Foto: Getty Images

Numărul lui Dunbar: de ce teoria mea că oamenii pot menține doar 150 de prietenii a rezistat la 30 de ani de examinări16 min read

De Robert Dunbar 26.05.2021

Acum trei decenii, Robin Dunbar a arătat că cercul de prieteni al unei persoane e de circa 150 de oameni. O lucrare recentă arată că ipoteza ar fi greșită, însă Dunbar demonstrează că cercetătorii au făcut o eroare de calcul elementară.  

Fix acum 30 de ani, mă gândeam la o reprezentare grafică a dimensiunii grupurilor de primate în funcție de mărimea creierului acestora: cu cât creierul este mai mare, cu atât este mai mare grupul. Eram curios să aflu ce ar prezice această reprezentare pentru grupurile de oameni.

Acest articol a fost publicat în The Conversation și a fost tradus cu acceptul autorului. 

Numărul pe care l-au dat calculele mele a fost de 150. Deoarece părea mic, m-am grăbit să merg la bibliotecă pentru a căuta date despre mărimea naturală a grupurilor umane. Vânătorii-culegători trăiau în societăți multistratificate, cu grupuri de indivizi care formau o structură ierarhizată– familii în bande, bande în comunități, comunități în triburi.

Nivelul de organizare al comunității s-a dovedit a fi aproape exact 150. Astfel, s-au născut „ipoteza creierului social”„Neocortex size as a constraint on group size in primates”, sciencedirect.com și „numărul lui Dunbar”,„Coevolution of neocortical size, group size and language in humans”, cambridge.org prima făcând referire la relația dintre dimensiunea grupului și mărimea creierului la primate, iar numărul făcând referire la mărimea grupului natural, de aproximativ 150, pentru oameni.

Numărul lui Dunbar a atras multă atenție de-a lungul anilor. De exemplu, a fost folosit la proiectarea platformelor de socializare„Using Dunbar’s Number to Design Online Worlds”,  projecthorseshoe.com și a stat la baza software-urilor de detectare a boților și a algoritmilor de securitate online„Making social networks more human: A topological approach”, onlinelibrary.wiley.com care folosesc protocolul „secret handshake” .

Arhitecții s-au gândit la aplicarea sa în proiectarea clădirilor„The Future of School Design”,  architectmagazine.com și a existat un interes considerabil pentru număr în lumea afacerilor,„Something weird happens to companies when they hit 150 people”, qz.com cu care rezonează puternic. Dacă dai o căutare după „Dunbar’s number” vei găsi aproape 1.400 de pagini pe Google Scholar și 26.500.000 de rezultate pe Google.

Contestarea numărului Dunbar

Probabil că și această expunere i-a determinat pe cercetători să conteste numărul lui Dunbar. În știință, provocările sunt utile: ne obligă să evaluăm presupunerile care stau la baza unei ipoteze și, în consecință, duc invariabil către noi descoperiri. Acest lucru nu a fost întotdeauna adevărat pentru numărul lui Dunbar: majoritatea criticilor doar au tulburat apele.

În ciuda a tot mai multe dovezi, aceleași critici reapar cu un zel suspect, aproape religios. Potrivit celei mai des întâlnite afirmații, comportamentul uman este determinat cultural„Dunbar’s Number: Group Size and Brain Physiology in Humans Reexamined”, jstor.org și, prin urmare, nu poate fi supus acelorași reguli biologice ca acela al primatelor. O altă variantă a acestei afirmații este că platforme precum LinkedIn fac posibilă menținerea unei rețele sociale mai extinse.

Majoritatea acestor afirmații eșuează în a realiza că numărul Dunbar se aplică relațiilor de calitate,The size of social networks”, economist.com nu cunoștințelor – care reprezintă straturile exterioare sporadice ale rețelelor noastre sociale, dincolo de cele 150 de prietenii semnificative.

