pseudodaemon / Frank Ramspott Getty Images

De ce ne-am putea trezi cu facturi și mai mari la energie din primăvară?42 min read

De Ionuț Preda 11.11.2021

Creșterile prețurilor la gaz și electricitate reprezintă o criză anunțată pentru care autoritățile nu s-au pregătit, iar măsurile luate târziu ar putea doar să le amâne impactul.

După 18 luni ale unei pandemii care nu dă semne că s-ar termina prea curând și o criză politică pornită în plin val patru, România se confruntă cu o nouă problemă: prețurile cu care se tranzacționează gazele și curentul electric au crescut exponențial„Criza gazelor din Europa. De ce crește factura la energie și cum șantajează Gazprom UE”, digi24.ro față de aceeași perioadă a anului trecut, iar milioane de consumatori au fost puși în fața unor posibile creșteri semnificative ale facturilor în lunile de iarnă.

În pauzele dintre negocierile pentru un nou guvern, aleșii au reușit să treacă prin Parlament o lege menită să limiteze impactul financiar asupra consumatorilor, care prevede atât plafonarea prețului la gaze și electricitate la un nivel maximal, cât și compensații acordate celor care consumă sub anumite praguri.„ Plafonarea prețurilor la energie și gaze și schema de compensare se aplică de luni. Ce trebuie să știi”, hotnews.ro

Departe de problemele consumatorilor români de energie, la Glasgow, liderii mondiali s-au întrunit pentru a discuta noi acorduri de mediu, în condițiile în care schimbările climatice accelerate provocate de om se apropie de punctul în care vor afecta ireversibil planeta în următoarele decenii.

Cele două subiecte par a veni din lumi diferite, dar se intersectează în puncte importante pentru următoarele decenii, precum efectuarea tranziției către sursele de energie verde. Resimțită la nivel aproape global, criza actuală nu poate să nu atârne greu deasupra decidenților care ar putea să stabilească la Glasgow noi targeturi de reducere a emisiilor. Acestea vor însemna, printre altele, adaptarea infrastructurilor de gaz natural pentru transportul de hidrogen sau înlocuirea surselor poluante de electricitate cu unele regenerabile.

CITEȘTE ȘI:  La COP26, liderii planetei promit că opresc încălzirea globală. Realitatea e mult mai călâie

Pentru a înțelege mecanismele complexe din spatele acestei crize, cât de (in)eficient a fost gestionată ea în România și ce consecințe ar putea suporta consumatorii pe viitor, dar și despre cum poate afecta tranziția energetică, am vorbit cu Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia InteligentăSite oficial: asociatiaenergiainteligenta.ro –  o organizație non-profit ce susține transparentizarea pieței energiei din România – , expert cu un CV vast în domeniu care include, printre altele, roluri de consiliere în două guverne și poziții de management în cadrul ENEL, Romgaz și Transgaz.

prețuri energie

DPA Picture Alliance/Getty Images

Mindcraft Stories: Cum s-a ajuns la această criză? Știu că este o situație complexă dar, ca exercițiu de imaginație, cum i-ați explica unui consumator uzual motivele pentru care ar urma să plătească mai mult la energie și electricitate față de iarna trecută?

Dumitru Chisăliță: În primul rând aș spune că sunt aspecte interne și aspecte externe care au determinat aceste creșteri. Sunt unele lucruri care sunt comune la gaz și energie electrică și altele care sunt separate.

Ca să încep cu cauzele interne, acestea au apărut în România cu mult înainte să fie vizibili factorii externi și au niște elemente foarte concrete. Sunt aspecte care derivă din, cum ar zice politicienii, „greaua moștenire”, adică din activitățile din trecut, iar celelalte vin din activitățile și deciziile mai recente, din ultimele 12 luni.

Aspectele din trecut sunt de natură sistemică și includ două mari elemente. Primul este legat de faptul că noi, în ultimii zece ani, atât pe gaze cât și pe energie electrică, am pierdut capacități de producție în mod constant sau s-au diminuat cele existente.

De ce s-a întâmplat acest lucru?

Problema, la gazele naturale, a fost că zăcămintele sunt unele mature și au o perioadă foarte îndelungată de exploatare, ceea ce face ca ele să se epuizeze natural. La energia electrică am avut situații în care capacitățile de producție au fost închise din cauza uzurii și a defecțiunilor foarte dese, iar altele din considerente de eficiență sau de mediu.

