8 lucruri despre hrana în spațiu. De la ciocolată caldă la omletă și caviar39 min read

Pentru astronauți, masa e o provocare. Mâncarea poate să le stea în gât – la propriu. Unele alimente au gustul alterat, iar altele pot contamina aerul sau murdări echipamentele. Dar lucrurile se îmbunătățesc. 

 Într-un meniu standard pus la dispoziție de Stația Spațială Internațională (SSI) sunt peste 200 de feluri de mâncare și băuturi. Pare mult, dar pentru cei care alcătuiesc aceste liste lucrurile sunt extrem de complexe. Pentru a fi permise pe orbită, alimentele trebuie să îndeplinească anumite criterii: să fie compacte, pentru că spațiul este foarte limitat la bordul SSI, să fie ușoare, fiindcă trimiterea mărfurilor pe orbită este extrem de costisitoare, să contribuie la dieta sănătoasă a echipajului, dar să fie și gustoase, pentru că simțul gustului astronauților este redus în microgravitație, să fie lipicioase sau umede, deoarece, în absența gravitației, firimiturile și particulele plutesc liber și, nu în ultimul rând, să fie procesate sau pasteurizate, fiindcă alimentele trebuie să-și păstreze valabilitatea pe durata întregii misiuni.

Iată, mai jos, câteva lucruri esențiale despre cum a evoluat gastronomia în spațiul cosmic, de la recipientele în care sunt păstrate alimentele până la modul în care sunt prelucrate la bord. Varietatea meniurilor a crescut imens în timp, iar acum includ supe ramen sau unt de arahide, dar nu și înghețată.„An astronomical myth—astronaut ice cream”, phys.org 

Prima masă în spațiu

Așadar, cine a luat pentru prima oară o masă extraterestră? În mod logic, Iuri Alekseevici Gagarin, pentru că el a fost și primul om care a ajuns în spațiul cosmic. Rusul a călătorit cu nava spațială Vostok 1Detalii, aici: wikipedia.org și a înconjurat complet orbita Pământului pe 12 aprilie 1961. Desigur, nu putea face asta pe burta goală. Masa lui principală a fost compusă din carne de vită și pastă de ficat, stoarse direct în gură din tuburi similare cu recipientele pentru pasta de dinți. La desert, s-a delectat cu un sos de ciocolată, consumat în același fel. Conținutul fiecărui tub – trei la număr – cântărea 160 de grame. 

CITEȘTE ȘI: 60 de ani de la zborul spațial al lui Iuri Gagarin

Un an mai târziu, în 1962, și americanii au putut experimenta cum e să iei masa la bordul unei navete spațiale. Primul astronaut american care și-a satisfăcut astfel apetitul a fost John Glenn, în cadrul misiunii Friendship 7. Detalii, aici: wikipedia.org După ce și-a băut apa în care a dizolvat și câteva tablete de zahăr cu xiloză,Monozaharidă care se găsește în lemn, paie, coceni. a mâncat un sos de mere dintr-un tubTubul aparține în prezent Muzeului Național al Aerului și Spațiului. și apoi un amestec de piure de carne de vită cu legume. În schimb, a refuzat meniul care conținea spaghete.„What Was the First Food Eaten in Space?”, culinarylore.com Și, măcar lui, NASA i-a asigurat și un pai. 

Spre deosebire de Gagarin, Glenn nu a fost și primul astronaut american care a zburat în spațiu. Cel care deține acest record este Alan Shepard, Despre el, aici: wikipedia.org însă zborul său suborbital de 15 minute a fost atât de scurt încât pur și simplu nu a avut nevoie să mănânce.

