Originile multiculturale ale vinului de pe Târnave 

Dacă vrei să creezi de la zero o cramă, primul pas e să o faci într-o zonă care are tradiție în producția vinului. Ajută și să ai un enolog italian.

Avantajul unei podgorii este că-și produce propria materie primă, „dezavantajul”, dacă poate fi numit astfel, e că presupune un angajament pe viață. Dintre investițiile pe care le poate face cineva în agricultură, unele sunt mai complicate, pentru că sunt pe termen foarte lung. Dacă pui porumb pe un teren și ai un an prost, în următorul poți planta rapiță. Dacă pui vie, va trebui să ai răbdare și să-ți asumi ani nefavorabili, pe lângă anii buni. O vie se maturizează în ani și trebuie îngrijită constant, n-ai cum să o alternezi cu alte culturi. E un angajament pe termen lung, precum o căsătorie care rezistă până la bătrânețe. 

În România, există un grup de investitori pasionați care și-au asumat un astfel de angajament în ultimele decenii. Pe lângă marile podgorii din perioada comunistă care s-au adaptat noilor condiții, precum Cotnari, Jidvei sau Recaș – nu și Murfatlar, care a ajuns să se vândă pe bucăți„De la afaceri de 50 de milioane de euro, crama Murfatlar a ajuns să se vândă acum pe bucăți”, digi24.ro –, au apărut numeroase crame private, cu investitori români sau străini, care cultivă soiuri nobile și reconstruiesc tradiția vinului românesc.

De la echipament sportiv la vin

Pe valea râului Târnava Mică, undeva pe un deal situat în partea de nord, între localitățile Mica și Căpâlna de Sus,Nu, nu e aceea celebră pentru Fetele de la Căpâlna, mai există și o Căpâlna de Jos, tot pe valea râului, lângă Jidvei. se găsește Villa Vinèa,Site oficial: villavinea.com una dintre puținele podgorii private create după Revoluție în această zonă. Vreo 60 de kilometri mai în aval e Jidveiul, poate cea mai mare podgorie din țară din vechea generație, însă aici, lângă Mica, pe restul colinelor se „cultivă” mai degrabă oi.

„Dealurile astea erau pline de vii, înainte de Revoluție”, spune Mircea Matei, directorul general al Villa Vinèa. În afară de cele 32 de hectare de vie de pe versantul în vârful căruia se află crama, cât vezi cu ochii – și se vede până hăt, spre Sovata, într-o parte, și Târnăveni, în cealaltă – sunt doar pășuni și culturi agricole. Vinurile produse pe acele dealuri erau prelucrate la Întreprinderea viei și vinului Târgu MureșO astfel de întreprindere exista în fiecare județ. și, ce-i drept, n-ar fi câștigat vreodată vreun premiu sau măcar un loc la masa oricui a băut cel puțin odată un vin decent. Erau adesea soiuri hibride din care ieșea un vin care nu spunea nimic nimănui.

Mircea Matei.

Cele 32 de hectare din Mica ale Vilei Vinèa nu sunt de atunci, ci au fost plantate de la zero, cu soiuri specifice zonei, cu câteva excepții. Podgoria este, în ani viticoli (sau vintage-uri, cum îi numesc viticultorii), una încă tânără, fiind pornită în 2004 de Heiner Oberrauch, un italian de origine austriacă din Bolzano, Tirolul de Sud, care este președintele Salewa, un brand de echipament sportiv cunoscut printre pasionații de munte. Ceea ce explică numele italian al cramei.

De fapt, Salewa este motivul pentru care Oberrauch a ajuns în România, venit la Târgu Mureș pentru a cumpăra o fabrică și a produce acolo echipament sportiv. Vinul a fost un bonus. Investitorului italian nu i-a scăpat potențial viticol al unei zone deluroase ca aceasta. Plus că s-a îndrăgostit de Transilvania și era un motiv bun să revină. De atunci, an de an, Oberrauch își petrece o parte a vacanțelor aici, fie la vie, fie în călătorii cu bicicleta prin regiune. 

În paralel, și-a propus să devină producătorul unora dintre cele mai bune vinuri albe din România.

Un terroir unic în România

De ce albe? Din cauza terroir-ului, un termen esențial pentru vinuri și, mai ales, pentru obținerea unei denumiri de origine. Acest cuvânt franțuzesc (cum altfel) este un concept-umbrelă care nu se referă doar la sol, ci la totalitatea elementelor care fac un anumit teritoriu să fie bun pentru cultivarea viței de vie: elemente climatice, sol, poziția geografică, tradiția, practicile agricole, soiurile etc. Ca o paranteză, conceptul a fost extins și la alte tipuri de culturi, de la ceai și cafea la chilli și marijuana. 

