NASA, ESA, Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Cele mai impresionante imagini captate cu telescopul Hubble17 min read

De Ionuț Preda 20.12.2021

În ajun de James Webb, sărbătorim imagini spectaculoase captate de Hubble de la milioane de ani-lumină distanță

Finalul lui 2021 marchează un eveniment special pentru pasionații de astronomie: NASA va lansa noul telescop spațial James Webb. Acest instrument va putea efectua observații în detalii nemaiîntâlnite asupra exoplanetelor, stelelor și galaxiilor apropiate sau îndepărtate, cu potențialul de a oferi indicii pentru multe întrebări încă fără răspuns, dar și de a ridica altele care încă nu s-au pus.

Acest potențial devine evident din reușitele predecesorului său, Hubble, telescopul spațial care, în peste trei decenii de funcționare, a adunat o arhivă de peste 150 de TB de observații și a reușit să detecteze galaxii aflate la peste 13 miliarde de ani-lumină distanță față de Pământ.

Hubble nu va fi retras odată cu operaționalizarea lui James Webb, însă nu va mai fi cel mai important instrument de monitorizare al stelelor îndepărtate. Dar are cu ce se mândri: de la stele muribunde la roiuri de galaxii și nebuloase în forme cât mai bizare, telescopul a reușit să capteze și imagini uimitoare ale unor fenomene cosmice care s-au petrecut la mii și milioane de ani-lumină distanță.

Mai jos, le-am selectat pe cele mai spectaculoase.

MindcraftStories_1Roiul de galaxii Abell 1689

imagini hubble

NASA, ESA, the Hubble Heritage Team (STScI/AURA), J. Blakeslee (NRC Herzberg Astrophysics Program, Dominion Astrophysical Observatory) și H. Ford (JHU)

Imaginea de mai sus a roiului de galaxii Abell 1689, din constelația Virgo, combină date obținut atât din infraroșu, cât și de lumină vizibilă, în 2013.

Este unul dintre cele mai mari roiuri de galaxii cunoscute și cel care are cele mai multe  roiuri globulare,Aglomerări de stele legate între ele de gravitație, care se adună într-o formă aproape sferică în număr de peste 160.000. Către mijlocul roiului se pot observa dâre albastre – acestea sunt semne ale fenomenului de „lentilă gravitațional㔄Gravitational Lensing”, hubblesite.org – masa uriașă a lui Abell 1689 distorsionează lumina emisă de galaxii din spatele acesteia.

Cifre Articol MindcraftStories_2Galaxia spirală NGC 1300

imagini Hubble

NASA, ESA, și The Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Situată la 61 de milioane de ani-lumină distanță de Pământ, NGC 1300 este arhetipul unei galaxii spirale barate – o galaxie spirală care pare că are la centru o bară care unește brațele spiralei, categorie din care face parte și Calea Lactee. Bara în cauză este o adunătură de stele și praf stelar, și ar putea fi doar o fază temporară în evoluția acestui tip de galaxii, care s-ar transforma ulterior în spirale clasice.„Barred Spiral Galaxy NGC 1300”, nasa.gov

Spre deosebire de alte tipuri de galaxii în spirală, astfel de galaxii barate au brațele spirale foarte bine definite, în care se pot observa și spiralele interioare.

Cifre Articol MindcraftStories_3Nebuloasa „Cap de Cal”

imagini Hubble

NASA, ESA, și Hubble Heritage Team (AURA/STScI); ESO

Unul dintre cei mai cunoscuți nori interstelari, Barnard 33, numit nebuloasa Cap de Cal din cauza formei care aduce cu un cal de mare, a fost observat de Hubble în infraroșu, arătând și stele care ar fi altfel blocate de către zonele mai dense de materie interstelară a nebuloasei.

Asta pentru că Barnard 33 este o nebuloasă obscură, a cărei materie este atât de concentrată încă blochează lumina vizibilă emisă de obiectele din spatele acesteia. Este mult mai apropiată de Pământ decât alte obiecte din această listă, fiind situată la „doar” 1.500 de ani-lumină distanță.

