Miss Baker, pozând cu un mode Jupiter IRBM AM-18, pe 29 mai, 1959.

Menajeria cosmică. 10 specii de animale care au zburat în spațiu26 min read

De Adriana Moscu 27.08.2021

Pentru a testa impactul zborului asupra oamenilor, cercetătorii au trimis în spațiul cosmic cimpanzei, câini, pești și chiar păianjeni. Etic sau nu, animalele continuă să străbată cosmosul și în zilele noastre, ca parte a acestor experimente. 

În toamna lui 1783, mai exact, pe 19 septembrie, era zarvă mare în Franța, la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Suveranul, alături de Marie Antoinette, celebra lui soție, și de alți 130.000 de francezi entuziaști, care încă se bucurau de gustul pâinii și nu al revoltelor, stăteau cu toții cu nasurile în sus, curioși să vadă minunea cu ochii lor: cum vor zbura deasupra curții regale a palatului Versailles o rață, o oaie și un cocoș, într-un balon cu aer cald. 

Participanții asistau, de fapt, la prima exploatare aeronautică a animalelor de către oameni. Experimentul, care fusese pus la cale de către frații Montgolfier, inventatorii balonului,„The First Hot-Air Balloon Flight”, space.com a durat opt minute și a fost un succes. Oaia, rața și cocoșul au admirat suburbiile Parisului de la înălțime, cale de 3,2 kilometri. 

Două luni mai târziu, la 21 noiembrie, s-au încumetat să zboare cu balonul și primii oameni: Jean-François Pilâtre de Rozier, fizician și chimist, și marchizul d’Arlandes, ofițer. Zborul, care s-a întins pe nouă kilometri, a durat 25 de minute și s-a încheiat, de asemenea, fără incidente. 

Mai târziu, oamenii au urcat în baloane cu aer cald sau în nave spațiale o întreagă grădină zoologică – de la muște de oțet, la hamsteri, pisici, broaște și maimuțe –, cu scopul de a verifica cum reacționează la radiații, care sunt modificările suferite de organism în condiții de imponderabilitate sau cât de repede se recuperează fizic. Animalele au servit drept cobai și pentru a investiga diferite procese biologice și efectele pe care microgravitațiaDenumită și imponderabilitate sau acceleraţie gravitaţională zero. și zborul spațial le-ar putea avea asupra oamenilor. Animalele au fost folosite și în bioastronautică, o ramură a bioingineriei care studiază condițiile vieții în cosmos și metodele necesare pentru trimiterea oamenilor în spațiu. 

CITEȘTE ȘI: Aventura unui român în spațiu. 40 de ani de la zborul cosmic al lui Dumitru Prunariu

Până în prezent, șapte programe spațiale naționale din Uniunea Sovietică, Statele Unite, Franța, Argentina, China, Japonia și Iran au trimis animale în spațiu. Iată poveștile a zece dintre ele, enumerate cronologic.

Musculițe de fructe

În 1947, oamenii de știință americani încercau să stabilească impactul pe care radiația cosmică l-ar putea avea asupra astronauților, în viitor. Iar faptul că ADN-ul uman e identic cu al muștelor de fructe (Drosophila melanogaster) în proporție de aproximativ 61%, face din acestea modele genetice ideale pentru savanți.„The Fruit Fly in You”, science.nasa.gov 

O rachetă balistică V-2, recuperată de la naziști la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost încărcată cu muște și a urcat până la 109 kilometri – altitudinea la care începe, oficial, spațiul. La revenirea pe Pământ, o capsulă care conținea muștele a fost parașutată în New Mexico. La deschiderea capsulei, oamenii de știință au găsit muștele vii, fără dovezi că ar fi fost afectate de radiații. 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/08/Mindcraftstories_Experimente-animale-spatiu-Menajeria-cosmica-Zbor-animale-spatiu_01_NASA-JSC.jpg

Cimpanzeul Ham. Foto: NASA JSC

Maimuțe

Nu mai puțin de 32 de maimuțe au călătorit în spațiu, inclusiv macacul rhesus, maimuța cu coadă de porc, maimuța cynomolgus, maimuța cu coadă de veveriță și cimpanzeul. 

Primul a fost un macac rhesus numit Albert II.Probabil după numele lui Albert Berry, care a efectuat primul salt dintr-un avion cu o parașută pliată în rucsac. În 1949, Albert II a ajuns la 134 kilometri, dar, din păcate, a murit la impact, când a revenit pe Pământ, fiindcă parașuta nu s-a deschis la timp. 

El fusese precedat de Albert I cu un an înainte, care s-a sufocat în interiorul capsulei sale înguste, înainte ca aceasta să părăsească Pământul.

