Nu mai poți scrie „ecologic”, „natural” și „sustenabil” pe etichete fără dovezi25 min read

Producătorii nu vor mai putea folosi denumiri precum „ecologic”, „natural” sau „sustenabil” pe etichete dacă nu aduc dovezi solide, conform unei noi directive europene. Legea care va intra în vigoare din 2025 încearcă să combată fenomenul de greenwashing. 

Poate ai observat că, în ultimii ani, lumea a devenit mai ecologică. Mai sustenabilă. Produsele sunt mai naturale. Sau, cel puțin, așa spun etichetele și reclamele. Dar dacă ai cumpărat vreodată un produs pentru că ambalajul avea cuvântul „natural” pe el sau susținea că este reciclat, este posibil să fi picat victimă unei acțiuni de greenwashing.

Greenwashingul este practica prin care mărcile se dau mai sustenabile decât sunt în realitate. În română, cuvântul ar putea fi tradus ca dezinformare ecologică – deși mai degrabă va ajunge ca atare în dicționare. Practica implică strategii de marketing cinice, trucuri de PR sau, pur și simplu, cosmetizarea ambalajului unui produs, în timp ce se utilizează în continuarea ingrediente și/sau soluții nesustenabile. Este o modalitate prin care companiile încearcă să pară că le pasă de mediu, în timp ce își măresc marjele de profit, conștiente fiind că persoanele preocupate de ecologie sunt dispuse să dea mai mulți bani pentru produse sustenabile.

Această practică este unul dintre motivele pentru care, pe 17 ianuarie 2024, Parlamentul European a dat undă verde unei directive ce urmărește schimbarea modului în care sunt etichetate produsele. Noua reglementare interzice folosirea declarațiilor de mediu înșelătoare.// „O nouă lege interzice dezinformarea și declarațiile înșelătoare despre produse”, europarl.europa.eu // 

După publicarea directivei în Jurnalul Oficial,// „Consumer rights: final approval for the directive to empower consumers for the green transition”, consilium.europa.eu // statele membre vor avea la dispoziție 24 de luni pentru a o transpune în legislația națională. Aceasta este ultima etapă a procedurii decizionale. 

Așadar, în perioada următoare vor apărea legi care vor combate dezinformările și declarațiile înșelătoare despre impactul de mediu și despre sustenabilitatea produselor de pe rafturi, care își propun să protejeze consumatorii de practicile de marketing înșelătoare. Și nu doar cele legate de afirmații false de mediu, ci și, inclusiv cele legate obsolescența produselor.// Obsolescența se referă la procesul prin care un produs devine depășit sau inutilizabil după o perioadă de timp, nu neapărat pentru că s-a stricat, ci pentru că a fost înlocuit de o versiune nouă, mai avansată sau pentru că a fost conceput să aibă o durată de viață limitată. Acest lucru poate fi făcut intenționat de producători pentru a încuraja consumatorii să cumpere produse noi mai frecvent. // 

CITEȘTE ȘI: De ce-și strică companiile singure produsele, apoi nu te lasă să le repari? 

Noile reguli ar trebui să întărească drepturile consumatorilor prin modificarea unor reguli mai vechi din Directiva privind practicile comerciale neloiale// „Practicile comerciale neloiale”, eur-lex.europa.eu // și Directiva privind drepturile consumatorilor// Mai multe, aici: eur-lex.europa.eu // și prin adaptarea acestora la tranziția ecologică și la economia circulară. 

Mișcarea este complementară altor inițiative legislative ale UE, cum ar fi Directiva privind afirmațiile legate de mediu,// „Unveiling the Green Claims Directive and Its Impact for Businesses”, resourcify.com // care este în prezent în discuție și care va oferi un cadru mai detaliat pentru utilizarea afirmațiilor de mediu. 

