Cemile Bingol/Getty Images
Propaganda care dacă nu te convinge, te obosește23 min read
Ca un truc de magie, dezinformarea are nevoie de atenția ta ca să-ți distragă atenția.
Dacă ești norocos, prima dată auzi despre război din filme sau din cărți. Poate din Moromeții, al cărui comentariu trebuia tocit pentru BAC. Poate nu te simțeai norocos citind despre romanul de tip frescă socială, arhetipul mentalului colectiv, pogoane și fonciire. Toate aceste încadrări sunau pretențios sau neadaptat la actualitate. Modul în care Marin Preda integra istoria necruțătoare a celui de-Al Doilea Război Mondial în traiul lent dintr-o lume arhaică cu tabieturi și ritualuri nu avea de ce să fie în centrul intereselor unui adolescent.
Azi, la câteva sute de kilometri de războiul din Ucraina, nu ai nevoie de referințe critice ca să înțelegi cum o știre poate schimba percepția despre propria viață. La sfîrșitul lui februarie, când Rusia invada Ucraina, simțeai că e nevoie să faci ceva rapid, să te implici, să ajuți. Brusc, părea că timpul nu mai avea răbdare. Românii s-au mobilizat masiv atunci pentru a-i ajuta pe „ Despite Decades of Tension, Romanians Are Embracing Ukrainian Refugees ”, time.com Apoi, timpul și-a reluat cursul firesc. Din februarie au trecut două luni, s-a schimbat un anotimp, iar modul în este privit războiul s-a modificat.
Dacă ai reușit să găsești o cale de a-ți relua viața de zi cu zi, înseamnă că ești o persoană funcțională. Dar dacă ai reușit să faci asta evitând știrile și informațiile despre război, trebuie să te gândești totuși că te afli, deloc întâmplător, într-o poziție favorabilă propagandei.
Cum te face propaganda să uiți de război? De ce nu ești un om rău dacă uiți? De ce trebuie să îți amintești și cum faci să-ți amintești?
De ce nu ești un om rău dacă uiți?
Modul în care oamenii ignoră părți semnificative din realitate pentru a putea funcționa a fost identificat ca element central al experienței umane încă de la începuturile psihologiei. William James vorbește, „The Principles of Psychology, Volumes I and II”, hup.harvard.edu despre o stare naturală de confuzie a realității care nu poate fi gestionată de mintea umană decât prin ignorarea activă a unor lucruri pentru a face față altor lucruri. Fără acest tip de interes selectiv experiența umană n-ar fi posibilă. Altfel zis, o minte sănătoasă va tinde să-și ascundă părți din realitate.
Studiile recente arată că acest mecanism se activează într-o persoană atunci când este vorba despre „Interaction of Cognitive Avoidance Coping and Stress in Predicting Depression/Anxiety”, link.springer.com despre „The ‘I’ and the ‘Me’ in self-referential awareness: a neurocognitive hypothesis”, link.springer.com sau despre amenințări imediate și directe asupra „Avoiding versus seeking: the relationship of information seeking to avoidance, blunting, coping, dissonance, and related concepts”, ncbi.nlm.nih.gov
De exemplu, atunci când există amenințarea unei boli grave, cum este cancerul, oamenii au două moduri de a reacționa: încearcă să reducă șansele de îmbolnăvire sau resping cu vehemență orice sfat. Luarea măsurilor de prevenție presupune ca oamenii să accepte posibilitatea unei boli grave. Ignorarea prevenției oferă iluzia invalidării „Putting the fear back into fear appeals: The extended parallel process model”, tandfonline.com În contextul anxietății crescute și a unui sentiment de lipsă de control se declanșează un mecanism de control al fricii care te minte liniștindu-te cu „Dacă nu te mai gândești la asta, „Psychosocial Determinants of Cancer-Related Information Seeking Among Cancer Patients”,tandfonline.com
De-asta și campaniile antifumat cu imagini cu victime ale cancerului pe pachetele de țigări au avut eficiență scăzută. Studiile arată că fumătorii au reacții defensive la acest tip de „Scary warnings and rational precautions: A review of the psychology of fear appeals”, tandfonline.com La fel arată și studiile legate de condusul iresponsabil, care arată victime ale „Does a threat appeal moderate reckless driving? A terror management theory perspective” ,sciencedirect.com Atunci când frica te copleșește, vrei să scapi de frică în primul rând, nu de amenințarea reală.