Târnava Mică și, în general, Valea Târnavelor, au unul dintre cele mai speciale terroir-uri din România. Mare parte din Podișul Transilvaniei este singura regiune cu terroir de tip B din România, asemănător celui din Austria și jumătatea nordică a Franței, conform clasificării Uniunii Europene.Zonele definite de UE nu reprezintă o clasificare a calității, ci se referă mai degrabă la climă, pentru că, de exemplu, Bordeaux are un terroir de tip C I, la fel ca podgoriile din Moldova. Detalii pe ec.europa.eu (PDF)

Pe partea de tradiție, nu sunt probleme. Se pare că vinurile se cultivau aici încă de pe vremea când romanii au colonizat Transilvania și, cu siguranță, existau podgorii în secolul al XVI-lea, când Johannes Honterus numea zona Țara Vinurilor pe o hartă din lucrarea Chorographia Transylvaniae. Și romanii ar fi găsit vii aici, aparent Burebista nu le arsese chiar pe toate – conform legendei –, și cu siguranță erau vii la venirea maghiarilor în Transilvania.

Sf. Urban este patronul viilor, în calendarul catolic.

Nu-i de mirare că e o tradiție multiculturală, cu atâtea surse diferite. Printre soiurile care definesc terroir-ul Târnavelor se găsește Gewürztraminer, un soi adus de coloniștii sași, cu origini germanice, dar care pot fi trasate până în Tirolul de Sud, și Riesling de Rin, care provine fix de unde-i spune numele. Specific zonei este însă și Feteasca Regală, un soi descoperit în anii 1920 în comuna Daneș, lângă Sighișoara, care pare a fi apărut prin hibridarea naturală dintre Fetească Albă și Frâncușă sau Grasă de Cotnari, în funcție de cel pe care-l întrebi. Tot aici se cultivă Fetească Albă, Muscat Ottonel și Sauvignon Blanc.

Acum, cel puțin la Villa Vinèa, influențelor istorice daco-romane, maghiare, germane și românești care au definit regiunea li se adaugă, iată, și unele sud tiroleze, italiene și franceze, pentru a crea un terroir cu adevărat multicultural.

O vreme rece, pentru struguri albi

Din punctul de vedere al vremii, pe Târnave e, spune Mircea Matei, „un terroir de climă rece, situat la o altitudine de 350 de metri, cu un sol argilos – care păstrează mai mult apa de ploaie, dar și favorizează dăunătorii –, cu vânturi constante și diferențe de temperaturi de 10 grade chiar și în timpul verii”. Ceea ce, în esență, favorizează vinurile albe, pentru că strugurii se coc mai lent, aromele se păstrează mai bine, la fel și aciditatea. 

Schimbările climatice încep însă să facă zona propice și pentru soiurile roșii, prin prelungirea perioadei în care strugurii au acces la căldura soarelui, iar cei de la Villa Vinèa le cultivă deja. Feteasca Neagră, de exemplu, nu e specifică Transilvaniei, dar a fost plantată în podgorie încă de la început (și face parte din componența Rubinului, cupajul roșu al podgoriei). A fost plantat și Zweigelt, un soi roșu austriac, adaptat temperaturilor mai reci – diferența dintre Transilvania și Austria nu e prea mare. Apropo de soiuri importate, Villa Vinèa se laudă și cu Kerner, un soi german, de data asta alb.

Spre dezamăgirea mea, vremea mai rece de pe Târnave nu e atât de rece pentru a face eiswein (sau ice wine). Tipul acesta de vin de desert, cu origini germane, se produce din struguri lăsați să se stafidească în vie, după ce a fost înghețați. Mircea Matei spune că nopțile de pe Târnave nu sunt atât de reci ca să ai trei zile consecutive cu -7°C decât prin ianuarie-februarie și „până atunci îi mănâncă căprioarele”. 

Vinul de desert făcut la Vinèa, Contessa este produs printr-o altă metodă, una italiană, adusă de Celestino Lucin, enologul italian care este consultant al cramei și care lucrează cu Misi Dénes, enologul permanent al cramei. „Metoda se numește appassimento”, spune Mircea Matei. „Strugurii se usucă, stau în lădițe de la finalul lui august până în februarie. Se evaporă 80% din apă, rămâne doar esența aromelor. Productivitatea scade până la 12%.” Lădițele sunt păstrate în partea superioară a cramei, în aer liber, iar strugurii trebuie întorși constant, pentru a nu se strica.

Eticheta spumantului Argilla e realizată manual, prin sablare.

