Miodrag Ignjatovic/Getty Images
De la Tarantino la Squid Game: de ce atât de multor oameni le place violența?20 min read
Luna trecută, peste 100 de milioane de oameni s-au uitat la Squid Game serialul sângeros de pe Netflix. Despre măsura în care violența de pe ecran este dăunătoare, s-a tot scris. Consensul este că poate avea efecte negative. Dar întrebarea „De ce suntem atrași să urmărim violența?” a primit mult mai puțină atenție.
Moartea, sângele și violența au atras mereu mulțimea. Vechii romani s-au înghesuit să vadă măceluri în „‘The contagion of the throng’: absorbing violence in the Roman world”, cambridge.org În secolele care au urmat, „Seeing Justice Done: The Age of Spectacular Capital Punishment in France”, oxford.universitypressscholarship.com au fost la mare căutare. În epoca modernă, regizorul de film Quentin Tarantino crede că: „Everything Quentin Tarantino Really Thinks About Violence and the Movies”, theatlantic.com Se pare că mulți dintre noi îi dăm dreptate. Un studiu despre filmele cu încasări mari a constatat că „Violent Film Characters’ Portrayal of Alcohol, Sex, and Tobacco-Related Behaviors”, pediatrics.aappublications.org au conținut un fragment în care personajul principal a fost implicat într-un act de violență. În mod similar, majoritatea americanilor savurează „Horror, personality, and threat simulation: A survey on the psychology of scary media.”, psycnet.apa.org și le urmăresc de câteva ori pe an.
Cine se uită la așa ceva?
Unii oameni sunt mai predispuși ca alții să le placă să vizioneze conținut violent. O persoană de sex masculin, agresivă și cu un grad scăzut de empatie, poate avea o „Enjoyment of Mediated Fright and Violence: A Meta-Analysis”, tandfonline.com spre a viziona violență pe ecran. Există, de asemenea, anumite trăsături de personalitate asociate cu plăcerea de a urmări violență în media. Persoanelor extrovertite, care caută entuziasm, și celor care sunt mai deschise la experiențele estetice, le place să vizioneze într-o „Uses and Gratifications of Media Violence: Personality Correlates of Viewing and Liking Violent Genres”, tandfonline.com filme violente.
CITEȘTE ȘI: Minți extremiste: trăsăturile psihologice ce ajută la identificarea persoanelor care s-ar putea radicaliza
Dimpotrivă, oamenii mai agreabili – caracterizați prin modestie și simpatie față de ceilalți – tind să le placă mai puțin media violentă.
… dar de ce?
O teorie este că vizionarea unui conținut cu violență este cathartic, drenând excesul nostru de agresivitate. Totuși, această idee este susținută de „Catharsis and Media Violence: A Conceptual Analysis”, mdpi.com Când oamenii furioși urmăresc conținut violent, au tendința de a se „Media Entertainment. The Psychology of Its Appeal”, routledge.com
Cercetări mai recente, derivate din studiile filmelor de groază, sugerează că pot exista trei categorii de oameni cărora le place să se uite la violență, fiecare având propriile motive.
Un grup a fost supranumit „The psychological benefits of scary play in three types of horror fans”, psyarxiv.com Acești căutători de senzații își doresc experiențe noi și intense și sunt „Enjoyment of Mediated Fright and Violence: A Meta-Analysis”, tandfonline.com să consume conținut violent. O parte din acest grup poate fi compus din oameni cărora le place să-i vadă pe alții suferind. Sadicii simt durerea altora mai mult decât „From psychopaths to ‘everyday sadists’: why do humans harm the harmless?”, theconversation.com și se bucură de ea.
Unui alt grup îi place să urmărească violență pentru că simte că învață ceva din ea. În studiile care au analizat filmele horror, astfel de oameni sunt numiți „The psychological benefits of scary play in three types of horror fans”, psyarxiv.com La fel ca dependenții de adrenalină, ei simt emoții intense când se uită la filme horror. Dar nu le plac aceste emoții. Le tolerează, pentru că simt că îi ajută să învețe ceva despre cum să supraviețuiască.
Seamănă întrucâtva cu „Glad to be sad, and other examples of benign masochism”, digitalcommons.wcupa.edu plăcerea unor experiențe dezgustătoare și dureroase într-un context sigur. Dacă pot tolera unele dureri, pot avea ceva de câștigat. La fel cum comediile „Painfully Funny: Cringe Comedy, Benign Masochism, and Not-So-Benign Violations”, tidsskrift.dk ne pot învăța abilități sociale, vizionarea violenței ne poate învăța abilități de supraviețuire.
Un ultim grup pare să obțină ambele seturi de beneficii. Se bucură de senzațiile generate de vizionarea violenței și simt că învață ceva. În genul horror, astfel de oameni au fost numiți „The psychological benefits of scary play in three types of horror fans”, psyarxiv.com
Ideea că oamenilor le place să urmărească violența în siguranță, pe ecran, deoarece îi poate învăța ceva, se numește „Horror, personality, and threat simulation: A survey on the psychology of scary media.”, doi.apa.org Asta se potrivește cu observația că persoanele care par cele mai atrase de vizionarea violenței (bărbații tineri agresivi) sunt, de asemenea, cele mai susceptibile de a se confrunta cu o astfel de violență sau de a o răspândi.
Să urmărim conținut violent de la adăpostul canapelei noastre poate fi o modalitate de a ne pregăti pentru o lume violentă și periculoasă. Prin urmare, violența ne atrage cu un motiv întemeiat. Interesant este că un studiu recent a constatat că fanii filmelor horror și persoanele curioase din fire „Pandemic practice: Horror fans and morbidly curious individuals are more psychologically resilient during the COVID-19 pandemic”, sciencedirect.com în timpul pandemiei de COVID-19.