Când realitatea te sperie, tragi în mod natural să o percepi altfel decât este. Oamenilor le este mai frică de frică, decât de pericolele din realitate.
Cum te face propaganda să uiți de război?
Propaganda nu este uniformă și urmărește diferite vulnerabilități ce țin de „Social Media and Fake News in the 2016 Election”, pubs.aeaweb.org înclinație spre „“You are Fake News”: Ideological (A)symmetries in Perceptions of Media Legitimacy”, psyarxiv.com sau „Lazy, not biased: Susceptibility to partisan fake news is better explained by lack of reasoning than by motivated reasoning”, sciencedirect.com Produsul pe care ți-l vinde este un răspuns la realitate care te scutește de disconfortul disonanței cognitive.
Pe de altă parte însă, propaganda te poate scăpa de disconfort și supralicitând disconfortul. Nu îți mai propune culcușul unei narative convenabile. Avansează atât de mult absurd, încât obosești să îl mai respingi și, din frustare, ajungi să eviți subiectul în întregime.
Toate studiile despre combaterea dezinformării arată că este nevoie de efort mental considerabil ca să concluzionezi că o informație nu este de încredere. Dezinformarea poate fi combătută doar prin antrenarea gândirii critice. „Fake news game confers psychological resistance against online misinformation”, nature.com Nu poate fi ceva ce faci instinctiv și lipsit de efort. Inevitabil, procesul devine obositor și nesustenabil în viața de zi cu zi.
CITEȘTE ȘI: Cum tratezi dezinformarea? Simptome, susceptibilitate, prevenție
Ca exemplificare a acestui efect, un studiu centrat pe „To Verify or to Disengage: Coping with “Fake News” and Ambiguity”, ijoc.org din 2019 a analizat modul în care participanți din diferite categorii de vârstă interacționează cu resursele media și de comunicare. Comentariile participanților sună foarte familiar în contextul actual. Sunt percepții legate de știri și de verificarea informațiilor care circulă în media pe care probabil le-ai auzit deja. Sau le-ai trăit chiar tu.
Pe unul dintre bărbații din focus grupul de 30-49 ani, procesul de a verifica veridicitatea informației prin surse alternative îl obosește și îl face să renunțe la informare cu totul: „Trebuie să îți vezi de viața ta de zi cu zi”. Steve (30-49 ani) apelează la activități alternative pentru eliberarea aceluiași tip de tensiune: „Încă citesc lucruri ocazional, dar nu așa cum făceam înainte. Pur și simplu aleg să joc jocuri video. Nici măcar nu-mi mai pasă de știri”.
Wenlin (18-29 ani) a ajuns să evite știrile pentru că-și dorește să elimine negativitatea din viața lui. Leslie, din aceeași categorie de vârstă, și-a închis notificările de la aplicațiile de știri pentru că s-a simțit copleșită.
Sally (50-65 ani) crede că sentimentul de bunăstare este direct proporțional cu cantitatea de știri pe care ajungi să o consumi, că știrile prezintă oricum o lume care se prăbușește și că, pur și simplu, nu este nevoie să știi tot ce se întâmplă în lume. Din perspectiva ei, în loc să te concentrezi „pe tot” ar trebui să te concentrezi pe o comunitate care are real nevoie de atenția ta.
Cum eviți oboseala impregnată de dezinformare?
Există câteva tehnici de gestionare a dezinformării recomandate de literatura de specialitate.
Cel mai la îndemână instrument este să recunoști că resursele tale de atenție sunt limitate și să te expui doar la surse de informare de încredere. Îți poți alege câteva publicații de încredere și, cu siguranță, ele vor livra informație despre toate evenimentele importante. Poți rămâne conectat la desfășurarea evenimentelor stabilindu-ți câteva surse de informare și Zhang, X., & Ghorbani, A. A. (2019), „An overview of online fake news: Characterization, detection, and discussion.”, sciencedirect.com
Nu trebuie să subestimezi modul în care știrile te pot afecta. Jurnalismul neprofesionist nu include doar știrile factual eronate. Limbajul încărcat cu licență poetică, care supralicitează apelul la emoție, este și el o formă care se abate de la codul deontologic al „Defining “Fake News”, tandfonline.com Războiul este un eveniment suficient de tragic încât să nu aibă nevoie de un extra marketing al emoțiilor. În plus, războiul este un cadru extrem de dur. Stabilește ce poți să vezi și expune-te doar la ce poți procesa.
