Cemile Bingol/Getty Images

Cum tratezi dezinformarea? Simptome, susceptibilitate, prevenție18 min read

De Magda Roșu 07.10.2021

De la începutul pandemiei de COVID-19, oamenii au căutat să înțeleagă ce se întâmplă și ce au de făcut. N-au găsit doar informații de încredere. Veștile false circulă repede.

Le-ai văzut peste tot: „Virusul SARS-CoV-2 a fost fabricat într-un laborator.” „Tehnologia 5G este responsabilă pentru răspândire.” „Purtarea unei măști activează de fapt coronavirusul.” „Tratamente minune, uleiuri esențiale, gargară cu apă și sare, cu apă și lămâie.” „Experții recomandă curele de soare și relațiile sexuale frecvente.” „Virusul nu există.”

Toate acestea sunt exemple de zvonuri despre COVID-19 care au stat la baza dezinformării din ultima perioadă. Știrile false sunt cea mai comună formă de dezinformare, dar dezinformarea poate propune și aparența unor documentări riguroase.

De exemplu, Retraction Watch, site-ul care urmărește publicațiile retrase din literatura științifică, înregistrează retragerea a 143 studii despre COVID-19.„Retracted coronavirus (COVID-19) papers”, retractionwatch.com Cercetări privind utilizarea ivermectinei în tratamentul și profilaxia COVID-19, un medicament propus adesea ca „soluție” pentru pandemie, au fost retrase. Comunitatea științifică a semnalat hibe metodologice, date fabricate și raportarea unor rezultate imposibile din punct de vedere statistic.

CITEȘTE ȘI: Nu ești cal, n-ai paraziți? Nu-ți trebuie ivermectină

Oricare ar fi forma adevărului pe care oamenii sunt dispuși să îl accepte, dezinformarea oferă adesea un răspuns credibil pentru nevoia fiecăruia de clarificare a unui eveniment. În timp ce știința are nevoie de răgaz pentru a oferi răspunsuri de încredere, dezinformarea poate răspunde rapid oricărei întrebări, apelând la teorii conspiraționiste deja cunoscute – tehnologia de rea-credință, puterea ocultă sau mișcarea antivaccinistă.

Pe lângă impactul politic pe care îl are de obicei asupra societății (duce la segregarea politică și influențează opțiunile de vot),„Fox News Effect: Media Bias and Voting* | The Quarterly Journal of Economics”, academic.oup.com dezinformarea bifează, odată cu pandemia de COVID-19, efecte negative suplimentare. Neînțelegerea riscurilor reale ale infectării duce la nerespectarea măsurilor de siguranță și la refuzul vaccinării. Acest lucru are consecințe asupra felului în care se transmite virusul și a sănătății întregii comunități. „Inoculating Against Fake News About COVID-19”, frontiersin.org

Rata de vaccinare din România este în continuare penultima din Uniunea Europeană, în condițiile în care se ating noi recorduri zilnice de infectări.

CITEȘTE ȘI: Evoluția COVID-19 în România

Protest pentru legalizarea ivermectinei în Africa de Sud. Gallo Images via Getty Images

Care sunt factorii favorizanți?

Un studiu recent„Fake news and COVID-19: modelling the predictors of fake news sharing among social media users”, sciencedirect.com propune altruismul – dorința de a împărtăși celorlalți informație lămuritoare, fără așteptarea unei recompense viitoare – ca fiind cel mai semnificativ factor care a determinat distribuirea pe rețelele de socializare a știrilor false despre COVID-19. Un rol important au avut și satisfacția datorată schimbului de informații, nevoia de actualizare a informațiilor și dorința de socializare. Nu a fost observată o legătură între nevoia de divertisment și distribuirea știrilor false.

Oamenii au distribuit știri false din nevoia de a fi conectați cu ceilalți și de a oferi răspunsuri. Cu alte cuvinte, după ce adevărul alternativ este acceptat, împărtășirea lui poartă buna intenție a oferirii unor informații utile.

