Foto: Sorin Ștefănuț.

Turbăriile pot fi mai eficiente în lupta contra schimbărilor climatice decât copacii15 min read

De Oana Racheleanu 15.11.2022, ultima actualizare: 17.11.2022

Mlaștinile în care s-a acumulat un strat de turbă sunt mai eficiente în captarea dioxidului de carbon decât copacii. O echipă de cercetători restaurează acum acești plămâni din România.

În spatele școlii din comuna Coșna, județul Suceava, cercetătorii de la Institutul de Biologie al Academiei Române au găsit un fluture cu aripile superioare portocalii, iar cele inferioare, ca o rochiță, violet cu margini albe și portocalii. Au crezut că este o specie mai comună la noi, dar, ajunși în laborator, au observat din fotografii că este Lycaena helle, amintită într-o carte din 1897. Dar de atunci nu mai fusese văzută în acea zonă. 

„Este o descoperire spectaculoasă, după 120 de ani”, spune dr. Sorin Ștefănuț, șeful echipei de cercetători. Când are aripile deschise, fluturele mascul are puternice irizații de culoare violet.

Un exemplar mascul de Lycaena helle. Foto: Florenta Helepciuc.

Însă ei nu erau acolo pentru fluture. Nici pentru cea mai mare populație de mestecănași din România pe care au descoperit-o, în care crește răculețul (Polygonum bistorta), casa și hrana lui Lycaena helle. Vizita lor în zonă face parte dintr-un proiect pentru restaurarea turbăriilor.

Acestea sunt mlaștini care, datorită speciilor dominante de plante – mușchi din genul Sphagnum – sechestrează carbonul din aer pe termen lung. Prezența permanentă a apei și lipsa oxigenului împiedică descompunerea completă a plantelor, iar acestea se transformă în turbă. Pe măsură ce Sphagnum-ul de la suprafață crește, împinge stratul de plante moarte în profunzimea pământului. Prin acest proces,„What are peatlands?”, peatlands.org. care este foarte lent – se formează un milimetru de turbă pe an – este stocat în stratul de turbă carbonul pe care plantele l-au absorbit din atmosferă. 

Andromeda polifolia L., specie caracteristica pentru turbariile cu Sphagnum. Foto: Sorin Ștefănuț.

La nivel global, turbăriile acoperă 4.000.000 kilometri pătrați, adică 3% din suprafața Pământului, arată un studiu românesc.„Cercetări Privind Emisiile de CO2 în Turbăria „Valea Morii”, Județul Cluj”, proquest.com Turbăriile stochează 550 de gigatone de carbon, de două ori mai mult decât întreaga biomasă forestieră a lumii.

Uneori turba este folosită drept combustibil, însă nu este unul foarte eficient pentru că arde greu și nu prea dă energie. În România, turba este utilizată ca substrat pentru cultivarea plantelor – există două locuri de unde este exploatată. Însă tendința la nivel mondial este de protejare a turbăriilor datorită potențialului lor în lupta contra schimbărilor climatice.

În 1960, pe când România se numea Republica Populară Romînă, naturalistul Emil Pop a publicat o lucrare academică în care erau menționate aproape 400 de turbării de la noi din țară. Aceste mlaștini n-au mai fost evaluate mai bine de jumătate de deceniu, până în 2015, când Ștefănuț și echipa lui au încercat să le identifice după descrierile lui Pop și după indicațiile localnicilor. Au reușit să evalueze 218 de turbării și să convingă Ministerul Mediului că acestea au nevoie de recondiționări. Însă doar un sfert din turbăriile degradate sunt prinse astăzi în programe de restaurare.„Turbăriile din România – de la ecosisteme degradate la intervenții de restaurare”, infoclima.ro Cercetătorii de la Institutul de Biologie au restaurat zece anul acesta, printre care și turbăria de la Coșna. Urmează încă doisprezece anul viitor, cu ajutorul unor fonduri norvegiene.„Caring for the Peatlands”, www.ibiol.ro.

De ce ar trebui să îți pese de turbării?

„Mlaștinile le provoacă oamenilor teamă și respect”, spune Ștefănuț, „pentru că au auzit din moși-strămoși că animalele domestice care au intrat în ochiurile de apă să se adape n-au mai ieșit. Mentalitatea asta le-a ajutat să supraviețuiască, dar le-a și făcut să fie percepute ca  nefolositoare.”

Însă, în contextul luptei față de schimbările climatice, spune cercetătorul, turbăriile ar trebui să joace un rol primordial.

Între 1990 și 2021, efectul de încălzire produs de gazele cu efect de seră cu durată lungă de viață a crescut cu aproape 50%, iar dioxidul de carbon este responsabil pentru aproximativ 80% din această creștere.„Vești proaste – concentrația gazelor cu efect de seră ating un nou record”, infoclima.ro

O astfel de mlaștină acumulează cinci tone de dioxid de carbon pe hectar pe an și poate reține carbonul, în stratul de turbă, chiar și 14.000 de ani.

Turbăriile din România care nu sunt incluse în rezervații naționale, care impun anumite restricții, sunt într-un grad avansat de degradare. Mlaștinile au fost drenate, iar în locul unde erau turbării fie au crescut arbori, fie au apărut terenuri agricole sau gropi de gunoi. În aceste cazuri, o turbărie nu mai acumulează dioxid de carbon, ci eliberează în atmosferă aproape aceeași cantitatea de gaz pe care ar fi putut s-o rețină. Procesul se declanșează atunci când oxigenul pătrunde în turbă din cauza scăderii nivelului apei freatice. În prezența oxigenului, intervin apoi microorganisme care încep să degradeze turba, eliberând astfel carbonul stocat în ea.