Au fost mai puține însă, pe această zonă de mediu; mult mai multe s-au închis din cauza eficienței scăzute sau pentru că și-au atins maximul de exploatare, din punct de vedere tehnologic.

 

A doua problemă pe termen lung este interferența puternică a politicului în domeniu, mai ales a celor care sunt aduși de politic și nu au expertiză, experiență, cunoștințe, curaj ș.a.m.d. Aici mă refer în primul rând la modul în care au fost construite echipele de administrare, management, la tot ce înseamnă instituții: minister, ANRE, Consiliul Concurenței, ANPC, cât și la operatorii comerciali de gaze și electricitate.

Există, în special, o dualitate care apare la mulți din acești administratori: ei sunt și administratori în societăți comerciale și responsabili pentru politici publice. Mă refer în mod special la secretari de stat și directori din ministere care trebuie să să se gândească cum să nu crească prețul pentru consumator, dar în același timp și cum să facă mai mulți bani pentru cei care vând energie consumatorilor.

Normal că această balanță va înclina către bani, din care o parte le revin sub formă de premii sau prime.

 

Cât despre problemele operaționale din ultimele 12 luni, pe energie electrică, am avut o creștere a taxei de CO2 care a fost dublată anul acesta, în luna aprilie. Pe parte de gaze, a apărut o măsură administrativă care a fost introdusă de Guvern în iunie 2020„ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 103 din 25 iunie 2020”, just.ro cu scopul de a scădea prețul și a crea lichiditate, dar care a avut efect taman pe dos: această măsură a fabricat o falsă diferență între cerere și ofertă și, practic, o falsă lipsă a resursei de gaze naturale, care a fost sancționată de piață prin creșterea prețului.

Aceste creșteri de prețuri se văd foarte bine pe datele statistice din octombrie 2020 și aprilie 2021, atunci când se tranzacționează gazele sub formă de marfă, și au marcat începutul creșterii prețurilor pe piața de gaze naturale de la noi.

Ne-am mai lovit în această iarnă, și pe energie electrică și pe gaze naturale, de problematica legată de diferența reală dintre cerere și ofertă, foarte vizibilă începând cu vara acestui an, când au început creșterile de prețuri cele mai importante.

Trecând pe plan extern, vorbim despre schimbul fluxurilor de gaze care s-a produs în Europa Centrală și de Est, care ne-au găsit nepregătiți, deși erau anunțate de 20 de ani – în anul 2001, se anunța foarte clar că, după 2020, sistemul de transport de gaze ucrainean nu va mai fi folosit de Gazprom, iar gazele Rusiei vor trece pe alte sisteme.

Noi nu ne-am pregătit, nici în sensul de a deveni parte a acestor sisteme, nici pentru a contracara faptul că aceste gaze nu vor mai ajunge în România.

 

Ne-am găsit într-o situație în care gazele din acest flux ne ocolesc de tot – sunt trei țări tributare acestei ocoliri efectuate de Gazprom, Ucraina, Moldova și România – deși se știa că România este dependentă, în lunile de iarnă, de gazul de import. Aceste schimbări de fluxuri au dus la situația în care noi suntem alimentați exclusiv de gaze care ocolesc Ucraina, adică vin din Rusia, traversează Marea Neagră, Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria și abia apoi se întorc în România, printr-un punct de capacitate redusă din vestul țării, foarte departe de principala regiune de consum din țară, zona București-Ploiești.

Asta a făcut ca prețul gazelor naturale importate să crească și, în același timp, să existe un deficit pentru iarna aceasta. Ceea ce s-a văzut începând cu luna august, când acest deficit a devenit evident în creșterea prețurilor pe platformele de tranzacționare.

O altă chestiune,pe plan internațional, este că Gazpromul, după o mare criză în 2020, când a înregistrat pierderi foarte mari din cauza scăderii cererii în condiții de pandemie, și-a schimbat politica comercială. Nu au mai venit anul acesta cu așa-numitele „gaze de vară”; în anii anteriori, vindeau pe timpul verii o cantitate importantă de gaze cu un discount semnificativ față de cele vândute în contract pe termen lung. Asta a influențat comportamentul tuturor furnizorilor din Europa, care se așteptau să primească vara gaze la prețuri mult mai mici.