Numeroase alte maimuțe de diferite specii au fost trimise în spațiu de SUA, între anii 1950 și 1960. Maimuțelor li s-au atașat senzori pentru măsurarea semnelor vitale, iar multe dintre ele erau sub anestezie în timpul lansării. Rata mortalității la aceste maimuțe a fost foarte mare: aproximativ două treimi din totalul maimuțelor lansate între anii 1940-1950 au murit în misiune sau la scurt timp după aterizare.

Maimuțele Able (din SUA) și Baker (din Peru) au fost primele care au supraviețuit zborurilor spațiale. La 28 mai 1959, la bordul navetei Jupiter IRBM AM-18, cele două au călătorit până la o altitudine de 579 kilometri și pe o distanță de 2.735 kilometri. În timpul zborului, care a durat 15 minute, au rezistat unor forțe de 38 de ori mai mari decât gravitația terestră și au plutit în imponderabilitate timp de aproximativ nouă minute. Able a murit la patru zile după zbor, din cauza unei reacții la anestezie, în timp ce era supus unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea unui electrod medical infectat. Miss Baker, în schimb, a fost în centrul atenției mass-media în următoarele luni.

N-a fost însă singura maimuță devenită vedetă. La 31 ianuarie 1961, cimpanzeul Ham a fost lansat într-o capsulă Mercur la bordul unei rachete Redstone. Cimpanzeul fusese antrenat să tragă pârghii pentru a primi banane drept recompense și pentru a evita șocurile electrice. Misiunea sa a fost să pregătească lansarea cu succes în spaţiu a primului astronaut american, Alan B. Shepard. Costumul creat special pentru Ham le-a livrat oamenilor de ştiinţă informaţii importante privind reacţiile organismului în lipsa gravitaţiei.

În același an, la 29 noiembrie 1961, Enos a devenit primul cimpanzeu lansat pe orbită, într-o altă capsulă Mercury. Obiectivul consta în testarea capsulei la bordul căreia urma să se afle John Glenn în timpul primului zbor orbital realizat de un astronaut american, în februarie 1962. 

Inițial, Enos trebuia să orbiteze în jurul Pământul de trei ori dar, din cauza unui propulsor defect și a altor dificultăți tehnice, controlorii de zbor au fost nevoiți să oprească zborul după doar două rotiri în jurul orbitei. După zbor, Enos a prezentat o stare generală bună, însă a murit 11 luni mai târziu de dizenterie, rezistentă, pe-atunci, la antibioticele cunoscute. 

Mindcraftstories_Experimente-animale-spatiu-Menajeria-cosmica-Zbor-animale-spatiu_Tetra-Images-via-Getty-Images.jpg

Foto: Getty Images

Șoareci

Istoria aerospațială (ca, de altfel, cam oricare altă ramură a științei) a folosit rozătoarele în experimente de foarte timpuriu și le folosește în continuare. NASA a publicat recent un studiu detaliatStudying Behavior in Space Shows Mice Adapt to Microgravity”, nasa.gov cu privire la șoarecii găzduiți de Stația Spațială Internațională, care arată că aceștia se adaptează rapid la condițiile de imponderabilitate.

Primul șoarece a ajuns în spațiu la 31 august 1950, la bordul unei rachete V-2, atingând o altitudine de 137 kilometri. Spre deosebire de musculițe, șoarecele a murit când racheta s-a dezintegrat la revenirea pe Pâmânt, din cauza unei defecțiuni a parașutei.

Laika, the first dog in space, in the sputnik 2 capsule. (Photo by: Sovfoto/Universal Images Group via Getty Images)

Laika, primul câine lansat în spațiu, în capsula Sputnik 2. Foto: Sovfoto/Universal Images Group via Getty Images

Câini

Celebra cățelușă, al cărei nume în limba rusă, Лайка, înseamnă Lătrătorul, a stabilit mai multe recorduri, nu toate vesele. Astfel, pe 3 noiembrie 1957, Laika a devenit primul animal ajuns în spațiu. Din păcate, a devenit și prima ființă pământeană decedată în afara Pământului. 

Povestea ei este una foarte tristă. A fost culeasă de pe străzile Moscovei, pe când vagabonda, și aleasă pentru a îndeplini misiunea datorită temperamentului ei blând. Pe navă, i s-au asigurat o singură porție de mâncare și o cantitate de oxigen care să-i ajungă pentru șapte zile. 

Laika, numită inițial Kudreavka (Micuța Creață), a fost trimisă cu nava sovietică Sputnik 2, lansată de la Cosmodromul Baikonur. Sputnik 2 nu a fost proiectată pentru întoarcere, astfel, destinul Laikăi era cunoscut încă de la început. A murit la scurt timp după lansare de hipertermie, cauzată, probabil, de o defecțiune. Atât motivul cât și momentul morții au fost dezvăluite abia în 2002.„Fate of first canine cosmonaut revealed”, theguardian.com Experimentul a dovedit totuși că pasagerii vii pot supraviețui în spațiu și pot suporta starea de imponderabilitate, pregătind terenul pentru următoarele misiuni spațiale cu subiecți umani.