„În ultimii 100 de ani însă, curățirea, decopertarea, drenarea și exploatarea irațională au transformat turbăriile din depozite, în sursă pentru emisiile de carbon”, atrag atenția cercetătorii din studiul citat mai sus.

„Un copac are un timp de sechestrare de aproximativ 100 de ani, de exemplu, dar după aceea dioxidul de carbon este reintrodus în atmosferă prin degradarea arborelui”, a spus Ștefănuț. „În schimb, în turbării, carbonul este acumulat continuu, mii de ani.”

În plus, aceste mlaștini sunt ca niște baze de date pentru experții în palinologie.Studiul sporilor și al granulelor de polen. Studiile palinologice sunt folosite pentru examinarea probelor fosile, sciencedirect.com Aceștia iau probe de turbă, identifică ce specii au crescut în anumite perioade – după analiza polenului –, și astfel reconstituie informații despre condițiile de climă de până la 10.000-12.000 de ani în urmă, cu precizie destul de mare.

CITEȘTE ȘI: Cum s-a schimbat clima planetei în timp geologic – și de ce de data asta e altfel?

Turbăriile sunt și singurele locuri din România unde se găsesc unele specii de plante care au rezistat din perioada glaciațiunii, cum ar fi planta carnivoră Roua Cerului (Drosera rotundifolia). Sau specii de nevertebrate protejate la nivel european, cum e cazul libelulei Leucorrhinia pectoralis, foarte rară la noi în țară, care preferă să-și depună ouăle în apele neclare ale turbăriilor, ca să le protejeze de prădători.

Drosera rotundifolia din tinovul de la Coșna. Foto: Sorin Ștefănuț.

„Sunt componente ale biodiversității naționale”, spune cercetătorul, „pe care le regăsești doar în zonele astea.”

Oamenii ar trebui să vadă turbăriile și ca pe un ajutor atunci când sunt inundații sau ploi abundente, mai arată Ștefănuț. Ele absorb cantități mari de apă, grație speciilor de mușchi din care sunt formate, apoi eliberează treptat surplusul prin fire de apă. De cele mai multe ori, în zonă se formează și o pădure de arini – specie care preferă solurile umede.

Turbăriile pot fi folosite și în turism

Din cele zece turbării pe care le-au restaurat până acum, cercetătorii au scos aproximativ trei tone de deșeuri. Însă Ștefănuț are și o veste bună. Deșeurile sunt mai vechi de cinci, zece ani, semn că strategiile recente de gestionare acestora în sate funcționează.

Provocarea, pe lângă educarea oamenilor să nu mai arunce deșeurile la întâmplare și să vadă altfel mlaștinile, o reprezintă introducerea tuturor turbăriilor într-o rețea națională de arii protejate.

Habitatul cu Polygonum bistorta L. (gazdă pentru fluturele Lycaena helle) de la tinovul din spatele școlii Coșna, jud. Suceava. Foto: Sorin Ștefănuț.

Cum e și cazul celei din comuna Coșna, unde cercetătorii l-au regăsit pe Lycaena helle. Deocamdată l-au convins pe primarul comunei să nu mai construiască în spatele școlii case, cum era planul, ci să amenajeze o zonă de vizitare a turbăriei și să promoveze turismul sustenabil. Următorul pas ar fi să caute împreună metode prin care să o includă în Rețeaua europeană de zone naturale protejate Natura 2000.

Poate că va deveni un punct de atracție cum e Tinovul Mare, aflat la zece kilometri distanță, unde este cea mai mare rezervație de turbă din România (680 de hectare).„Rezervația Tinovul Mare din Poiana Stampei”, calatorcudor.ro Acum această turbărie este inclusă într-un circuit turistic, printr-o potecă tematică – un podeț din lemn de doi kilometri care traversează mlaștina, iar traseul este presărat pe parcurs cu panouri informative și jocuri despre fauna și flora din zonă.



Text de

Oana Racheleanu

Scrie despre mediu și despre oameni care pun lucrurile în mișcare, cum ar fi profesorii cu metode altfel de predare. Pasionată de solution journalism și de Dobrogea, a publicat în presa națională și cea străină. Își cară biroul într-un rucsac, peste tot prin lume.

MEDIU|QUICK QUESTION

De ce e mai bine să lași frunzele sub copaci decât să le strângi?

De
Covorul arămiu de frunze care se așterne peste pământ la începutul toamnei devine maroniu în timp și trebuie rulat și ascuns undeva, cred unii. Însă noțiunea de frumos e flexibilă și poate fi învățată. 
MEDIU|QUICK QUESTION

De ce nu e șacalul o specie invazivă?

De
Chiar dacă a ajuns să se înmulțească necontrolat, există o explicație simplă pentru care șacalul auriu nu e pe lista speciilor invazive. 
MEDIU|BIODIVERSITATE

Cele mai agresive 10 specii invazive din România

De
Specialiștii români au făcut recensământul speciilor invazive din țară și au venit cu propuneri pentru ținerea lor sub control prin realizarea unui sistem național de supraveghere.  
MEDIU|HOT TAKE

COP27: o șansă de schimbare sau o nouă demonstrație de greenwashing?

De
Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2022 (COP27) are loc între 6-18 noiembrie la Sharm El-Sheikh, în Egipt. Invitații vor trebui să se confrunte cu un raport ONU recent: nu există nicio cale credibilă către 1,5°C, iar încercarea de a limita creșterea temperaturii globale a eșuat.