Imagine din filmul Squid Game. Foto: Noh Juhan/Netflix
Violența este cea care chiar ne place?
Există motive să reconsiderăm cât de mult ne place să urmărim violența, în sine. De exemplu, într-un „The Appeal of Media Violence in a Full‐length Motion Picture: An Experimental Investigation”, tandfonline.com cercetătorii au pus două grupuri să vizioneze filmul Detalii, aici: imdb.com din 1993. Unui grup i s-a arătat versiunea needitată a filmului, în timp ce altul a văzut o versiune cu toată violența editată. În ciuda acestui fapt, ambelor grupuri le-a plăcut filmul în mod egal.
Această constatare a fost susținută de alte studii care au descoperit, de asemenea, că eliminarea violenței grafice dintr-un film nu îi face pe oameni să le placă filmul „Cutting Film Violence: Effects on Perceptions, Enjoyment, and Arousal”, tandfonline.com Dimpotrivă, există dovezi că oamenilor le plac mai mult versiunile „The Role of Graphic and Sanitized Violence in the Enjoyment of Television Dramas”, academic.oup.com ale filmelor decât versiunile violente.
Multora s-ar putea, de fapt, să le placă un lucru care coincide cu violența, mai degrabă decât violența, în sine. De exemplu, violența creează „Making Sense of Violence: Perceived Meaningfulness as a Predictor of Audience Interest in Violent Media Content”, academic.oup.com lucru de care unii oameni „Sexual and Violent Imagery in Movie Previews: Effects on Viewers’ Perceptions and Anticipated Enjoyment”, tandfonline.com
O altă posibilitate ar fi că oamenii „The Role of Graphic and Sanitized Violence in the Enjoyment of Television Drama”, citeseerx.ist.psu.edu nu de violență. Vizionarea violenței oferă, de asemenea, o oportunitate excelentă de a crea „Making Sense of Violence: Perceived Meaningfulness as a Predictor of Audience Interest in Violent Media Content”, academic.oup.com a sensului vieții. Urmărirea violenței ne permite să reflectăm asupra condiției umane, o experiență pe care o apreciem.
Există și alte teorii. „Excitation Transfer Theory”, onlinelibrary.wiley.com sugerează că vizionarea violenței ne face răscolește simțurile, un sentiment care persistă până la sfârșitul filmului, făcând ca finalul să fie mai plăcut. „A Meta-Analytical Review of Selective Exposure to and the Enjoyment of Media Violence”, andfonline.com sugerează că violența este percepută ca fiind interzisă, ceea ce o face atrăgătoare. În același fel, mesajele de avertizare „Forbidden fruit versus tainted fruit: Effects of warning labels on attraction to television violence.”, psycnet.apa.org pentru programele violente.
Una peste alta, s-ar putea să ne placă să vedem pedeapsa justificată, mai degrabă decât violența. Într-adevăr, ori de câte ori oamenii înțeleg că îi pot pedepsi pe cei care au greșit, „The Neural Basis of Altruistic Punishment”, science.org se aprind ca luminile dintr-un parc de distracții. Cu toate acestea, mai puțin de jumătate din violența de la televizor este aplicată de către cei buni, celor răi.
Motive politice?
Toate acestea sugerează că mass-media ne-ar putea oferi violență pe care mulți dintre noi nu o dorim sau de care nu avem nevoie. Prin urmare, ar trebui să luăm în considerare ce alte presiuni corporatiste, politice sau ideologice pot încuraja violența pe ecran la nivel global.
De exemplu, guvernul SUA are un mare interes și o influență puternică asupra „Washington DC’s role behind the scenes in Hollywood goes deeper than you think”, theconversation.com Reprezentările violenței ne pot induce „New Evidence for the Surprisingly Significant Propaganda Role of the Central Intelligence Agency and Department of Defense in the Screen Entertainment Industry”, journals.sagepub.com pentru politicile guvernamentale, ne pot încuraja să susținem „The Political Impact of the Department of Defense on Hollywood Cinema”, tandfonline.com și ne pot determina să stabilim cine sunt acele persoane „Manufacturing Consent”, penguinrandomhouse.com
Mesajele care conțin violență trimise prin intermediul ecranului ne pot face să ajugem să fim deconectați de realitate. Când „The Better Angels of our Nature”, stevenpinker.com violența de pe „Violence and Terror in the Mass Media: An Annotated Bibliography”, publisher.abc-clio.com ne poate face să credem că, de fapt, criminalitatea crește. Filmele mint și cu privire la „Violence and its injury consequences in American movies”, ncbi.nlm.nih.gov asupra corpului uman – aproape 90% dintre acțiunile violente dintr-un film nu arată adevăratele consecințe fizice asupra victimei. Filmele pot masca, de asemenea, realitatea „Beauty and the Beast: misrepresentation and social responses in fairy-tale romance and redemption ”, journals.uvic.ca împotriva femeilor și copiilor.
CITEȘTE ȘI: Schimbă știrile false comportamentul oamenilor?
Politologul american „The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order”, penguinrandomhouse.com a scris la un moment dat că „Occidentul și-a câștigat supremația asupra lumea nu prin superioritatea ideilor sale… ci mai degrabă prin superioritatea sa în aplicarea violenței organizate. Vesticii uită adesea acest fapt; ceilalți n-o fac niciodată”. Ar trebui să fim în permanență conștienți de modul în care violența falsă de pe ecranele noastre servește violenței reale din lumea noastră.
Traducere de Adriana Moscu
The Conversation este un site independent de știri și comentarii scrise de persoane din comunitatea academică