NASA

Nu tot ce zboară se mănâncă

Dacă e să continuăm seria recordurilor, trebuie menționat că rușii au fost primii nu doar la mâncarea ingerată în spațiu, ci și la cea eliminată. Astfel că, un alt cosmonaut sovietic, Gherman Titov, a mâncat două mese în timpul zborului său din 1961 și, ulterior, a vărsat tot conținutul. Deși, inițial, situația a provocat îngrijorare printre colegii săi, ulterior s-a dovedit că Titov suferea de „rău de spațiu”. Peste 40% dintre astronauți se confruntă cu această problemă în primele zile de zbor, din cauza faptului că lipsa gravitației le afectează echilibrul.În timp, absența gravitației reduce numărul celulelor roșii din sânge, purtătoare de oxigen, provocând o stare de oboseală. Mai multe despre sindromul adaptării spațiale, aici: , wikipedia.org

Însă tot răul spre bine, pentru că incidentul a tras un semnal de alarmă, indicând faptul că meniul astronauților trebuie atent selectat și adaptat condițiilor extraterestre. În prezent, astronauții trebuie să fie obișnuiți cu traiul în spațiu, pentru că pot rămâne la bordul Stației Spațiale Internaționale chiar și șase luni neîntrerupt. Specialiștii au dezvoltat o întreagă știință culinară, care să îndeplinească toate nevoile nutriționale ale cosmonauților, deoarece o alimentație inadecvată poate compromite sănătatea echipajului și succesul misiunii, dar și aparate specifice cu ajutorul cărora mâncarea să reziste luni și chiar ani întregi în spațiu.

În imponderabilitate, organismul consumă mai multă energie, pentru că nu este niciodată cu adevărat în repaus, așa că astronauții trebuie să mănânce, în medie, alimente care însumează 3.000 de calorii pe zi.

Scott Kelly/NASA

La început au fost cubul și tubul

Majoritatea ideilor despre cum s-ar putea hrăni astronauții în spațiu au venit de la practicile folosite în armată. De exemplu, hrana în tuburi fusese dezvoltată pentru piloții de luptă de către American Can Company, la sfârșitul anilor 1940.„World War II and the Quest for Time-Insensitive Foods”, journals.uchicago.edu Piloții aveau nevoie de o modalitate de a mânca fără a-și scoate căștile și mănușile. Așadar, încă de la primele zboruri, și americanii, și rușii au folosit mâncarea la tub, de teamă că alte tipuri de alimente pot produce firimituri care ar zbura în spațiul navei, într-un mediu cu gravitație zero, și ar putea avaria sau distruge complet instrumente esențiale. Resturile de mâncare ar fi putut înfunda orificiile de ventilație sau bloca echipamentele electronice. Funcționalitatea tuburilor fusese dovedită deja, dar mâncarea sub această formă nu li s-a părut astronauților neapărat un deliciu culinar. 

Pe lângă aceste lichide groase umplute în tuburi de aluminiu, mâncarea spațială timpurie mai era compusă din cuburi de dimensiuni mici și pulberi liofilizate – un proces de deshidratare folosit, de obicei, în conservarea materialelor perisabile sau pentru a face materialele respective mai ușor de transportat.Liofilizarea este bazată pe înghețare, urmată de o scădere a presiunii pentru a permite apei din materialul respectiv să sublimeze direct din faza solidă în faza de vapori.

Mai târziu, s-a renunțat de tot la tuburi, pulberile au fost mai ușor de recongelat, iar cuburile au fost acoperite cu gelatină pentru a preveni sfărâmarea lor deasupra echipamentelor. O invenție revoluționară a NASA fost așa numitul spoon-bowl, un fel de pungă din plastic plină cu alimente uscate care puteau fi rehidratate printr-o supapă din partea de jos. Apa fierbinte înmuia mâncarea solidă, făcând-o mult mai comestibilă. Astronauții de pe Apollo, primii care au avut acces la acest mod de ambalare al alimentului, desfăceau fermoarul din partea superioară a pungii și introduceau lingurile printr-o deschidere mică, fără teama că mâncarea va zbura din recipient, deoarece umiditatea din alimente făcea ca acestea să se lipească de linguri.