Two dogs, Belka and Strelka (in pic), were the first leaving creatures to have returned safe and sound from a space flight. (Photo ITAR-TASS / Sergei Preobrazhensky; Nikolai Sitnikov)

Belka and Strelka, primele ființe de pe Pământ care s-au întors nevătămate din spațiul cosmic. Foto: ITAR-TASS/Sergei Preobrazhensky; Nikolai Sitnikov

La 19 august 1960, Uniunea Sovietică a lansat Sputnik 5, care transporta câinii Belka și Strelka, împreună cu un iepure gri, 40 de șoareci, doi șobolani și 15 recipiente cu muște de oțet. A fost prima navă spațială care a transportat animale pe orbită și le-a readus înapoi, în viață. Unul dintre puii Strelkăi, Pușinka,Povestea, aici: wikipedia.org născut și crescut după misiunea ei, a fost oferit cadou fiicei președintelui american John F. Kennedy, Caroline, de către Nikita Hrușciov, în 1961. 

Mindcraftstories_Experimente-animale-spatiu-Menajeria-cosmica-Zbor-animale-spatiu_GK-Hart-Vikki-Hart-Getty-Images.jpg

Foto: GK Hart/Vikki Hart Getty Images

Țestoase

În 1968, SUA și Uniunea Sovietică încercau să trimită primul om pe Lună. Rușii au lansat nava spațială Zond 5 cu o capsulă care transporta mostre de sol și semințe și, în plus, câțiva viermi și două broaște țestoase de stepă.„The Tortoises That Beat Humans to the Moon”, medium.com 

Broaștele țestoase au finalizat un circuit în jurul Lunii și, după șase zile, s-au întors pe Pământ. Deși planul fusese ca Zond 5 să aterizeze în Kazahstan, capsula a renunțat la ruta stabilită inițial și a fost, în cele din urmă, recuperată din Oceanul Indian. Din fericire, broaștele țestoase erau încă în viață, deși pierduseră 10% din greutate. 

Broaște

Două broaște-bou au fost lansate la 9 noiembrie 1970, în misiunea Orbiting Frog Otolith,Detalii, aici: wikipedia.org pentru a înțelege mai multe despre boala numită kinetosis (sau răul de mișcare), o tulburare medicală care afectează unele persoane în timpul călătoriei cu un mijloc de transport, inclusiv cu o navă spațială.

Numele programului, Orbiting Frog Otolith (OFO), face referire la experimentul biologic efectuat asupra mecanismului de echilibrare din urechea internă a broaștelor. Otolitele sunt microcristale de carbonat de calciu care se găsesc în substanța gelatinoasă a vestibulului membranos din interiorul urechii. Mișcarea este sesizată de către grăuncioarele de carbonat de calciu, recepționată de receptorii pentru echilibru, care transmit stimulul, prin nervul vestibular, la cerebel. Se pare că boala apare din cauza neconcordanţei dintre informaţiile pe care urechea internă (responsabilă de controlul mişcării) şi ochii le trimit creierului atunci când corpul este în mişcare. Aceste impulsuri nervoase, haotice, creează confuzie la nivel cerebral, care va determina răul de mişcare. Studiul a constatat că, după șase zile, broaștele s-au aclimatizat și sistemul vestibular a revenit la normal.

Mindcraftstories_Experimente-animale-spatiu-Menajeria-cosmica-Zbor-animale-spatiu_03_NASA-MSFC.jpg

Judith Miles, o elevă de liceu din Massachusetts, SUA, explicând savanților experimentul cu păianjeni în spațiul cosmic. Foto: NASA MSFC

Păianjeni

După succesul primei misiuni umane pe Lună, în 1969, interesul pentru lansarea animalelor în spațiu a mai scăzut. Totuși, oamenii de știință încă își doreau să studieze efectele imponderabilității asupra funcțiilor biologice ale animalelor.

Așa că, în 1973, doi păianjeni de grădină numiți Anita și Arabella„Objects of Intrigue: The Spiders Who Spun in Space”, atlasobscura.com au fost folosiți într-un experiment pentru a vedea dacă mai pot țese pânze în spațiu. Creierul experimentului a fost copilul-minune Judith Miles, o elevă de liceu din Massachusetts, SUA. 

Ambii păianjeni au reușit să construiască pânze, chiar dacă acestea s-au dovedit a fi puțin mai subțiri decât cele de pe Pământ. 

