6 câștigători ai Nobelului care au căzut în capcana pseudoștiinței
Ne-am obișnuit să credem că persoanele cele mai vulnerabile la conspirații, vrăjitorii, misticism, superstiții și alte fake-news-uri sunt în general persoanele fără educație. Totuși, așa cum ne dovedesc exemplele următoare, pseudoștiința e o boala grea, care lovește chiar și la case mai mari, de laureați Nobel.
În realitate, numărul oamenilor de știință respectabili, cu cel puțin un Nobel la activ, care la un moment dat au luat-o pe arătură și au început să propovăduiască tot felul de bazaconii și uleiuri de șarpe e atât de mare încât fenomenul a primit și un nume: O descriere foarte bună a fenomenului poate fi găsită aici: acsh.org
Fără să lase urme fizice, Boala Nobel începe să se manifeste spre sfârșitul carierei victimelor sale și poate avea cauze multiple. Uneori apare pe fondul bătrâneții și al începutului de senilitate. Alteori e declanșată de evenimente traumatice din viața personală a omului de știință. Alteori vine din rațiuni financiare. De multe ori vine din exterior, sub forma unor persoane întreprinzătoare care încearcă să-și credibilizeze pseudoștiința asociindu-se cu o celebritate, dar de cele mai multe ori însă, oricât de greu ne-ar fi să acceptăm asta, înclinația spre pseudoștiință a existat mereu acolo pentru că și oamenii de știință sunt tot oameni.
Wolfgang Pauli (1900-1958), fizician
Realizări
E unul din pionierii fizicii cuantice, iar în 1943, unii spun că la recomandarea lui Einstein, a primit Nobelul pentru Fizică după ce a descoperit Un principiu de mecanică cuantică ce permite înțelegerea proprietăților sistemelor atomice și explică distribuția elementelor în sistemul periodic, en.wikipedia.org
Controverse
În ciuda carierei prolifice de fizician, Pauli a fost ghinionist în viața personală. În 1930, de exemplu, Pauli a suferit o cădere nervoasă după ce soția l-a părăsit și mama lui s-a sinucis, totul în decurs de câteva luni.
Depresia l-a împins în cabinetul lui Carl Jung, care l-a inițiat în Termenul a fost inventat de Jung în anii ’20, en.wikipedia.org un concept care afirmă că două evenimente similare, între care nu există o legătură directă de cauzalitate, sunt mai mult decât o simplă coincidență și ascund de fapt o semnificație mult mai profundă. Jung dădea aici exemplul unei sesiuni de terapie cu o pacientă care îi povestea că a visat un scarabeu auriu, sesiune de terapie întreruptă de un cărăbuș care se lovea în mod repetat de geam. Există o legătură între scarabeul de aur din vis și cărăbușul de la geam? Jung credea că da, și mai mult decât atât, credea că sincronicitatea e o dovadă palpabilă a existenței paranormalului.
Astăzi comunitatea științifică cataloghează sincronicitatea drept pseudoștiință, pentru că e o teorie ce nu poate fi demonstrată științific, iar coincidențele și „sincronicitățile” sunt evenimente normale ce pot fi explicate prin probabilități statistice. Totuși, Pauli a rămas toată viața fascinat de sincronicitate, mai ales datorită legendei bizare apărute în jurul său, botezată Se pare că însuși Pauli era amuzat de renumele său și îl întreținea cu fiecare ocazie, wired.com conform căreia, de fiecare dată când fizicianul intra într-un laborator, aparatele din jurul său încetau să funcționeze în mod misterios.
Kary Mullis (1944-2019), biochimist
Realizări
E biochimistul care a inventat O metodă de copiere rapidă a unei mostre de ADN, en.wikipedia.org tehnologia pe baza căreia funcționează multe dintre testele COVID-19 folosite zilele astea.Descoperirea i-a adus lui Mullis un premiu Nobel pentru Chimie în 1993, premiu pe care l-a împărțit cu Michael Smith.
CITEȘTE ȘI: Wild Wild Test. Unde suntem cu testarea pentru coronavirus?