NASA

Ceva nu miroase bine. Și nici nu prea are gust

Mâncarea poate avea un gust diferit în spațiu, iar savanții au găsit explicația. Lipsa gravitației schimbă, practic, modul în care circulă fluidele în corp,„Fluid Shift”, sciencedirect.com motiv pentru care acestea se pot concentra în zona capului. Din cauza presiunii acumulate în interiorul craniului, faţa devine roşie şi umflată, apar dureri de cap, ameţeală, vedere încețoșată. Una dintre ipotezele specialiştilor este că, în imponderabilitate, creierul primeşte prea mult sânge din cauză că monoxidul de azot începe să se acumuleze în fluxul sanguin. Acest lucru face ca arterele ce alimentează creierul cu sânge să se relaxeze, aşadar se deschid prea mult.„Low gravity in space made some astronauts’ blood flow backwards”, newscientist.com

Ca efect secundar, congestia de la nivelul capului, care se simte ca o răceală, afectează, la rândul său, simțul mirosului și al gustului. Aromele sunt și ele percepute diferit: nu se se împrăștie așa cum s-ar întâmpla pe Pământ, așadar nu mai gâdilă în mod plăcut nările cosmonauților. Mai mult, aromele sunt inhibate de pachetele vidate în care sunt ambalate alimentele. 

Din acest motiv, potrivit NASA,„Living And Working In Space: A History Of SkyLab”, history.nasa.gov astronauții tind să prefere mâncarea condimentată. Din fericire, există o mulțime de condimente pe Stația Spațială Internațională, însă toate vin sub formă lichidă. Piperul este imersat în ulei, iar sarea este dizolvată în apă. Ambele sunt adăugate în alimente folosind sticle cu picurătoare. 

CITEȘTE ȘI: Viața în spațiu – ce se întâmplă în corpul tău după un an pe Stația Spațială

NASA

Meniul de pe orbită. Ce scrie pe etichetă?

Există mai multe clasificări ale alimentelor care pot fi consumate în spațiu și, în funcție de specificul fiecăruia, de perisabilitate și perioada de valabilitate, ele vin ambalate sub diverse forme. 

Mixurile de băuturi liofilizate (cafea sau ceai) sau băuturile aromate (limonadă sau suc de portocale) sunt furnizate în pungi de plastic sigilate în vid și trecute la categoria „Băuturi” (B). La cafea și la ceai, astronautii pot adăuga pudră de smântână și/sau zahăr, în funcție de preferințele personale. 

Până la 80% din apa pe care o beau astronauții de pe Stația Spațială Internațională este reciclată din transpirația, respirația și urina echipajului și colectată printr-un sistem complex,„How Do Astronauts Get Drinking Water In Space?”, popsci.com care folosește un lanț de filtre, bacterii în bioreactoare și reacții chimice pentru a produce apă curată și alimente.

Fructele, legumele și tortilla (pâinea este interzisă, din cauză că se poate fărâmița ușor) sunt livrate prin misiunile de reaprovizionare și sunt considerate „Alimente proaspete” (FF). Aceste produse se strică rapid și trebuie consumate în primele două zile de la sosirea pachetului pe Stația Spațială Internațională, pentru a preveni deteriorarea. 

Friptura de vită, pieptul de pui sau de curcan sunt sterilizate cu radiații ionizante pentru a împiedica alterarea și se încadrează la categoria produselor „Iradiate” (I). NASA are dispensă de la Agenția Americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) pentru a utiliza acest tip de sterilizare a alimentelor.

Alimentele care au o oarecare umiditate, dar nu suficientă pentru a provoca alterarea imediată, cum ar fi cârnații și carnea de vită, sunt trecute la categoria „Umiditate intermediară” (IM), în timp ce alimente precum semințele, biscuiții și batoanele granola, gata pentru a fi consumate, sunt încadrate la categoria „Forma naturală” (NF).  