În schimb, majoritatea soiulor roșii care sunt plantate aici sunt folosite însă pentru vinurile spumante. Mare parte din strugurii pentru spumantele de la Villa Vinèa vin dintr-o a doua podgorie, situată la câțiva kilometri distanță, în Gănești, care a fost cumpărată de Oberrauch în 2016 de la un francez, unde sunt plantate două soiuri, Chardonnay și, în cea mai mare parte, Pinot Noir. Evident, spumantele sunt produse prin metoda tradițională – cea a șampaniei –, doar că, nefiind din regiunea Champagne, nu pot fi numite așa, și sunt albe și seci. 

Cum iese un spumant alb dintr-un strugure roșu? E simplu, pielița este eliminată imediat după intrarea în cramă. Culoarea roșie (sau roze) a unui vin e dată de contactul cu colorantul din pieliță – trebuie păstrată cât mai mult, în tancuri care o împing mereu la interior, pentru a fi extrasă. Dacă este eliminată rapid, vinul rămâne alb, pentru că pulpa nu-i dă culoare. La Villa Vinèa, vinificare se face complet, până la oprirea naturală a fermentației prin transformarea tuturor zaharurilor în alcool, pentru a obține un spumant sec (sau brut, cum se mai numește). 

Cum controlezi calitatea vinului?

Spumantele fac parte din vinurile de calitate superioară a cramei. Calitate obținută printr-un proces de producție diferit. Unul (ceva mai) simplu de controlat, pentru că „o cramă își produce materia primă”, spune Mircea Matei. „Vinul începe din vie, calitatea strugurilor se reflectă pe tot procesul de producție”. 

Pentru a produce vinuri de calitate superioară, există niște pași suplimentari care trebuie făcuți de-a lungul anului. De exemplu, pentru gama Selection, care include spumantele și vinurile cele mai bune ale cramei, producția se normează. Pe o serie de rânduri din vie, alese dinainte, intră, la sfârșit de iunie, început de iulie, echipe de muncitori, pentru a rări strugurii. Aceștia taie o parte dintre ciorchini, astfel încât să rămână în jur de un kilogram pe butaș, ceea ce duce la o recoltă de aproximativ trei tone pe hectar. Astfel, se asigură că acei ciorchini rămași primesc o cantitate crescută de nutrimente din sol. Via e desfrunzită manual, pentru a le oferi cât mai mult soare, ceea ce duce la o acumulare mai mare de zahăr. Apoi, la cules, se mai face o selecție și se renunță la ciorchinii necorespunzători.

Cam 40% dintre vinurile produse aici sunt din această categorie, restul fiind produse după o metodă ceva mai mecanizată și fără a trece prin procedurile descrise mai sus. Asta nu înseamnă cu nu sunt bune, dar nu se duc spre wine shop-uri și restaurante de top, ci în alte zone din Horeca.

Desigur, toate procedurile acestea nu ajută dacă vremea nu ține cu viticultorul. Din fericire, ultimii ani au fost buni cu via, dar există mereu probleme. De exemplu, anul acesta a ploua toată luna iunie, așa că au avut la dispoziție doar trei zile, în iulie, pentru a băga via între sârme, cu ajutorul unor echipe de zilieri (cam 70 de oameni, pentru ambele podgorii). Dacă n-ar fi făcut acest lucru, vița ar fi crescut pe sol, ceea ce ar fi făcut ulterior imposibil pentru tractoare să intre printre rânduri. 

O fotografie (aproape) aleatoare cu mașini de epocă, în trecere pe la cramă.

Târnava Mică e, încă, mică

Deși România e pe locul 15 în lume la producția de vin „România, în top 15 mondial la producţia de vin, se află pe locul 32 în lume la exportul de vin”, zf.ro și pe locul 5 în Europa, sunt doar circa 250 de crame, dintre care aproximativ 150 produc vin îmbuteliat. Iar pe Valea Târnavelor sunt mult mai puține, practic Villa Vinèa e singura cramă vizibilă a zonei, cu excepția Jidveiului, care este într-o cu totul altă categorie, cu mii de hectare.

Lipsa cramelor face imposibilă înființarea unei asociații, care ar putea facilita accesarea unor fonduri mai serioase de promovare. Regretul lui Mircea Matei este că, din această cauză, nu are cum să promoveze regiunea. 

Încă, pentru că situația pare a se schimba. O podgorie nouă a fost plantată în apropiere de Reghin și e pe cale să-și facă simțită prezența pe piața vinului. Iar dealurile de pe malul Târnavei Mici stau dovadă că loc de vii ar mai fi. De investitori și de puțin curaj ar mai fi nevoie.