Mindcraftstories_Experimente-animale-spatiu-Menajeria-cosmica-Zbor-animale-spatiu_NASA-JSC.jpg

Cercetătorul John Boyd ține o pungă cu doi pești Mummichog care urmau să fie primii care zburau în spațiu, prin misiunea Skylab 3, din iulie până în septembrie 1973. Foto: NASA JSC

Pești

În 1973, NASA și-a dorit să observe efectele imponderabilității asupra viețuitoarelor care se deplasează tridimensional pe Pământ, așa că a trimis în spațiu, la bordul Skylab, într-un acvariu de plastic, un tip minuscul de pește, Fundulus heteroclitus, care trăiește în mlaștini sărate, plus 50 de ouă, dintre care 48 au eclozat.  

În absența gravitației, peștii au prezentat la început un comportament neobișnuit: s-au aruncat constant în față și au înotat în cercuri strânse. Cu toate acestea, în ziua 22 a misiunii, au înotat normal. La fel și puii apăruți la bordul navetei. 

Mai recent, în 2012, agenția spațială japoneză a decis să trimită alți pești pe Stația Spațială Internațională. Acvariul lor avea un sistem automat de alimentare, un sistem de circulație a apei și lumini LED pentru a reprezenta ziua și noaptea.

Peștii aleși pentru experiment au fost din specia medaka (peștii de orez),„Fish Don’t Do So Well in Space”, smithsonianmag.com care au pielea transparentă, astfel încât cercetătorii au putut să observe ce se întâmplă în interiorul lor. Scopul experimentului a fost de a vedea cum ar răspunde peștii la impactul radiațiilor, felul în care se modifică masa osoasă și cea musculară. 

 Boothby Lab/NASA JSC

Foto: Boothby Lab/NASA JSC

Tardigrade

Vremurile în care maimuţele şi câinii luau calea cosmosului au trecut. Acum, în spațiu sunt trimise vieţuitoare mai mici, dar mai rezistente. În 2007, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a trimis o colonie de tardigrade,„Why NASA Sent Tiny Water Bears Into Space”, earthsky.org cunoscute și sub numele de urși de apă, un grup de animale nevertebrate foarte mici, care se deplasează greoi pe cele patru perechi de picioare și care trăiesc în mări, în ape dulci sau în mușchi, licheni, ierburi. Nevertebratele au fost deshidratate, expuse la radiaţii cosmice şi vid, dar și frigului extrem. Aproape toate au rezistat.

Mindcraftstories_Experimente-animale-spatiu-Menajeria-cosmica-Zbor-animale-spatiu_Roger-Harris-Science-Photo-Library-via-Getty-Images.jpg

Viermi cilindrici, ilustrație 3D. Foto: Roger Harris Science Photo Library via Getty Images

Viermi cilindrici

În februarie 2003, naveta spațială Columbia s-a dezintegrat„Columbia Disaster: What happened and what NASA learned”, space.com când a reintrat în atmosfera Pământului, iar cei șapte astronauți aflați în misiune au pierit în mod tragic.

La bordul navetei se desfășuraseră 80 de experimente științifice. Când au fost recuperate bucăți din epavă, s-a descoperit că un grup de nematode (viermi cilindrici) C. elegans a supraviețuit căldurii extreme.„How Worms Survived NASA’s Columbia Shuttle Disaster”, space.com 

Termosul metalic în care se aflau nematodele era adăpostit în dulapul unui compartiment al echipajului, care a fost construit special pentru a proteja materialele din interior. Chiar dacă acel compartiment a fost distrus, nematodele din termos au supraviețuit accidentului. 

Nematodele sunt folosite și astăzi pentru a studia impactul călătoriei spațiale asupra organismelor.



Text de:

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.

SPAȚIU|OVERVIEW

Furtuni geomagnetice, aurore boreale și HAARP

De
Anul trecut, teorii ale conspirației s-au creat datorită unui fenomen natural rar, dar nu atât de rar ca să nu-l întâlnești de câteva ori într-o viață de om.
SPAȚIU|OVERVIEW

5 misiuni spațiale de urmărit în 2024

De
Anul acesta promite niște misiuni spațiale foarte interesante. De la sateliți trimiși să studieze planeta Marte la o misiune spre una dintre lunile planetei Jupiter și până la întoarcerea la locul impactului misiunii DART, 2024 are cu siguranță motive să te țină în priză, dacă ești pasionat de explorarea spațială.
SPAȚIU|OVERVIEW

Evenimentele astronomice din 2024: conjuncții, planete la opoziție, ploi de meteori și (poate) comete vizibile cu ochiul liber

De
Ești pasionat de astronomie? Iată ce fenomene nu trebuie ratate în acest an.
SPAȚIU|OVERVIEW

În 2023, Europa a trimis telescopul Euclid pe urmele energiei și materiei întunecate

De
Unul dintre cele mai importante și ambițioase instrumente spațiale din istoria Agenției Spațiale Europene s-a lansat în vară, iar România participă la misiune.