Anul acesta, nu au mai primit aceste gaze ieftine și s-au pierdut câteva luni bune în care nu s-a mai putut face injecția gazelor în depozitele de înmagazinare, care oricum erau secătuite de faptul că perioada rece din 2021 s-a prelungit până aproape de luna iunie.În lunile iulie și august, majoritatea țărilor europene și-au dat seama brusc că nu mai au timp să-și umple depozitele fără gazele ieftine de vară și au solicitat, dintr-o dată, o cantitate foarte mare de gaze naturale, care nu a putut să fie pusă la dispoziția Europei, mai ales după schimbarea fluxurilor de gaze. A urmat o explozie de prețuri care ne-a afectat și pe noi, deoarece o parte importantă din gazele consumate anul acesta au fost de import.

Pe energie electrică, anul acesta vântul a bătut mai puțin, deci am avut un nivel inferior de energie eoliană față de anii trecuți.

 

Acest aspect a dus la folosirea mai multor gaze pentru energie electrică, în condițiile în care oricum exista deficit de gaze. S-a creat o discrepanță mare între cerere și ofertă, ducând la creșterile prețurilor la energie electrică.

Dumitru Chisăliță/arhiva personală.

M.S: Rezumând, am putea că lacunele din administrație ne-au făcut vulnerabili în fața unei crize externe?

D.C: Da. Aceste lacune încă există, pentru că nu le-a rezolvat nimeni, precum cele de natură administrativă – legi, politici proaste – sau de implicare politică – de exemplu, numirile în funcții importante din domeniu și dualitatea secretarilor de stat care, din nou, în loc să se ocupe de politici publice și de protejarea consumatorilor, au fost mai degrabă ocupați să facă bani.

M.S: Care este situația companiilor energetice de stat în tot acest peisaj? Se tot arată cu degetul către profiturile semnificative pe care le-ar realiza în acest context de creștere a prețurilor.

D.C: Există clar un profit superior față de anul trecut. Trebuie să ne gândim că, exceptând Romgazul, care se află în acea achiziție masivă,Romgaz se află într-o procedură de cumpărare a acțiunilor gigantului ExxonMobil în proiectul de exploatare de gaze naturale „Neptun” din Marea Neagră, agerpres.ro celelalte companii din gaze și electricitate nu au avut costuri prea diferite față de anii anteriori. Deci creșterea prețurilor aduce profituri mai mari decât în trecut.

Dar acest element este unul conjunctural și poate fi abordat în mai multe feluri. În cazul gazelor naturale, există abordarea supraimpozitării, care se practică din anul 2013, în care statul ia o parte din acești bani, considerând că nu sunt pe deplin cuveniți companiilor. Același sistem se putea aplica cu brio și companiilor de energie electrică, inclusiv furnizorilor. Se putea face ceva gândit în acest sens, o taxare progresivă, principial vorbind.

Alternativ, se putea merge pe un program foarte asiduu de dezvoltare a capacităților de producție, pentru că știm cu toții că banii ajung la bugetul de stat și de acolo se evaporă.

 

Din punctul meu de vedere, mult mai sănătos ar fi fost să se facă în felul următor: anul acesta ai făcut un profit de 1,5 ori mai mare față de anul trecut, vreau ca în 5-10 ani capacitatea de producție să-ți crească tot de 1,5 ori față de ce ai în momentul de față. Mai avantajos pentru consumatorul român era a doua variantă, pentru că automat ne-am fi putut asigura de două elemente: prețuri mai mici și siguranță și securitate în alimentare.

M.S: Cât ar putea dura această criză? Vorbim de o stabilizare după această iarnă sau există pericolul unor prețuri ridicate timp de mai mulți ani?

D.C: Mai degrabă va fi o corecție – o stabilizare este mai greu de apreciat, deoarece la noi asta depinde de deciziile politice, administrative sau legislative. Luând exemplul plafonării decise recent, aceasta ar urma să dispară de la 1 aprilie 2022, iar până la stabilizare va mai dura o perioadă de timp, pentru că plafonarea a bulversat niște lucruri.