Mai multă sinceritate, mai puțin gunoi

Aproape toate brandurile abuzează de greenwashing. Însă nu la toate acest lucru este evident. Desigur, cele care aparțin de industriile cunoscute ca poluatori istorici stârnesc adesea hohote de râs cu afirmațiile lor. Un râs amar. Pentru că este clar că anumite produse pur și simplu nu au cum să fie naturale, ecologice sau sustenabile, așa cum pretind. 

De exemplu, un raport din 2021 al Fundației Changing Markets a dezvăluit un nivel ridicat de greenwashing în industria fast fashion, cu H&M în fruntea listei. Analiza a arătat că 60% dintre afirmațiile de sustenabilitate ale marilor branduri de modă erau înșelătoare, iar H&M a avut un procent alarmant de 96% afirmații false. Mai mult, s-a constatat că linia „conștientă” a H&M conținea mai multe materiale sintetice dăunătoare decât linia principală.// „How Conscious Is H&M Conscious? The Worst of Fast Fashion”, wiser.eco //

Un alt exemplu vine de la McDonalds. În 2019,// „McDonald’s new paper straws aren’t recyclable — but its axed plastic ones were”, edition.cnn.com // retailerul de fast-food a introdus paie de hârtie care s-au dovedit a fi nereciclabile. În afară de practica discutabilă de a tăia copaci pentru a face paie de unică folosință, acesta a fost un exemplu clasic al unui gigant corporatist care pretinde că abordează o problemă – în acest caz, poluarea cu plastic – fără a face nimic de fapt. În mod ironic, totuși, paiele lor de plastic erau reciclabile. 

O junglă de pretenții verzi

Într-un comunicat de presă din septembrie 2023, premergător adoptării Directivei, Ursula Pachl, directoare adjunctă la Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC), spunea că, pe viitor, interzicerea afirmațiilor despre produsele „neutre din punct de vedere carbonic” e „o veste foarte bună” pentru consumatori.// „Major EU law to ban carbon neutral claims and help consumers make sustainable choices”, beuc.eu // 

„Nu există brânză, sticle de plastic, zboruri sau conturi bancare «neutre din punct de vedere carbonic». Afirmațiile de neutralitate carbonică sunt greenwashing, pur și simplu. Este un paravan care creează impresia că firmele iau măsuri serioase cu privire impactul lor climatic”, spunea Pachl. „Adevărul este că aceste afirmații sunt incorecte științific și nu ar trebui niciodată utilizate.”

Sub noua lege, termeni precum „neutru din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon”, „eficient din punct de vedere energetic”, „ecologic” sau „biodegradabil” va trebui să fie dovediți și susținuți de dovezi.

„Declarațiile ecologice generice apar peste tot, de la alimente la textile. Consumatorii ajung să se piardă într-o junglă de afirmații ecologice fără să aibă habar care dintre ele sunt demne de încredere”, adăuga Pachl.

De altfel, un studiu din 2020 al Comisiei Europene// „Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council on substantiation and communication of explicit environmental claims (Green Claims Directive)”, eur-lex.europa.eu // a evaluat 150 de declarații de mediu din întreaga Uniune Europeană și a constatat că, într-o „proporție considerabilă” (53,3%), acestea oferă informații vagi, înșelătoare sau nefondate privind caracteristicile de mediu ale produselor. 

Denumiri înșelătoare. Cum îți dai seama dacă produsul chiar e ce pretinde a fi?

Multitudinea de etichete ecologice existente a determinat BEUC – Organizația Europeană a Consumatorilor să ceară// „Major EU law to ban carbon neutral claims and help consumers make sustainable choices”, beuc.eu // chiar interzicerea declarațiilor privind produsele alimentare neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. În condițiile în care „neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon”, neutru din punct de vedere al CO₂”, „certificat neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon” și alte mesaje asemănătoare sunt o prezență obișnuită în supermarketuri, organizația subliniază faptul că foarte puțini consumatori înțeleg de fapt ce înseamnă aceste mențiuni. 