Un alt factor de stres care s-a manifestat puternic în contextul pandemic este incertitudinea. La începutul anului trecut, întreaga planetă era amenințată de un dușman invizibil despre care nu se știau prea multe. Omenirea nu știa cum să se apere, în ce măsură este expusă, cum să trateze boala sau cât o să dureze pandemia. Capacitatea de gestionare a acestei incertitudini a pus multe persoane în fața unei alegeri între confortul imediat al dezinformării și ponderarea rațională, consumatoare de timp a științei. Și, surpriză, gestionarea incertitudinii nu este trecută ca o abilitate de top în CV-ul umanității. Impulsul de a conserva viziunea despre lume este mai strâns legat de sentimentul de incertitudine, decât de preocupările legate de mortalitate.„On the Psychology of Religion: The Role of Personal Uncertainty in Religious Worldview Defense”, tandfonline.com 

În timp ce răspunsul științific oferă o soluție în fața amenințării pandemice, răspunsul conspiraționist soluționează ceea ce, de la o distanța optimă, este pentru oameni chiar mai amenințător decât moartea – incertitudinea personală. Intolerența la incertitudine este, în consecință, direct legată de gradul ridicat de încredere de care se bucură teoriile conspiraționiste.

Cine este mai susceptibil la dezinformare?

Pe de o parte, experiența dată de vârstă și educație ne face mai puțin susceptibili la dezinformare.„Social Media and Fake News in the 2016 Election”, pubs.aeaweb.org Pe de altă parte, atunci când experiența devine opacitate în fața schimbării, ne predispune la dezinformare – conservatorismul influențează negativ evaluarea obiectivității știrilor.„“You are Fake News”: Ideological (A)symmetries in Perceptions of Media Legitimacy”, psyarxiv.com

Deși cercetările care analizează relația dintre apartenența politică și dezinformare arată că întregul spectru politic este susceptibil, legătura dintre ideologia politică și încrederea în știrile false este mai puternică în cazul conservatorilor.„Lazy, not biased: Susceptibility to partisan fake news is better explained by lack of reasoning than by motivated reasoning”,.sciencedirect.com 

Gândirea critică pare să fie mecanismul cu care este calibrată credibilitatea oferită dezinformării. Încrederea mai mare în oamenii de știință și abilitățile de calcul matematic au fost și ele asociate cu o susceptibilitate mai mică la dezinformare.„Susceptibility to misinformation about COVID-19 around the world”, royalsocietypublishing.org 

Dacă dezinformarea reușește totuși să își facă culcuș printre concepțiile unei persoane, efortul de a înlocui perspectiva eronată trebuie să fie unul personal. Studiile arată că simpla dezmințire a unor știri false nu este suficientă pentru a-i înlătura credibilitatea.„‘Fake news’: Incorrect, but hard to correct. The role of cognitive ability on the impact of false information on social impressions”, .sciencedirect.com Dezinformarea seamănă cu partenerul celui mai bun prieten de care nu te poți despărți în locul lui. Știi că pentru el o să fie bătaie de cap, dar nu prea poți să-l ajuți. Mai bine ar fi fost atent la semnalele de alarmă de la început.

Cum te poți feri de dezinformări?

Bad News,Îl poți juca aici: getbadnews.com un joc dezvoltat în cadrul unui studiu recent,„Fake news game confers psychological resistance against online misinformation”, nature.com oferă un mediu virtual în care poți avea rolul unui creator de știri false. Pe parcursul jocului, înveți să aplici tehnicile principale de dezinformare, ești avertizat când întâlnești știri false și te antrenezi să le scrii singur. Apelezi la troli, boți, conturi false, dezvolți teorii ale conspirației și photoshopezi „dovezi”, cu scopul de a atrage urmăritori. Jocul mimează realitatea, plasându-te pe poziția în care trebuie să aduni cât mai mulți urmăritori și să îți păstrezi în același timp „scorul de credibilitate”.

Participanții care au parcus cele 15 minute de strategie propuse de joc au fost ulterior cu 21% mai puțin înclinați să perceapă titlurile de știri false ca fiind de încredere. Jocul nu a produs nicio diferență semnificativă în modul în care știrile reale au fost receptate de participanți. În plus, jocul a provocat schimbări în special în cazul persoanelor identificate în prealabil ca fiind vulnerabile în fața dezinformării.

