Miodrag Ignjatovic/Getty Images

De la Tarantino la Squid Game: de ce atât de multor oameni le place violența?20 min read

De Simon McCarthy-Jones 03.11.2021

Luna trecută, peste 100 de milioane de oameni s-au uitat la Squid Game serialul sângeros de pe Netflix. Despre măsura în care violența de pe ecran este dăunătoare, s-a tot scris. Consensul este că poate avea efecte negative. Dar întrebarea „De ce suntem atrași să urmărim violența?” a primit mult mai puțină atenție.

Moartea, sângele și violența au atras mereu mulțimea. Vechii romani s-au înghesuit să vadă măceluri în Colosseum.„‘The contagion of the throng’: absorbing violence in the Roman world”, cambridge.org În secolele care au urmat, execuțiile publice„Seeing Justice Done: The Age of Spectacular Capital Punishment in France”, oxford.universitypressscholarship.com au fost la mare căutare. În epoca modernă, regizorul de film Quentin Tarantino crede că: „În filme, violența este mișto. îmi place”.„Everything Quentin Tarantino Really Thinks About Violence and the Movies”, theatlantic.com Se pare că mulți dintre noi îi dăm dreptate. Un studiu despre filmele cu încasări mari a constatat că 90% dintre ele„Violent Film Characters’ Portrayal of Alcohol, Sex, and Tobacco-Related Behaviors”, pediatrics.aappublications.org au conținut un fragment în care personajul principal a fost implicat într-un act de violență. În mod similar, majoritatea americanilor savurează filmele de groază„Horror, personality, and threat simulation: A survey on the psychology of scary media.”, psycnet.apa.org și le urmăresc de câteva ori pe an.

Cine se uită la așa ceva?

Unii oameni sunt mai predispuși ca alții să le placă să vizioneze conținut violent. O persoană de sex masculin, agresivă și cu un grad scăzut de empatie, poate avea o înclinație mai mare„Enjoyment of Mediated Fright and Violence: A Meta-Analysis”, tandfonline.com spre a viziona violență pe ecran. Există, de asemenea, anumite trăsături de personalitate asociate cu plăcerea de a urmări violență în media. Persoanelor extrovertite, care caută entuziasm, și celor care sunt mai deschise la experiențele estetice, le place să vizioneze într-o proporție mai mare„Uses and Gratifications of Media Violence: Personality Correlates of Viewing and Liking Violent Genres”, tandfonline.com filme violente.

CITEȘTE ȘI: Minți extremiste: trăsăturile psihologice ce ajută la identificarea persoanelor care s-ar putea radicaliza

Dimpotrivă, oamenii mai agreabili – caracterizați prin modestie și simpatie față de ceilalți – tind să le placă mai puțin media violentă.

… dar de ce?

O teorie este că vizionarea unui conținut cu violență este cathartic, drenând excesul nostru de agresivitate. Totuși, această idee este susținută de prea puține dovezi.„Catharsis and Media Violence: A Conceptual Analysis”, mdpi.com Când oamenii furioși urmăresc conținut violent, au tendința de a se enerva mai mult.„Media Entertainment. The Psychology of Its Appeal”, routledge.com 

Cercetări mai recente, derivate din studiile filmelor de groază, sugerează că pot exista trei categorii de oameni cărora le place să se uite la violență, fiecare având propriile motive.

Un grup a fost supranumit „dependenții de adrenalină”.„The psychological benefits of scary play in three types of horror fans”, psyarxiv.com Acești căutători de senzații își doresc experiențe noi și intense și sunt mai predispuși„Enjoyment of Mediated Fright and Violence: A Meta-Analysis”, tandfonline.com să consume conținut violent. O parte din acest grup poate fi compus din oameni cărora le place să-i vadă pe alții suferind. Sadicii simt durerea altora mai mult decât în mod normal„From psychopaths to ‘everyday sadists’: why do humans harm the harmless?”, theconversation.com și se bucură de ea.

Unui alt grup îi place să urmărească violență pentru că simte că învață ceva din ea. În studiile care au analizat filmele horror, astfel de oameni sunt numiți „bătăușii albi”.„The psychological benefits of scary play in three types of horror fans”, psyarxiv.com La fel ca dependenții de adrenalină, ei simt emoții intense când se uită la filme horror. Dar nu le plac aceste emoții. Le tolerează, pentru că simt că îi ajută să învețe ceva despre cum să supraviețuiască.