Deși consumatorii sunt confuzi, ei vor să cunoască impactul climatic al alimentelor pe care le consumă. Un sondaj realizat în februarie 2023// „More than half of EU consumers consider climate impact while purchasing food, study flags”, foodingredientsfirst.com // a arătat că 58% dintre europeni consideră că impactul climatic este important atunci când cumpără produse alimentare și băuturi. Iar 69% dintre aceștia ar alege un produs alimentar „mai prietenos cu clima” în locul unei opțiuni mai ieftine.

O soluție pentru a mai descurca ițele este trecerea la un sistem de etichetare armonizat la nivelul Uniunii Europene. Un prim pas a fost făcut. În mai 2023, guvernul francez a încheiat un parteneriat cu Foundation Earth// Site oficial: foundation-earth.org // – o organizație independentă, non-profit, care emite scoruri de mediu ce sunt imprimate pe ambalajele ambalajelor produselor alimentare. 

Parteneriatul urmărește să armonizeze modul în care sunt etichetate produsele ecologice, pentru a permite compararea și a introduce un standard comun. Scopul este de a dezvolta o metodă științifică care să arate impactul produselor asupra mediului și de a face informațiile mai clare.

„Bio”, „eco”, „organic”. Care e diferența?

Și până acum existau o serie de reguli care să ajute consumatorii să identifice produsele „bio”, însă acestea erau destul de confuze, iar producătorii contribuie din plin a această confuzie aruncând cu acești termeni în stânga și-n dreapta pe ambalajele lor.

Biologic, ecologic și organic reprezintă termeni folosiți pentru a descrie produse care sunt cultivate și procesate conform unor standarde legale specifice, cu scopul de a reduce impactul negativ asupra mediului și a promova un sistem alimentar sustenabil. În ciuda folosirii unor termeni diferiți, în funcție de țară – „ecologic” în România, „organic” în Canada, Statele Unite și Estonia, „biologique” în Franța, și alte variații în Germania, Italia, Olanda, Polonia și Spania –, ei descriu aceeași categorie de produse care aderă la principii stricte de producție și procesare.

Pentru a recunoaște un produs autentic bio, eco sau organic, nu este suficient ca acest lucru să fie menționat pe ambalaj sau în numele produsului. Este esențial să cauți sigla „produs ecologic UE”// Mai multe despre sigla UE pentru produse ecologice, aici: agriculture.ec.europa.eu // pe ambalaj. 

Logo-ul ecologic al Uniunii Europene

Utilizată din 2012, sigla UE este obligatorie pentru toate alimentele produse, preambalate și vândute în spațiul european ca fiind ecologice. Aceasta trebuie să fie afișată conform unor reguli specifice pentru a evita confuzia consumatorilor, a menține încrederea în alimentele bio și a susține autoritățile în eforturile lor de control. 

Produsele cu această siglă trebuie să fie certificate oficial de o agenție recunoscută. // Lista operatorilor certificați în agricultura ecologică în 2023 este afișată pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvotării Regionale, madr.ro // Asta înseamnă că trebuie să respecte reguli stricte, de la producție la stocare, și să conțină cel puțin 95% ingrediente ecologice. Restul de până la 5% trebuie, de asemenea, să respecte condiții specifice. Atât producătorii mici, cât și cei mari pot obține această certificare fie la nivel național, fie internațional. Folosirea termenilor eco, bio sau organic fără certificarea adecvată este, practic, ilegală.

Pe lângă siglă, pe ambalaj trebuie să fie vizibil și numărul de cod al organismului de control, precum și informații despre originea materiilor prime agricole utilizate în produs. Fără aceste elemente, un produs nu poate fi considerat cu adevărat bio, eco sau organic, chiar dacă descrierea sau numele comercial sugerează altceva. 

Chiar și dacă sigla verde este prezentă, atâta vreme cât nu sunt indicate codul de control și zona de proveniență, produsul nu îndeplinește standardele pentru a fi etichetat ca bio, organic sau ecologic.