Probabil că în aprilie va exista o corecție. De exemplu, dacă acum prețul de vânzare pentru trimestrul I din 2022 este de peste 400 de lei/mW, pe perioada întregului an 2022 prețul de vânzare ar putea fi, să zicem, 300 de lei. Deja se întrevede de pe acum această corecție.

În același timp, începem să fim conștienți de faptul că dezechilibrul dintre cerere și ofertă va face foarte posibilă reapariția acestor creșteri mari de prețuri. Asta pentru că plafonarea, compensarea, toate aceste elemente, sunt doar niște întârzieri ale efectelor din momentul de față.

 

Mutăm, practic, momentul octombrie 2021 în aprilie sau octombrie 2022, dar n-am rezolvat nimic. Singura posibilitate ca prețul să scadă este să am o ofertă mai mare, altfel n-am nicio șansă ca prețul să scadă în mod real.

Dacă vreau prețuri mai mici, ar trebui să mă asigur că dacă la anul am nevoie de 70 de milioane de m3 pe zi și anul acesta nu am decât 35 de milioane, va trebui să mă asigur că fac rost și de restul. Dar dacă anul viitor, ținând cont de declinul producției, voi avea doar 30 de milioane de m3/zi, prețul ar putea fi și mai mare decât anul acesta.

Yuri Smitiuk/TASS via Getty Images

Centrala de procesare a gazului natural Amur din Rusia, deținută de Gazprom.

M.S: Cum apreciați soluția găsită pentru moment de Guvern prin legea energiei, cu această plafonare la prag maximal și compensarea celor care consumă sub anumite praguri? Vi se pare o soluție eficientă?

Aici lucrurile trebuie împărțite în mai multe etape.

În primul rând, creșterea prețurilor nu a avut loc în octombrie sau noiembrie 2020, ci a început din noiembrie 2020, și a suferit niște inflexiuni. Prima tendință a fost în noiembrie 2020, iar o nouă inflexiune puternică de creștere în aprilie 2021. Au mai fost apoi în iulie, august, septembrie ș.a.m.d.

Măsurile nu trebuiau luate, cum să zic, după ce a venit inundația, ci atunci când s-a aflat despre potențialul de inundație.

 

Eu cred că România avea nevoie, așa cum noi am solicitat ca asociație în mai multe rânduri și președintelui, și primului-ministru, și Parlamentului, de un plan de măsuri pentru urgențe energetice. Acest plan trebuia gândit încă de pe timp de pace, când nu erai sub efectul prețurilor, și trebuia aplicat progresiv – crește cu atât, vin cu măsura A; dacă mai crește, aplic măsura B, apoi C, D, E ș.a.m.d. Cu o astfel de variantă, creșterile de prețuri din prezent, chiar dacă ar fi avut loc, nu ar fi fost atât de mari.

Plafonarea prețului este exact ca în cazul unei măsele – mereu ar trebui să fie ultima măsură, când nu mai am ce să fac, o dau afară, o extrag. Așa este și cu plafonarea, când intervii radical într-o piață. Este prevăzută de legile românești și se poate aplica, dar este important să o aplic după ce am încercat toate tratamentele de însănătoșire ale măselei. Noi n-am făcut niciun tratament, am scos direct măseaua.

Asta lasă o rană în piață, care va avea nevoie de un timp să se închidă. S-a venit și s-a pus plafon de un leu pe energie electrică și 370 de lei pe gaze naturale. Nu comentez valorile, dar ce a determinat acest lucru? A determinat ca furnizorii să se alinieze pe acest prag, adică nimeni nu mai vinde sub 370 de lei, chiar și dacă ar avea posibilitatea să o facă.

Pentru furnizori, există o diferență între acești 370 de lei și prețul real, care este condiționat de un preț mediu în perioada aprilie 2021-martie 2022, iar tendința acum este să vii și să dai un preț cât mai mare în piață. Cu cât e prețul mai mare în piață, cu atât vei ridica această medie din aprilie-martie. Cu cât îl ridici mai mult,  cu atât tu oricum vei primi acești bani de la stat.Conform legii plafonării, statul va achita furnizorilor diferența dintre prețul mediu pentru aprilie-martie și plafonul impus.

Practic, ne vom găsi în aprilie 2022, când va dispărea legea plafonării, cu niște prețuri mult mai mari decât ar fi fost în absența lor.