Cercetătorii au adaptat același jocDisponibil pe goviralgame.com la dezinformarea legată de COVID-19. Concluziile sunt aceleași.„Inoculating Against Fake News About COVID-19”, frontiersin.org

Aceste rezultate sunt explicate prin teoria inoculării din psihologie. Conceptul de inoculare este preluat chiar din principiul vaccinării – gândirea critică (răspunsul protectiv în fața dezinformării) este declanșată prin expunerea controlată la dezinformare (amenințarea).„Inoculating Against Fake News About COVID-19”, frontiersin.org Ulterior, în afara oricărei intervenții, se observă o îmbunătățire semnificativă a abilității de a identifica dezinformarea.

Același principiu de „paza bună trece primejdia rea” este evidențiat de un alt studiu,„Prevention is better than cure: Addressing anti‐vaccine conspiracy theories”, onlinelibrary.wiley.com în care participanților le sunt prezentate două texte:

  1. Argumente contra dezinformării: „Există puține dovezi care să sugereze că vaccinurile sunt dăunătoare. Efectele secundare sunt minime și dintre milioanele de oameni care au fost imunizați de-a lungul anilor, mai puțin de 0,005% au avut vreodată o reacție adversă la un vaccin.”
  2. Dezinformare: “Există foarte multe dovezi că vaccinurile pot afecta mai mult decât ajută. Până în 2002, zeci de mii de reacții la vaccinuri, inclusiv decese, au fost raportate.”

Intenția participanților de a se vaccina a crescut doar atunci când argumentele propuse au precedat dezinformarea, dar nu și atunci când dezinformarea a fost demontată ulterior prin aceleași argumente.

Concluzia acestor experimente puse împreună este că dezinformarea poate fi combătută prin antrenarea gândirii critice și prin anticipare. Dezinformarea reciclează adesea mituri vechi (ex. legătura dintre vaccin și infertilitate) și se folosește de tehnici clasice (ex. limbaj alarmist), conturând tipare ușor de recunoscut. În lipsa unei disponibilități reale de a trece informația printr-un filtru critic, ar trebui să ne limităm la surse de informare de încredere. Altfel, efectele dezinformării sunt greu de înlăturat.

Dar chiar și aceste concluzii pot avea tentația unei narative părtinitoare dacă ne identificăm prea ușor cu partea câștigătoare – gânditorii critici uniți. Impresia că dezinformarea este ceva ce se întâmpla mai ales celorlalți este îngemănată cu mândria propunerilor conspiraționiste că adevărul este accesibil doar nouă și celor asemenea nouă. Pe lângă antrenarea vigilenței, o cheie a rezistenței colective în fața dezinformării ar putea fi înțelegerea celorlalte mecanisme care ne expun dezinformării și ne împing spre răspândirea ei.

La sfârșitul zilei, reaua-credință spre dezinformare aparține doar autorului. Cei care preiau, acceptă și distribuie știrile false sunt, de cele mai multe ori, persoane care au nevoie să înfrângă frica de incertitudine și să rămână conectați cu ceilalți.



Text de

Magda Roșu

Asistent universitar, doctorand în cibernetică și statistică economică. Interesele ei de cercetare includ economia comportamentală și politicile publice. Știe să cânte „Baby Shark” la pian.

SOCIETATE|OVERVIEW

Ce e proiectul Neuroștiință la clasă și de ce a fost criticat de experți?

De
Oamenii de știință spun că podcastul are informații „fundamental greșite”, autorul proiectului că ei au înțeles greșit, iar Ministerul Educației că nu s-a interesat de calitatea informațiilor. Cine are dreptate?
SPAȚIU|OVERVIEW

Ce putem afla despre Univers studiind undele radio?

De
Te-ai întrebat vreodată de ce savanții folosesc undele radio pentru a afla secretele cele mai ascunse ale Universului? Iată răspunsul.
TEHNOLOGIE|OVERVIEW

Windows 11: Îl instalezi sau mai aștepți?

De
Windows 11 arată mai bine și te-ar putea face mai productiv, dar cam atât.
SOCIETATE|STUDIU

De la banal la special. De ce ne atașăm de lucruri fără importanță?

De
„Spiralele psihologice ale specialului” pot face obiectele obișnuite să pară niște comori și pot explica modul în care se acumulează dezordinea.