Seamănă întrucâtva cu masochismul benign –„Glad to be sad, and other examples of benign masochism”, digitalcommons.wcupa.edu plăcerea unor experiențe dezgustătoare și dureroase într-un context sigur. Dacă pot tolera unele dureri, pot avea ceva de câștigat. La fel cum comediile ciudat de „dureroase”„Painfully Funny: Cringe Comedy, Benign Masochism, and Not-So-Benign Violations”, tidsskrift.dk ne pot învăța abilități sociale, vizionarea violenței ne poate învăța abilități de supraviețuire.

Un ultim grup pare să obțină ambele seturi de beneficii. Se bucură de senzațiile generate de vizionarea violenței și simt că învață ceva. În genul horror, astfel de oameni au fost numiți „dealeri întunecați”.„The psychological benefits of scary play in three types of horror fans”, psyarxiv.com 

Ideea că oamenilor le place să urmărească violența în siguranță, pe ecran, deoarece îi poate învăța ceva, se numește „teoria simulării amenințărilor”.„Horror, personality, and threat simulation: A survey on the psychology of scary media.”, doi.apa.org Asta se potrivește cu observația că persoanele care par cele mai atrase de vizionarea violenței (bărbații tineri agresivi) sunt, de asemenea, cele mai susceptibile de a se confrunta cu o astfel de violență sau de a o răspândi.

Să urmărim conținut violent de la adăpostul canapelei noastre poate fi o modalitate de a ne pregăti pentru o lume violentă și periculoasă. Prin urmare, violența ne atrage cu un motiv întemeiat. Interesant este că un studiu recent a constatat că fanii filmelor horror și persoanele curioase din fire au rezistat mai bine psihic„Pandemic practice: Horror fans and morbidly curious individuals are more psychologically resilient during the COVID-19 pandemic”, sciencedirect.com în timpul pandemiei de COVID-19.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/11/Mindcraftstories_Squid-Game-Tarantino-Violenta-Masochism-Terapie-Adrenalina_Noh-Juhan-Netflix.jpg

Imagine din filmul Squid Game. Foto: Noh Juhan/Netflix

Violența este cea care chiar ne place?

Există motive să reconsiderăm cât de mult ne place să urmărim violența, în sine. De exemplu, într-un  studiu,The Appeal of Media Violence in a Full‐length Motion Picture: An Experimental Investigation”, tandfonline.com cercetătorii au pus două grupuri să vizioneze filmul The Fugitive/Evadatul, Detalii, aici: imdb.com din 1993. Unui grup i s-a arătat versiunea needitată a filmului, în timp ce altul a văzut o versiune cu toată violența editată. În ciuda acestui fapt, ambelor grupuri le-a plăcut filmul în mod egal.

Această constatare a fost susținută de alte studii care au descoperit, de asemenea, că eliminarea violenței grafice dintr-un film nu îi face pe oameni să le placă filmul mai puțin.Cutting Film Violence: Effects on Perceptions, Enjoyment, and Arousal”, tandfonline.com Dimpotrivă, există dovezi că oamenilor le plac mai mult versiunile non-violenteThe Role of Graphic and Sanitized Violence in the Enjoyment of Television Dramas”, academic.oup.com ale filmelor decât versiunile violente.

Multora s-ar putea, de fapt, să le placă un lucru care coincide cu violența, mai degrabă decât violența, în sine. De exemplu, violența creează tensiune și suspans,„Making Sense of Violence: Perceived Meaningfulness as a Predictor of Audience Interest in Violent Media Content”, academic.oup.com lucru de care unii oameni ar putea fi atrași.„Sexual and Violent Imagery in Movie Previews: Effects on Viewers’ Perceptions and Anticipated Enjoyment”, tandfonline.com 

O altă posibilitate ar fi că oamenii se bucură de acțiune,„The Role of Graphic and Sanitized Violence in the Enjoyment of Television Drama”, citeseerx.ist.psu.edu nu de violență. Vizionarea violenței oferă, de asemenea, o oportunitate excelentă de a crea o metodă de înțelegere„Making Sense of Violence: Perceived Meaningfulness as a Predictor of Audience Interest in Violent Media Content”, academic.oup.com a sensului vieții. Urmărirea violenței ne permite să reflectăm asupra condiției umane, o experiență pe care o apreciem.

Există și alte teorii. „Teoria transferului de entuziasm”„Excitation Transfer Theory”, onlinelibrary.wiley.com sugerează că vizionarea violenței ne face răscolește simțurile, un sentiment care persistă până la sfârșitul filmului, făcând ca finalul să fie mai plăcut. „Ipoteza fructului interzis”„A Meta-Analytical Review of Selective Exposure to and the Enjoyment of Media Violence”, andfonline.com sugerează că violența este percepută ca fiind interzisă, ceea ce o face atrăgătoare. În același fel, mesajele de avertizare cresc interesul oamenilor„Forbidden fruit versus tainted fruit: Effects of warning labels on attraction to television violence.”, psycnet.apa.org pentru programele violente.