Alimente care au fost deshidratate prin diverse tehnologii (cum ar fi uscare cu căldură, uscare osmotică sau liofilizare) și care trebuie lăsate să se rehidrateze în apă fierbinte înainte de consum vor purta eticheta „Alimente rehidratabile” (R). Există un motiv suplimentar pentru deshidratare, pe lângă limitarea greutății: reducerea conținutului de apă scade capacitatea microorganismelor de a se dezvolta.

Prin procesul de termostabilizare (T), cunoscut și ca proces de retortă, alimentele sunt încălzite, pentru a distruge agenții patogeni, microorganismele și enzimele care pot provoca alterarea.

Produsele de panificație cu durată de valabilitate extinsă, cum ar fi brioșele, vafele și chiflele, sunt special prelucrate pentru a avea o perioadă de valabilitate de până la 18 luni.

În fine, alte produse alimentare de bază și condimentele mai comune nu au o clasificare și sunt cunoscute pur și simplu după numele articolului.

Traiul într-un mediu cu microgravitație pentru o perioadă lungă de timp poate dăuna sănătății. Pentru a se menține sănătoși, astronauții mănâncă trei mese foarte hrănitoare și câteva gustări în fiecare zi, și fac antrenamente fizice regulate.

​​Și pentru că șederea prelungită într-un mediu cu imponderabilitate afectează oasele astronauților și are ca rezultat o pierdere de calciu, în timp, micul dejun spațial trebuie să fie echilibrat nutrițional, cu alimente bogate în calciu (lapte, iaurt, migdale etc.) și vitamina D (pește, ciuperci).

O gustare spațială foarte apreciată, dezvoltată de Agenția Spațială Europeană, este un baton de müsli făcut cu spirulină și fructe de goji.„Spirulina astronaut food”, esa.int Spirulina este bogată în proteine, minerale, vitamine și antioxidanți și, deci, o sursă importantă de energie pentru astronauții aflați într-o misiune lungă la bordul ISS.

NASA

O bucătărie fusion, cu pizza și vin

Ce altceva mai mânâncă astronauții în spațiu? Aproape orice, de la sucuri de struguri, portocale sau mere și cocktailuri de fructe până la cubulețe de pâine prăjită cu scorțișoară, pătrățele de ciocolată, bucățele de curcan, supă cremă de pui, creveți, tocană de vită, pui cu orez, curcan cu sos. Și lista poate continua. 

Agenția Spațială Europeană (ESA), de exemplu, lucrează cu chefi de top, unii cu stele Michelin sau absolvenți ai unor școli culinare de prestigiu, pentru a face ca mâncarea spațială să fie nu doar nutritivă, ci și savuroasă.„Alain Ducasse, Michelin Starred Chef, Cooks Food For Astronauts To Eat In Space”, huffpost.com 

Și chiar dacă meniul zilnic de la bordul Stației Spațiale Internaționale este dominat de rețete americane și rusești, bucătarii încearcă să-l conceapă cât mai variat. Evenimentele excepționale, precum zilele de naștere sau sărbătorile tradiționale, sunt celebrate cu preparate speciale. Sau, cel puțin, speciale în spațiu. 

De exemplu, în 2017, astronauții Serghei Riazanski, Randy Bresnik și Paolo Nespoli au preparat pizza în spațiu, la care au adăugat diverse sosuri și toppinguri. Efortul a meritat, pentru că altfel, în condiții de microgravitație, atunci când pizza e semipreparată, crusta devine flască și umedă și nu mai este chiar o plăcere s-o mănânci.