Cifre Articol MindcraftStories_4Omega Centauri

imagini Hubble

NASA, ESA și Hubble SM4 ERO Team

Cel mai mare roi de stele cunoscut din Calea Lactee, Omega Centauri, conține aproximativ zece milioane de stele. Imaginea panoramică de mai sus a fost obținută cu ajutorul lui Hubble dintr-o zonă centrală a roiului, cu aproximativ 100.000 de stele, iar culorile aștrilor indică diferitele stadii în care acestea se află.„Colourful stars galore inside the globular star cluster Omega Centauri”, esahubble.org

Majoritatea celor din imagine, de culoare albă/galbenă, sunt stele adulte similare Soarelui. Cele care se află către sfârșitul perioadei de viață, începând procesul de răcire, se pot vedea ca puncte portocalii. Stelele roșii gigant au accelerat deja procesul de răcire și au început să se extindă. Aștrii care apar albastru-deschis au trecut de acest punct și mai au doar un strat subțire de materie care le acoperă miezul. Din stelele care ard complet rămân doar miezurile, ce se pot vedea ca puncte albe foarte mici (de unde numele de pitice albe).

Cifre Articol MindcraftStories_5Messier 82, născătoarea de stele

imagini Hubble

NASA, ESA, Hubble Heritage Team (STScI/AURA), J. Gallagher (University of Wisconsin), M. Mountain (STScI) and P. Puxley (NSF).

Hubble a captat cea mai detaliată imagine a galaxiei Messier 82 (M82). Aceasta este galaxie care are o rată spectacular de mare de creare a stelelor în maternitățile stelare din centrul ei. Este, în același timp, și cea mai apropiată galaxie de acest fel de Pământ, situată la aproximativ 12 milioane de ani-lumină.

Dârele sub formă de foc care par că emană dinspre centrul lui M82 sunt de fapt hidrogen strălucitor care se pierde din zona centrală în care apar constant stele noi. Astronomii bănuiesc că capacitatea lui M82 de a crea atât de multe stele ine din interacțiunea gravitațională cu galaxia vecină M81.„Galaxy Wars: M81 and M82”, nasa.gov

Cifre Articol MindcraftStories_6Galaxiile „trandafir” ARP 273

imagini Hubble

NASA, ESA și Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Arp 273 este un caz bizar  – este vorba de o interacțiune între două galaxii din constelația Andromeda care dă impresia unei singure galaxii spirale sub formă de trandafir.

Cea mai mare dintre cele două galaxii, UGC 1810, care formează practic „floarea”, are spirala distorsionată de către companionul UGC 1813, care este de cinci ori mai mic și situat sub aceasta.

Cifre Articol MindcraftStories_7Nebuloasa retinei

imagini Hubble

NASA/ESA și The Hubble Heritage Team STScI/AURA

IC 4406 este o așa-numită nebuloasă planetară bipolară,„Planetary Nebula: Gas and Dust, and No Planets Involved”, space.com în care norul emană în direcții opuse dinspre o stea aflată la sfârșitul vieții. În fapt, materia din jurul stelei are forma unei gogoși, însă din perspectiva lui Hubble este văzută din plan, cu o formă extrem de asemănătoare cu cea a unei retine.

Cele două jumătăți are nebuloasei sunt aproape simetrice, iar analize mai recente sugerează că în mijlocul „retinei” s-ar putea afla, de fapt, un sistem binar.„Towards a more complete sample of binary central stars of planetary nebulae with Gaia”, arxiv.org

HD 44179, nebuloasa dreptunghiulară (și nu prea)

imagini Hubble

ESA/Hubble și NASA

O formă și mai rară de nebuloasă se găsește în jurul stelei HD 44179, din constelația Monocelos. Este considerată o nebuloasă protoplanetară – un stadiu intermediar al unei stele care se apropie de sfârșitul vieții, dar nu s-a transformat încă într-o nebuloasă planetară. Steaua din centrul acesteia este similară Soarelui, dar cu o vârstă mult mai înaintată. Își aruncă materialul într-o formă deosebit de specifică, reprezentată în primele imagine captate de pe Pământ ca o serie de dreptunghuri care emană dinspre stea.