 

Iar până la momentul corecției va mai dura o anumită perioadă. Dacă n-am fi avut acest plafon, dar am fi fost foarte atenți pe alte elemente de natură fiscal-administrativă, precum marja comercială sau supraimpozitarea profiturilor, probabil că prețul s-ar fi instalat natural la 370, dar corecția s-ar fi făcut mai rapid. Așa, prețul real cu care se vor vinde gazele de acum încolo nu o să fie de 370, ci de 500-600, poate chiar 900 de lei. Corecția de la 900 la 200 de lei va fi foarte grea și va dura un timp îndelungat.

M.S. Ce alte măsuri de limitare a efectelor asupra consumatorilor credeți că ar fi putut evita această situație?

Noi am propus, pe pagina asociației, măsuri în detaliu„Reducing the impact of gas and energy bills must start from the causes that generated the price increase”, asociatiaenergiainteligenta.ro în care atrăgeam atenția asupra creșterilor de prețuri și ofeream soluții pe linia asta. Încă o dată, plafonarea, ar fi fost necesară doar atunci când alte măsuri nu ar fi dat roade. Nu înseamnă că n-ar fi trebuit s-o aplic în această iarnă, probabil că aș fi putut și ar fi trebuit s-o aplic. Dar n-aș fi început direct cu plafonarea, aș fi început în luna aprilie sau cel târziu în iunie, cum au făcut spaniolii, scăderea TVA-ului (n.r. la electricitate), sau scaderea accizelor cu 7%. Aș fi aplicat măsurile proporțional, ca să văd și cum reacționează furnizorii la ele, și să vin cu cele mai optime elemente colective.

Dacă aș fi văzut, după ce aplic cinci-șase măsuri, că nu am niciun efect, atunci aș fi putut să pun și plafonarea ca măsură necesară, dar gândită foarte bine și nu făcută pe genunchi, cu multe elemente care vor rămâne în aer.

Un exemplu: pe gaze naturale vorbim de compensarea cu 33% din prețul de contract. Dacă eu ca furnizor vin și îți vând ție cu 900 de lei/mW, tu obții o compensație de 33% din 900 de lei, adică o chestie enormă. Eu am interesul să pun 900 de lei, pentru că așa îmi cresc media prețului din lunile aprilie 2020-martie 2022 și câștig de două ori, pentru că o să iau mulți bani drept compensație Din diferența plafon-preț mediu bugetată de la stat și după aceea rămân și cu un preț foarte ridicat în aprilie 2022, care se va corecta foarte greu.

În același timp, consumatorul primește un preț bun în această perioadă și va avea un șoc în luna aprilie, când acum plătește 125 lei/mW și în aprilie o să-i vină 900 de lei, pentru că contractul este făcut pe un an de zile.

 

prețuri energie

Ioana Raluca Trifoi/EyeM via Getty Images

M.S: Se pot trage concluzii din această criză despre tranziția spre sursele de energie regenerabilă?

D.C: Prima concluzie pe care aș trage-o este că nu cred că noi am fost afectați semnificativ de această tranziție. Exceptând ceea ce s-a întâmplat cu certificatele de CO2 care reprezintă o pondere totuși mică din criza asta, alte elemente din Green Deal nu ne-au afectat.

Ce se întâmplă în România, în momentul de față, este determinat în mare măsură de elementele și acțiunile interne și într-o măsură mai mică de conjunctura externe sau de taxele impuse prin Green Deal. Care afectează în mare doar zona de cărbune, prin taxele impuse pe emisiile din carbon.

M.S: Dar la nivel internațional, va afecta această criză, de exemplu, discuțiile și eventualele angajamentele luate la COP26?

D.C: Cu siguranță. Noi când o să închidem această criză, o să deschidem o altă „criză a prețurilor”, determinată de Green Deal. Tot ce înseamnă taxarea CO2-ului, aceste investiții mari care trebuie făcute în capacități, transformarea gazului în hidrogen, parcuri eoliene offshore, capacități de stocare, toate acestea înseamnă investiții majore care se vor reflecta în prețul energiei.