Controverse
Din păcate, Mullis nu a rămas în memoria colectivă doar pentru că a inventat PCR, ci și pentru desele sale episoade haotice, multe desprinse parcă dintr-un sitcom. De exemplu, momentul în care, după ce și-a dat doctoratul, Mullis a renunțat la viața științifică pentru a se apuca de scris ficțiune, sau cei doi ani în care a condus o brutărie, sau momentul în care a declarat că nu există o gaură în stratul de ozon și totul e o conspirație guvernamentală, sau momentul în care și-a exprimat scepticismul față de legătura dintre HIV și SIDA, sau momentul în care a înființat o firmă care vindea bijuterii cu ADN-ul unor persoane moarte celebre, Știrea a fost extrem de mediatizată la vremea respectivă, latimes.com sau momentul în care a mărturisit că tot LSD-ul ăla pe care-l lua e posibil să fi ajutat la multe din descoperirile lui.
Totuși, de departe, cea mai interesantă poveste a lui Mullis e cea în care s-a întâlnit cu un raton extraterestru fluorescent Momentul a fost descris pe larg în cartea autobiografică a lui Mullis, cmcgill.ca iar ratonul i-a vorbit și a vrut să-l răpească, dar cel mai probabil a renunțat după ce și-a dat seama cu cine are de-a face și s-a mulțumit doar să apară în filmul Gardienii Galaxiei alături de Groot.
Linus Pauling (1901-1994), biochimist
Realizări
E considerat unul dintre Poți afla mai multe aici: en.wikipedia.org și ai Poți afla mai multe aici: en.wikipedia.org A studiat cu Arnold Sommerfeld, Niels Bohr și Erwin Schrodinger și a fost prieten bun cu Oppenheimer, cel puțin până când Oppenheimer a încercat să-i fure soția. Studiile sale despre natura legăturilor chimice i-au adus premiul Nobel pentru chimie în 1954 și a avut contribuții majore în înțelegerea structurii ADN și în genetica moleculară. În 1962 a primit premiul Nobel pentru pace, devenind unul dintre cei patru laureați Nobel cu mai mult de un singur premiu și singurul dintre ei care nu a împărțit premiul cu nimeni.
Controverse
Pe măsură ce cariera sa științifică a devenit tot mai umbrită de activismul anti-război și de acuzațiile că e simpatizant comunist, Pauling a devenit interesat de medicina alternativă și de terapia cu megavitamine, o formă controversată de tratament care presupune luarea unor supradoze de vitamine care se presupune că încetinesc îmbătrânirea organismului, previn apariția unor boli și vindecă diferite afecțiuni.
În realitate, cercetările științifice au demonstrat că supradozele de vitamine nu aduc niciun beneficiu real. Există mai multe lucrări științifice care una dintre ele poate fi consultată aici: pubmed.gov Ingerarea unor cantități prea mari de vitamina A și D se poate dovedi toxică, iar surplusul celorlalte vitamine Doza zilnică recomandată de Vitamina C e de 90 de miligrame pe zi, en.wikipedia.org
Asta nu l-a oprit însă pe Linus să fondeze, în 1973, Institutul de Medicină Orthomoleculară și să propovăduiască folosirea dozelor șoc de vitamina C, de minimum 1000 mg pe zi, pe care le considera un tratament universal pentru majoritatea afecțiunilor, de la răceală la boli de inimă și cancer. Deși studiile au arătat că tratamentul cu citamina C scade acidul uric din sânge și implicit pericolul apariției gutei, nu există nicio dovadă științifică că vitamina C are vreun efect asupra răcelilor și gripelor, iar dovezile că ar influența cancerul sunt neconcludente.
Pierre Curie (1859-1906), fizician
Realizări
E unul dintre cei mai cunoscuți fizicieni ai tuturor timpurilor. A contribuit decisiv la dezvoltarea și studiul magnetismului, cristalografiei, piezoelectricității și radioactivității. În 1903, a primit Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu Marie Curie și Henri Becquerel, drept recunoaștere pentru rolul important jucat în studiul radioactivității.
Controverse
La sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte să se ocupe de radioactivitate, Curie a început să fie foarte interesat de studiul magnetismului, prilej cu care a descoperit pseudo-experimentele spiritiste ale altor oameni de știință ai vremii precum Pe lângă paranormal, Richet era și un susținător al eugeniei și un rasist convins, en.wikipedia.org și el laureat Nobel pentru Medicină, care credeau că există o legătură strânsă între lumea fizică și lumea-metafizică, spiritele lasă în urmă ectoplasmă, iar spiritiștii pot vorbi cu morții.