Hubble a realizat cea mai detaliată captură a lui HD 44179 de până acum, din care s-a observat că materia stelară emană, de fapt, sub formă de X, dar cu linii specifice de gaz care conectează laturile nebuloasei.

https://mindcraftstories.ro/images/2020/04/Cifre-Articol-MindcraftStories_9.jpgGalaxia sub formă de sombrero

imagini Hubble

NASA/ESA și The Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Poate cea mai fotogenică galaxie spirală observată până în prezent, Messier 104 (M104) este vizibilă aproape în plan dinspre Pământ – Hubble a observat-o cu o înclinație de doar șase grade la nord de planul său ecuatorial. De aici și asemănarea cu celebra pălărie de origine mexicană.

Bulbul central extrem de strălucitor are la bază una dintre cele mai mari găuri negre supermasive din apropierea Pământului, cu o masă de un miliard de ori mai mare decât a Soarelui. Este atât de strălucitoare încât poate fi observată și cu telescoape de dimensiuni în mici, la limita sudică a roiului de galaxii Virgo.„Observe the Sombrero galaxy”, astronomy.com/

https://mindcraftstories.ro/images/2020/04/Cifre-Articol-MindcraftStories_10.jpgStâlpii Creației, în detaliu mai mare

imagini Hubble

NASA, ESA/Hubble și Hubble Heritage Team

Poate cea mai celebră imagine captată prin intermediul Hubble, Stâlpii Creației sunt nori interstelari sub forma unor trompe de elefant din nebuloasa mai largă Acvila. Conturul este scos în evidență de lumina ultravioletă emisă de un roi de stele tinere din apropierea acestuia. În curând (cel puțin la scară galactică), ar putea deveni un fenomen care nu va mai putea fi observat; nu doar că vânturile stelare ale acestui roi erodează, încet, norii, dar se bănuiește că unda de șoc pornită de la o supernovă apropiată ar fi distrus deja formațiunea, informație care ar mai avea încă 1.000 de ani până să ajungă la noi, dar  teoria este disputată.„The Pillars Of Creation Haven’t Been Destroyed, Say New NASA Images”, forbes.com

Imaginea de mai sus a fost captată cu Hubble la 25 de ani de la cea originală, din 1995, incluzând o porțiune mai mare din baza stâlpilor și un contrast mai clar.


Bonus: Galaxiile Antennae se contopesc

imagini Hubble

ESA/Hubble & NASA

Fotografia realizată de Hubble galaxiilor Antennae (Caldwell 60 și 61) este una dintre cele mai detaliate ale unei interacțiuni între două galaxii. În acest gaz, două galaxii spirale din constelația Corvus își fuzionează, treptat, nucleele pentru a deveni o singură galaxie gigantică. Pe parcursul acestui proces, se creează o sumedenie de maternități stelare (punctele de culoare albastră), care se folosesc de norii deși de gaze (marcați în roz) pentru a crea o sumedenie de stele noi.

CITEȘTE ȘI: 20 de imagini spectaculoase de pe Marte



Text de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

SPAȚIU|OVERVIEW

Cometele, vizitatori de departe. Anul acesta, ai putea vedea două

De
Ai văzut vreodată o cometă cu ochiul liber? Nu? Ei bine, anul ăsta ai putea avea două astfel de ocazii. Dintre acestea două, una ar putea fi mai interesantă. Spre sfârșitul anului, o cometă care vine de la marginea Sistemului Solar ar putea fi o priveliște foarte frumoasă. 
SPAȚIU|OVERVIEW

Furtuni geomagnetice, aurore boreale și HAARP

De
Anul trecut, teorii ale conspirației s-au creat datorită unui fenomen natural rar, dar nu atât de rar ca să nu-l întâlnești de câteva ori într-o viață de om.
SPAȚIU|OVERVIEW

5 misiuni spațiale de urmărit în 2024

De
Anul acesta promite niște misiuni spațiale foarte interesante. De la sateliți trimiși să studieze planeta Marte la o misiune spre una dintre lunile planetei Jupiter și până la întoarcerea la locul impactului misiunii DART, 2024 are cu siguranță motive să te țină în priză, dacă ești pasionat de explorarea spațială.
SPAȚIU|OVERVIEW

Evenimentele astronomice din 2024: conjuncții, planete la opoziție, ploi de meteori și (poate) comete vizibile cu ochiul liber

De
Ești pasionat de astronomie? Iată ce fenomene nu trebuie ratate în acest an.