S-ar putea acum să te întrebi dacă au stins pizza cu niște bere, cum a fi trebuit să se întâmple la modul ideal. De data aceasta, nu. Însă alcoolul a fost (și încă este) prezent la bordul navetelor spațiale. Primul astronaut care a consumat alcool în spațiu„Wine in Space? The Truth Is Out There”, winespectator.com este – atenție! – pilotul modulului lunar Eagle, care a aselenizat pe Lună la data de 21 iulie 1969, în cadrul misiunii spațiale Apollo 11. Înainte să iasă din vehicul și, astfel, să devină al doilea om care a pășit pe Lună după Neil Armstrong, Edwin Eugene Aldrin, Jr.,Detalii, aici: wikipedia.org religios din fire, a scos un mic recipient din plastic cu vin și niște pâine și a organizat o slujbă ad hoc, așa cum a declarat într-un interviu din 1970.„How Buzz Aldrin’s communion on the moon was hushed up”, theguardian.com

NASA a interzis ulterior astronauților săi să transporte și să consume băuturi alcoolizate în timpul misiunilor, motivând, pe bună dreptate, că alcoolul afectează judecata și vigilența, iar astronauții trebuie să-și îndeplinească sarcinile cât mai bine în orice moment și mai ales în cazul unei urgențe. 

Totuși, o serie de băuturi alcoolice au călătorit în spațiu de-a lungul timpului, în vederea unor experiemente, precum monitorizarea gustului în microgravitație. Cum ar fi mostrele de whisky„A Japanese Drinks Company Just Sent Some Whiskey to the International Space Station”, time.com trimise pe Stația Spațială Internațională de compania japoneză de băuturi alcoolice Suntory, prin intermediul navelor spațiale de aprovizionare, pentru a vedea dacă tăriile își mențin proprietățile în microgravitație.

Iar compania Cosmic Lifestyle Corp. a inventat chiar și un pahar prietenos cu gravitația zero, menit să țină lichidele sub control în spațiu. Sticla ar folosi un „sistem de caneluri” inovator, care ar elibera fluidele doar atunci când cineva ia o înghițitură. Deocamdată, proiectul nu și-a găsit finanțatori. 

Nu foarte surprinzător, în timp ce NASA a implementat de mult reguli stricte cu privire la consumul alcoolului în spațiu, rușii par să fi fost mai relaxați, cel puțin în trecut. Cosmonauților aflați la bordul stației sale spațiale Mir li s-a permis să consume mici cantități de coniac și vodcă.„Why astronauts are banned from getting drunk in space”, bbc.com 

De altfel, și atronautul Dumitru Prunariu, singurul român care a ajuns până acum în spațiul cosmic, a povestit anul trecut, pentru Mindcraft Stories, despre o întâmplare haioasă legată tot de alcool și petrecută în timpul misiunii spațiale la care a participat alături de un echipaj rus. „Înainte de a pleca, am luat cu noi o serie întreagă de materiale și produse medicale. În perioada aceea, cosmonauții consumau valeriană înainte de revenirea pe Pământ, pentru a le întări sistemul cardiovascular, care are de suferit mult în spațiul cosmic, și mai ales la aterizare, în condiții de readaptare la gravitație. Valeriana este maro, iar noi ar fi trebuit să avem zece tuburi din plastic pline. Am semnat procesul verbal, le-am preluat, au fost împachetate la bordul navei. Sus, ajunși pe stația orbitală, am scos toate aceste produse, le-am desfăcut, și-am constatat că tuburile nu erau maro, ci albe”, își amaintește Prunariu.

Misterul a fost lămurit rapid: rușii înlocuiseră valeriana cu alcool etilic, care se amesteca pe jumătate cu apă și se producea votcă, pe care o mai beau din când în când, cu măsură, cosmonauții ruși, pentru a-și destinde sistemul nervos după o zi grea de muncă.