Sigla ecologică a UE nu poate fi utilizată pentru anumite tipuri de produse și servicii. Aceastea includ produsele care au mai puțin de 95% ingrediente ecologice, pentru că nu se încadrează în standard. Ca atare, doar produse precum semințele, cerealele, legumele, fructele, lactatele, carnea, peștele, vinul și anumite plante culese din sălbăticie pot fi certificate ca ecologice. 

În schimb, serviciile de catering și mâncărurile preambalate nu pot folosi sigla – controlul și verificarea respectării standardelor ecologice în aceste contexte sunt dificile. De asemenea, produsele care nu sunt acoperite de reglementările privind producția ecologică de alimente, cum ar fi cosmeticele sau cele obținute prin vânătoare și pescuit, sunt și ele excluse. În plus, produsele care abia au început să folosească metode ecologice și s-ar putea să mai aibă reziduuri chimice nu pot avea sigla verde.

„Natural” nu înseamnă nimic

Oricine, de la fermieri mici la producători mari, poate produce alimente ecologice dacă obține certificarea necesară. Însă, pentru folosirea pe etichete a unui alt cuvânt, „natural”, nu există nicio reglementare legală. Acesta poate fi folosit în marketing fără să însemne că produsul respectă standarde ecologice. Produsele crescute fără pesticide sau fertilizatori chimici pot fi descrise ca fiind cultivate natural, dar fără certificare nu pot fi vândute ca eco, bio sau organic. Certificarea este cea care garantează calitatea ecologică a unui produs. 

În fine, dincolo de diferențele nutriționale, amintește-ți că un produs nu devine mai sănătos doar pentru că este organic. Un bun exemplu este zahărul. Chiar dacă este bio, ar trebui să-l consumi cu moderație sau, mai bine să-l eviți cu totul. 

Cum să citești etichetele fără să te păcălești

Industria alimentară știe că prin exagerarea beneficiilor produselor își poate crește vânzările. Ambalajul atrăgător și folosirea strategică a anumitor cuvinte-cheie influențează deciziile consumatorilor, însă regulile pentru aceste afirmații variază, unele fiind strict reglementate, iar altele deloc, așa cum am arătat mai sus. 

Și chiar și atunci când sunt reglementate, afirmațiile nu sunt 100% corecte – lobby-ul industriei a reușit să introducă niște limite în care să poată manevra cu termeni percepuți de public drept „mai sănătoși”.

De exemplu, produsele etichetate „fără zahăr” pot conține până la 0,5 grame de zahăr per porție. „Aromă de fructe” nu înseamnă neapărat că produsul conține fructe reale, iar etichetele precum „light”, „cu conținut scăzut de calorii”, „cu conținut scăzut de carbohidrați” și „cu conținut scăzut de grăsimi” au criterii specifice, dar pot fi în continuare înșelătoare. Produsele „cu cereale integrale” sau „multicereale” pot fi, de fapt, fabricate în mare parte din cereale rafinate.

Pentru a evita să fi indus în eroare de etichetele alimentare, ignoră afirmațiile de pe partea frontală a ambalajului, care sunt adesea bazate pe tehnicalități și standarde legale înșelătoare. Întoarce produsul și examinează lista de ingrediente și informațiile nutriționale. Caută produsele care au alimente întregi listate ca primele ingrediente și fii atent la mărimea porțiilor, care pot face ca un produs să pară mai sănătos decât este în realitate. E o abordare care te ajută să iei decizii informate și să eviți, pe cât posibil, tacticile de marketing înșelătoare. 

Cu puțin noroc, vin zile grele pentru tacticile de greenwashing, mai ales odată cu implementarea noilor legi ale UE din 2025, care reglementează afirmațiile de mediu înșelătoare de pe etichetele produselor. Oamenii par tot mai sătui de aceleași vechi scheme corporative și vor să cumpere mărci care, dincolo de ambalajul atrăgător și marketingul agresiv, sunt cu adevărat sustenabile.