În același timp, noile tendințe discutate în momentul de față vor veni cu restricții suplimentare, care vor necesita alte investiții, ce vor trebui amortizate și vor adăuga noi costuri la energie. Din punctul acesta de vedere, noi nu putem să vedem în următorii ani decât niște salturi în trepte în ceea ce privește prețul energiei.

 

E adevărat că cei care vor reuși să sară aceste trepte, după amortizarea investițiilor și a echipamentelor folosite în energiile regenerabile, vor avea prețuri mai mici în comparație cu situația în care se vor găsi cei care nu vor face acest salt.

M.S: La ce vă așteptați în zona de energie, concret,  după COP26?

D.C: Mă aștept, la nivel internațional, ca țări sau companii din anumite zone să se ralieze puternic la ce se discută acolo, să investească puternic în această zonă a energiilor regenerabile și a reducerii emisiilor de dioxid de carbon. Ulterior, ele probabil vor sancționa produsele care nu se încadrează în acele principii care se discută acum la Glasgow.

De exemplu, se discută despre taxarea emisiilor de dioxid de carbon, a emisiilor de metan, și pe tot felul de alte elemente, taxe care probabil vor implementate.

 

Am îndoieli că Brazilia, China sau India se vor ralia, deși asta nu înseamnă că nu se va putea întâmpla. Cei care nu se vor ralia la aceste condiții probabil vor avea de câștigat pe termen scurt, dar pe termen lung vor trebui să plătească costuri foarte mari și taxe mai ridicate.

M.S: Cum vă așteptați ca aceste discuții să influențeze România?

D.C: Din păcate, dacă ne uităm foarte atent la ce s-a întâmplat în ultimii zece ani, toate lucrurile au cam trecut pe lângă noi și am rămas în aceeași zonă și aceeași situație. Inclusiv bulgarii și croații au trecut pe lângă noi . Am fost cam statici. Dacă e să iau o abordare pesimistă, în continuare nu vom face mai nimic și ne vom adânci în criza actuală.

Privind mai optimist spre viitor, există posibilitatea ca România să se poată redresa printr-un nou model energetic – o chestiune care se înțelege foarte puțin la noi.

Noi vorbim să punem reactoare, să punem centrale, dar uităm să gândim unde le vom pune și care este modelul pe care vom folosi toate aceste echipamente.

 

Exact cum se întâmplă în industria constructoare de mașini, în momentul în care vrei să faci un pas înainte, creezi un nou model – uiți de tot ce aveai înainte și creionezi unul de la zero. După aceea încerci să utilizezi tot ce ai avut pe alte modele, motoare, roți, arcuri etc. Cam în situația asta ne găsim; dacă vrem într-adevăr să creionăm ceva în tendința anilor 2050, ar trebui să definim acest nou model. Pe acest model, ar trebui să mapăm ce avem în momentul de față: centrale, conducte, rețele și să venim cu alte elemente ca să ajungem la ce ne-am propus pentru 2050.

Noi acum punem tot felul de lucruri noi pe o Dacie construită în anii ’60. N-o să facă niciodată acest model față unuia gândit direct pentru 2050.



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

MONEY|SOLUȚII

Baruri și restaurante în valul 4. Cine pierde și cine câștigă?

De
Pentru zona HoReCa, pandemia fost un curs rapid de supraviețuire. Și a modificat totul, de la relația dintre angajați și angajatori la cea cu statul și clienții.
CULTURĂ|Q&A

Nevoia de a ne spune poveşti, interviu în exclusivitate cu Robert Silverberg

De
Horia Nicola Ursu a vorbit, în exclusivitate, cu autorul american.
CULTURĂ|Q&A

Călătorie în jurul omului. De la geografia continentelor la geografia ființei umane

De
Alexandru Stermin, biolog și explorator clujean, a făcut de unul singur înconjurul lumii, pentru a se descoperi, în final, pe sine. A rezultat o carte de idei care te plimbă febril prin lumea biologiei, a neuroștiințelor și a psihologiei și unde omul nu se mai află în centrul Universului, ci devine parte din el. 
CULTURĂ|Q&A

Timpuri Noi – o expoziție SF care vrea să vezi lumea cu alți ochi

De
Am vorbit cu Ștefan Tiron despre expoziția Timpuri Noi, despre limitele pe care ni le impunem asupra orizonturilor socio-politice și cum poate imaginarul științifico-fantastic să ni le lărgească.