Deși a afirmat întotdeauna că o face doar din interes academic, Curie a început să frecventeze întâlnirile organizate de Palladino folosea mai multe trucuri împrumutate din iluzionism ca să-și convingă invitații că se află în prezența spiritelor, en.wikipedia.org o spiritistă faimoasă care pretindea că poate să leviteze mese și să vorbească cu morții. Curie știa că scamatoriile lui Palladino fuseseră demascate în mai multe țări, dar nu își putea explica în întregime puterile paranormale ale italiencei și era foarte convins că în spatele acestor trucuri se ascunde o forță nevăzută care poate fi explicată cu ajutorul legilor fizice.
Din păcate, Curie n-a reușit niciodată să afle ce este această forță, pentru că în 1906 a sfârșit călcat de o căruță în timp ce traversa strada.
Brian Josephson (1940-), fizician
Realizări
E unul dintre pionierii supraconductivității și Teoriei Tunelului. În 1973 a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru efectul Josephson, Poți afla mai multe aici: en.wikipedia.org o descoperire folosită în circuitele cuantum-mecanice, de exemplu în magnetometrele de mare precizie.
Controverse
Începând cu anii ’70, Josephson a început să practice intensiv O mișcare spirituală foarte la modă în perioada respectivă în care au intrat și The Beatles, theguardian.com și să includă în conferințele sale științifice pasaje despre telepatie, telechinezie și stări superioare de conștiință. A devenit atât de pasionat de transcendentalism, încât în 1974 a reușit să enerveze foarte mulți colegi, în timpul unui colocviu ținut la Versailles, invitându-i să mediteze mai des și să se familiarizeze cu opera fondatorului Mișcării de Meditație Transcedentală, yoghinul Maharishi Mahesh.
Tot în ’74 a fost unul dintre cei 21 de oameni de știință care au participat la prima conferință despre telechinezie din Canada, prilej cu care a participat la testarea lui Matthew Manning, un adolescent care pretindea că are puteri supranaturale.
În 1996, Josephson a demarat Proiectul de Unificare Minte-Spirit la Laboratorul Cavendish, un program care își propunea să descopere și exploreze procesele inteligente din natură.
Pentru ca reputația excentrică a lui Josephson să fie completă, el s-a declarat și un susținător al memoriei apei, ideea de bază din din spatele homeopatiei, și Nu există niciun model teoretic acceptat care să susțină existența fuziunii la rece, en.wikipedia.org o ipoteză care spune că reacțiile nucleare pot avea loc și la temperatura camerei.
Luc Montagnier (1932-), virusolog
Realizări
În 1983, a publicat alături de colegii săi de la Institutul Pasteur un articol în revista Science despre un virus nou pe care l-au botezat LAV și care mai târziu a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de HIV. Descoperirea i-a adus lui Montagnier Premiul Nobel pentru Medicină în 2008 dar și multe alte premii și decorații, printre care premiul Lasker, premiul Scheele, Ordinul Național de Merit și Legiunea de Onoare.
Controverse
În 2009, Montagnier a publicat într-un jurnal științific nou, condus tot de el, concluziile un studiu controversat care afirmă că ADN-ul unor bacterii, diluat într-o soluție de apă, Montagnier susținea în urma experimentului că ADN-ul se poate teleporta, newscientist.com
Îmbrățișată cu două mâini de susținătorii homeopatiei care o văd ca pe o validare din partea unei celebrități, lucrarea este însă aspru criticată de comunitatea științifică pentru că nu respectă nicio regulă științifică de redactare, nu a fost revizuită de niciun alt om de știință, iar atunci când sunt replicate independent, experimentele descrise duc la cu totul alte rezultate.
Supărat că lumea nu e suficient de îngăduitoare cu teoriile lui, Montagnier a decis să-și mute activitatea la Universitatea Jiao Tong din Shanghai, un mediu mult mai permisiv și deschis la minte, spune el.
Totuși, asta nu l-a împiedicat în 2020 să afirme că, în opinia lui, epidemia de COVID-19 e rezultatul unui accident de laborator și virusul a fost creat de om ca o formă de Afirmația a fost preluată de toate tabloidele dar respinsă de oamenii de știință, sciencefeedback.co
Ambele ipoteze au fost demontate între timp de comunitatea științifică, care le consideră simple conspirații, însă știrea că un laureat al Premiului Nobel crede că virusul a fost făcut în laborator continuă să bântuie și astăzi internetul și probabil o va mai face mult timp de-acum înainte, pentru că dorința oamenilor de a-și legitimiza propriile idei, chiar dacă sunt greșite, e mai mare decât orice.