CITEȘTE ȘI: Aventura unui român în spațiu. 40 de ani de la zborul cosmic al lui Dumitru Prunariu

În fine, cu un an sau doi înainte de zborul în spațiu, astronauții care urmează să participe la misiune sunt invitați să guste majoritatea preparatelor și să atribuie o notă care să le permită să-și amintească ce le-a plăcut și ce le-a displăcut la momentul respectiv. Cu câteva luni înainte de plecare, are loc selecția finală. Sunt disponibile și meniuri standard, însă astronauții au posibilitatea să înlocuiască unele produse din lista propusă, pentru a-și satisface propriul gust și chiar să-și compună singuri toate meniurile.„Space Food And Nutrition. An Educator’s Guide With Activities in Science and Mathematics”, nasa.gov (PDF) 

Bineînțeles, meniurile alese sunt apoi revizuite de oamenii de știință pentru a calcula aportul nutritiv și sunt făcute unele ajustări pentru a se asigura că astronauții au mese echilibrate.

NASA/ESA

Aceste produse sunt strict interzise!

Pâinea nu este permisă la bordul SSI, datorită structurii sale sfărâmicioase. Indiferent cât de mici ar fi dumicații, bucăți de pâine ar putea să scape din cutie și să înceapă să plutească. Așa că, pentru moment, astronauții folosesc tortilla ca alternativă la pâine. Însă în 2012 a fost sugerată o metodă în care aluatul este dospit cu CO2 dizolvat (spre deosebire de drojdie) și gătit printr-un proces la temperatură scăzută, fapt ce ar putea permite coacerea pâinii proaspete din ingrediente în vrac în viitoarele zboruri spațiale, inclusiv cel marțian.„How to bake bread in space”, newatlas.com 

Nici apa minerală sau alte băuturi carbogazoase nu fac casă bună cu spațiul cosmic. Pe Pământ, bulele de dioxid de carbon se separă de apă și se eliberează, migrând spre în partea de sus a recipientului. În spațiu, acest lucru nu se întâmplă, ceea ce înseamnă că bulele de dioxid de carbon rămân în sifon din cauza microgravitației, provocând astronauților o mulțime de probleme stomacale. 

Nu toată lumea s-a conformat acestor restricții stricte. În timpul misiunii Gemini, astronautul Gus Grissom și-a exprimat atât de vocal disprețul față de alegerile culinare ale NASA, încât, impresionat, pilotul John Young a introdus fraudulos un sandviș cu carne de vită„That Time an Astronaut Smuggled a Corned Beef Sandwich To Space”, hsmithsonianmag.com la bordul Gemini 3, în 1965, pentru a-l împărți frățește cu Grissom. Au fost însă nevoiți să ascundă sandvișul după primele mușcături, pentru că firimiturile de pâine de secară începuseră deja să plutească prin cabină.

Ideea nu a fost apreciată, unii membri ai Congresului au fost atât de supărați încât au investigat dacă sandvișul „de contrabandă” punea misiunea în pericol. Din fericire, în prezent, astronauții au voie să-și prepare propriile sandvișuri în spațiu, aprobate de NASA.„How to Make a Sandwich in Space”, smithsonianmag.com 

NASA

Astrobotanica, sau plantele crescute la bord

Astronauții au început recent să-și cultive propriile legume, ceea ce i-ar putea ajuta să devină mai autonomi în timpul viitoarelor misiuni în spațiu, inclusiv în Misiunea Lunară Artemis, care își propune să ducă un echipaj pe Lună până în 2025.„Artemis Plan”, nasa.gov 

Astfel de microgrădini, precum cea a astronautului Mike Hopkins„ISS astronauts tend to their zero-gravity veggie garden”, digitaltrends.com de pe Stația Spațială Internațională, pot include salată verde, ridichi, frunze de muștar sau varză chinezească. Și parcă altfel merge o friptură deshidratată lângă un bol cu legume hrănitoare. Aceste legume nu doar că sunt proaspete și îmbunătățesc gustul meselor în spațiu, dar au și un impact pozitiv asupra sănătății mintale a astronauților, care își pot pierde apetitul atunci când sunt nevoiți să mănânce o perioadă îndelungată de timp un meniu nu foarte ofertant.