Cercetările mele sugerează că putem menține doar cinci prietenii intime –dar știm numele a până la 1.500 de persoane. Foto: Jelena Mrkovic / Wikimedia Commons, CC BY

Cu toate acestea, o contestare mai recentă„’Dunbar’s number’ deconstructed”, royalsocietypublishing.org făcută de cercetători de la Universitatea din Stockholm susține că a demonstrat în cele din urmă că numărul lui Dunbar este incorect,„Dunbar’s Number Debunked: You Can Have More Than 150 Friends”, nytimes.com arătând că ecuația creierului social prezice subdimensionat mărimea grupurilor umane. Însă, studiul a folosit metode statistice defectuoase și nu reușește să contrazică totalitatea evidențelor pe care le avem până acum pentru a susține numărul lui Dunbar.

Cum s-a dezvoltat numărul lui Dunbar

Dovezile că rețelele sociale personale și comunitățile naturale au o dimensiune de aproximativ 150 de membri, caracterizate printr-o structură stratificată foarte distinctă, s-au înmulțit considerabil„Structure and function in human and primate social networks: implications for diffusion, network stability and health”, royalsocietypublishing.org în ultimul deceniu. O vedem în apelurile telefonice,„Calling Dunbar’s numbers”, sciencedirect.com grupurile de Facebook,„Do online social media cut through the constraints that limit the size of offline social networks?”, royalsocietypublishing.org listele de felicitări de Crăciun,„Social network size in humans”,  philpapers.org unitățile militare de luptă„Constraints on the evolution of social institutions and their implications for information flow”, cambridge.org și în lumea jocurilor online.„Fractal multi-level organisation of human groups in a virtual world”, nature.com Numărul este valabil pentru congregațiile bisericești,Dunbar’s Number goes to Church: The Social Brain Hypothesis as a third strand in the study of church growth”, journals.sagepub.com satele anglo-saxone, așa cum sunt enumerate în Domesday Book,„Domesday Book : Britain’s finest treasure”,  nationalarchives.gov.uk și comunitățile din Epoca BronzuluiAn archaeological signature of multi-level social systems: The case of the Irish Bronze Age”, sciencedirect.com asociate cercurilor din pietre.

CITEȘTE ȘI: Cum au scăpat rețelele sociale algoritmii pe scări și au divizat societatea

Această structură stratificată apare atât în comunități, cât și în rețelele sociale personale, fiecare strat fiind de circa trei ori mai mare decât cel mai apropiat strat interior. De fapt, aceleași straturi, cu aceleași dimensiuni, apar în societățile multistratificate„Structure and function in human and primate social networks: implications for diffusion, network stability and health”,  royalsocietypublishing.org ale maimuțelor, gorilelor, delfinilor și elefanților. Doar că oamenii au mai multe straturi.

Dovezi aduse de neuroștiință

De asemenea, au fost completate multe dintre detaliile comportamentale și neurocognitive care stau la baza ipotezei creierului social. Mai mult de o duzină de studii de neuroimagisticăSocial brain volume is associated with in-degree social network size among older adults”, royalsocietypublishing.org au arătat că, atât la oameni, cât și la maimuțe, dimensiunea rețelei sociale a unui individ se corelează cu dimensiunea rețelei lor neuronale principale„Default Mode Network – an overview”, sciencedirect.com – circuitul cerebral complex care gestionează relațiile sociale.

În mod similar, mecanismul de conectare bazat pe atingeri care menține aceste grupuri împreună – un mecanism care exploatează sistemul din creier responsabil cu producerea endorfinelor – este comun atât oamenilor, cât și primatelor.„The Anatomy of Friendship”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov Acesta este motivul pentru care îmbrățișarea și atingerea fizică„Topography of social touching depends on emotional bonds between humans”, pnas.org sunt atât de importante în relațiile noastre.

Cum să nu faci statistici

Adevărata problemă cu studiul de la Stockholm este că face o eroare statistică elementară, din categoria „Introducere în statistică” – una despre care am avertizat în lucrarea mea din 1992. Ei folosesc o tehnică statistică numită analiză de regresie pentru a calcula relația dintre dimensiunea grupului și dimensiunea creierului. Până acum, e bine – toată lumea face asta. Dar analiza de regresie vine sub diferite forme.

