVIEW

Nu mai poți scrie „ecologic”, „natural” și „sustenabil” pe etichete fără dovezi

De
Producătorii nu vor mai putea folosi denumiri precum „ecologic”, „natural” sau „sustenabil” pe etichete dacă nu aduc dovezi solide, conform unei noi directive europene. Legea care va intra în vigoare din 2025 încearcă să combată fenomenul de greenwashing. 
MEDIU|FYI

Eco-impact: Europenii vor fi despăgubiți dacă se îmbolnăvesc din cauza poluării

De
Uniunea Europeană vrea să elimine poluarea aerului până în anul 2050. Un nou acord stabilește norme foarte stricte pentru emisia de noxe și compensează cetățenii afectați de ea.