Una peste alta, s-ar putea să ne placă să vedem pedeapsa justificată, mai degrabă decât violența. Într-adevăr, ori de câte ori oamenii înțeleg că îi pot pedepsi pe cei care au greșit, centrele de recompensă ale creierului lor„The Neural Basis of Altruistic Punishment”, science.org se aprind ca luminile dintr-un parc de distracții. Cu toate acestea, mai puțin de jumătate din violența de la televizor este aplicată de către cei buni, celor răi.

Motive politice?

Toate acestea sugerează că mass-media ne-ar putea oferi violență pe care mulți dintre noi nu o dorim sau de care nu avem nevoie. Prin urmare, ar trebui să luăm în considerare ce alte presiuni corporatiste, politice sau ideologice pot încuraja violența pe ecran la nivel global.

De exemplu, guvernul SUA are un mare interes și o influență puternică asupra Hollywoodului.„Washington DC’s role behind the scenes in Hollywood goes deeper than you think”, theconversation.com Reprezentările violenței ne pot induce consimțământul„New Evidence for the Surprisingly Significant Propaganda Role of the Central Intelligence Agency and Department of Defense in the Screen Entertainment Industry”, journals.sagepub.com pentru politicile guvernamentale, ne pot încuraja să susținem legitimitatea puterii și a violenței statale„The Political Impact of the Department of Defense on Hollywood Cinema”, tandfonline.com și ne pot determina să stabilim cine sunt acele persoane „demne de a fi victime”.„Manufacturing Consent”, penguinrandomhouse.com 

Mesajele care conțin violență trimise prin intermediul ecranului ne pot face să ajugem să fim deconectați de realitate. Când rata criminalității scade,„The Better Angels of our Nature”, stevenpinker.com violența de pe ecran„Violence and Terror in the Mass Media: An Annotated Bibliography”, publisher.abc-clio.com ne poate face să credem că, de fapt, criminalitatea crește. Filmele mint și cu privire la impactul real al violenței„Violence and its injury consequences in American movies”, ncbi.nlm.nih.gov asupra corpului uman – aproape 90% dintre acțiunile violente dintr-un film nu arată adevăratele consecințe fizice asupra victimei. Filmele pot masca, de asemenea, realitatea violenței masculine„Beauty and the Beast: misrepresentation and social responses in fairy-tale romance and redemption ”, journals.uvic.ca împotriva femeilor și copiilor.

CITEȘTE ȘI: Schimbă știrile false comportamentul oamenilor?

Politologul american Samuel Huntington„The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order”, penguinrandomhouse.com a scris la un moment dat că „Occidentul și-a câștigat supremația asupra lumea nu prin superioritatea ideilor sale… ci mai degrabă prin superioritatea sa în aplicarea violenței organizate. Vesticii uită adesea acest fapt; ceilalți n-o fac niciodată”. Ar trebui să fim în permanență conștienți de modul în care violența falsă de pe ecranele noastre servește violenței reale din lumea noastră.

Traducere de Adriana Moscu

The Conversation este un site independent de știri și comentarii scrise de persoane din comunitatea academică



Text de:

Simon McCarthy-Jones

Profesor asociat, specializat în psihologie clinică și neuropsihologie, în cadrul Trinity College Dublin. Cercetările sale se concentrează pe trei subiecte: halucinații verbale auditive, abuz sexual asupra copiilor și dreptul la libertatea de gândire.

SOCIETATE|OVERVIEW

Infochioșcurile promiteau digitalizarea Capitalei. Acum sunt doar decor urban fără stăpân

De
Uitate de ani buni, zeci de dispozitive inutile și nefuncționale au ajuns loc de graffiti și monumente ale banilor publici aruncați la gunoi.
MONEY|STUDIU

Câștigătorii Nobelului pun teoriile macroeconomice sub lupa experimentului științific

De
Premiul Nobel în economie din acest an nu a fost oferit pentru cele mai credibile teorii economice, ci pentru atitudinea cea mai onestă în fața unor dileme sociale. 
SOCIETATE|OVERVIEW

Ce e proiectul Neuroștiință la clasă și de ce a fost criticat de experți?

De
Oamenii de știință spun că podcastul are informații „fundamental greșite”, autorul proiectului că ei au înțeles greșit, iar Ministerul Educației că nu s-a interesat de calitatea informațiilor. Cine are dreptate?
SPAȚIU|STUDIU

Primele succese majore ale lui Perseverance pe Marte – noutăți de la savanții NASA

De
În timpul scurt care a trecut de când a amartizat în craterul Jezero de pe Marte, pe 18 februarie 2021, roverul Perseverance a scris deja istorie.