CITEȘTE ȘI: Cum afli și ce faci dacă ți-au fost scurse datele pe net

Studiul de la Stockholm folosește cea mai comună formă – „metoda celor mai mici pătrate”„Least-Squares Regression”, ck12.org sau MCMMP. Aceasta a fost concepută pentru a fi utilizată în experimente în care pot fi specificate cu precizie valorile de pe axa X (dimensiunea creierului, în acest caz). MCMMP subestimează radical„Linear relations in biomechanics: the statistics of scaling functions”, onlinelibrary.wiley.com panta reală atunci când acest lucru nu este adevărat, dând rezultate înșelătoare.

În plus, știm acum că relația creierului social are de fapt patru clase.„Social complexity and the fractal structure of group size in primate social evolution”, onlinelibrary.wiley.com Acest lucru determină, de asemenea, MCMMP să subestimeze panta, agravând astfel problema.

Mindcraftstories_Robin Dunbar-creierul social-retelele sociale-neurostiinta_alashi GettyImages-01

Acest grafic, dintr-una din lucrările mele recente, arată cum diferă analizele RMAR și MCMMP. Autor: Robin Dunbar.

În aceste cazuri e recomandată folosirea „regresiei axei majore reduse”,„Diving Deeper into Linear Regression”, towardsdatascience.com sau RMAR, mai ales atunci când se vrea să se facă predicții. Și mai mult, ecuația trebuie aplicată pentru gradul potrivit, pentru că altfel ar putea devia extrem de mult.

Contrastul se reflectă în mărimea grupului pe care aceste două metode îl prezic pentru oameni. Pentru același set de date, metoda MCMMP utilizată de studiul de la Stockholm prezice 71 (baza afirmației lor), în timp ce metoda RMAR pe care am folosit-o inițial prezice 158.

Mindcraftstories_Robin Dunbar-creierul social-retelele sociale-neurostiinta_grafic

Datele despre relațiile noastre constau din patru clase de dimensiuni diferite. Autor: Robin Dunbar.

A doua lor problemă provine dintr-o înțelegere surprinzător de vagă a comportamentului social primat și uman. Dacă s-ar fi străduit să citească ceea ce am publicat în ultimul deceniu, așa cum este rezumat în cartea mea recentă,„Friends: Understanding the Power of our Most Important Relationships”, amazon.co.uk autorii s-ar fi ferit de o situație jenantă.

Traducere de Mihai Ghiduc


The Conversation este un site independent de știri și comentarii scrise de persoane din comunitatea academică. 

the-conversation-logo

 



Text de:

Robert Dunbar

Profesor de psihologie evoluționară la Departmentul de Psihologie Experimentală a Universității Oxford din Marea Britanie.

SOCIETATE|OVERVIEW

În căutarea restaurantului perfect instagramabil

De
Dacă până acum „ești ceea ce mănânci” era o preocupare constantă a tuturor, Generația Z adaugă o componenta vizuală acestei sintagme: cât de frumos și instagramabil este locul unde mănânci.
SOCIETATE|HOT TAKE

10 probleme ale olimpiadei Tokyo 2020

De
A 32-a olimpiadă a început în Japonia, însă stadioanele sunt goale. O decizie atât de riscantă, încât pare de-a dreptul obscenă, în contextul pandemic actual. Și poate tocmai de aceea un exercițiu fascinant de rigoare și încăpățânare. Fascinant și grotesc, am vrut să zic.
TEHNOLOGIE|STUDIU

De ce nu cunoaștem încă industria IT din România?

De
În raportul „Excepția care confirmă regula: Evoluții în sectorul IT din România”, Ștefan Guga și Marcel Spatari își propun să confrunte realitatea din industria IT cu imaginea sa publică.
SOCIETATE|STUDIU

Schimbă știrile false comportamentul oamenilor?

De
Un studiu recent de la universitățile irlandeze din Dublin și Cork analizează în premieră cum schimbă știrile false comportamentul oamenilor. Ce știri au cel mai mare impact? Și în ce fel? Cum influențează opiniile mesajele de sănătate publică? Cercetătoarea care a condus studiul încearcă să răspundă la aceste întrebări.