Există resurse online care stabilesc obiectivitatea surselor de știri, cum ar fi „The Media Bias Chart”, adfontesmedia.com Îl poți accesa aici: mediabiasfactcheck.com sau „Point of View: Points of View”, libguides.santarosa.edu Alte resurse stabilesc caracterul factic știrilor, cum ar fi Îl poți accesa aici: politifact.com Îl poți accesa aici: factcheck.org sau Îl poți accesa aici: snopes.com În cazul României, Site: factual.ro este o resursă de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România.
Dacă, totuși, ești expus la mai multe tipuri de publicații, anticiparea sau pre-bunkingul este cea mai bună metodă de identificare a dezinformării. Există șabloane de comunicare ale propagandei pe care ai putea să le reții. Câteva exemple de argumente ciclate de propagandă „Opinion | The Real Goal of Kremlin Disinformation Isn’t What You Think”, politico.com
- Apelul la ipocrizie (în latină tu quoque care înseamnă „și tu ai făcut”). Acest tip de argument este poate cel mai frecvent utilizat și funcționează în următoarea manieră: Nu este adevărat ceea ce spui despre acțiunile armatei ruse, pentru că și alte state au operat similar;
- Continuitatea retroactivă. Adesea, dezinformarea revizuiește trecutul pentru a justifica acțiuni din prezent. Aici se potrivește narativa cu „denazificarea” și „demilitarizarea”;
- Proiecția predictivă. Știri precum cele despre ucraineni care pun mine în propriile spitale sunt doar o proiecție caracteristică propriilor acțiuni și intenții ale Kremlinului.
Încearcă să eviți dezbaterile fără miză. Premisa unei dezbateri reale este că fiecare participant intră în dezbatere dispus să își schimbe punctul de vedere. Dacă identifici că acest principiu nu ți se aplică ție sau partenerului de discuție, evită discuția, pentru că ea nu are o miză onestă. Este important să rămâi informat și să împărtășești mai departe cunoștințe, dar asta nu se poate realiza decât în contextul unei dispoziții reale spre schimb de informație. Mai mult, studiile sugerează că, în lipsa unei intenții reale de a-și schimba opinia, dezbaterile fac ca interlocutorii să își consolideze încrederea în „Debunking in a world of tribes”, journals.plos.org astfel încât tehnicile de dezmințire pot duce la o „Debunking: A Meta-Analysis of the Psychological Efficacy of Messages Countering Misinformation ”, journals.sagepub.com
În cele din urmă, chiar și construindu-ți o disciplină de igienă digitală, s-ar putea să te găsești în poziția în care știrile te-au obosit. Folosește din nou anticiparea în avantajul tău. Stabilește că asta se poate întâmpla și că este în regulă să iei o pauză în care te desprinzi de tot contextul. Evită să te simți copleșit, vinovat că obosești și stabilește-ți că o să revii. Stabilește-ți niște motive pentru care este important să revii.
De ce trebuie să îți amintești?
Potrivit „UNICEF support in Romania for refugee children, women and families coming from Ukraine”, unicef.org în fiecare secundă, un copil ucrainean devine refugiat. Estimările arată că 34% dintre refugiații din România sunt copii și adolescenți. Începând cu 24 februarie, în jur de 1.900 copii au ajuns neînsoțiți în România. Dintre aceștia, 255 sunt în sistemul de protecție de stat.
Ei nu află despre război din media, cărți sau filme. Și nici nu pot scăpa de realitatea războiului ca Wenlin, Leslie și ca mulți dintre noi – închizând notificările aplicațiilor de știri.
Ca să găsim o cale responsabilă de a ne relua viața de zi cu zi, e important ca viețile noastre, experiențele noastre, etapele de maturizare să continue să semene între ele. Să putem fi toți naivi în copilărie și să avem frustrări superficiale în adolescență.
E o cauză care depinde în parte de cum reușim fiecare să ne păstrăm claritatea morală și intelectuală. E normal să obosești, să îți urmărești bunăstarea și să vrei să elimini negativitatea din viața ta. Și, într-adevăr, singurul mod în care oamenii știu să funcționeze este modificând realitatea astfel încât lumea să fie pentru ei un loc mai bun. Dar nu doar percepția schimbă realitatea. Și acțiunile, deciziile și pozițiile pe care le luăm pot face lumea un loc mai bun. Doar că de data asta, pentru mai mulți dintre noi.
