A fost prima femeie neurochirurg din lume o româncă? Potrivit unor ipoteze, da. S-a numit Sofia Ionescu-Ogrezeanu și a operat pe creier pentru prima oară în 1944.
Numele lor nu au rămas în memoria colectivă, deși au fost pioniere în domeniile lor de activitate. Sofia a executat operații complicate pe creier, Elisa a condus spitale de campanie, Florica a administrat un minister în perioada de după război, Ștefania a făcut parte din echipa care a câștigat un premiu Nobel în chimie. Află mai jos felul în care opt femei au construit România modernă.
SofiaIonescu-Ogrezeanu (25 aprilie 1920, Fălticeni – 21 martie 2008, București)
Sofia Ionescu-Ogrezeanu. Foto: Wikimedia Commons
A fost prima femeie neurochirurg din România și este creditată de unele surse drept prima femeie neurochirurg din lume.Detalii despre ipoteză aici: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
Totuși, potrivit Neurosurgery,Revista oficială a Congresului Chirurgilor Neurologi, editată de Oxford University Press, unde se publică cercetări originale, recenzii și editoriale, academic.oup.comDiana BeckDiana Beck a fost un renumit neurochirurg englez, cercetător la Oxford: wikipedia.orgar putea fi, de fapt, prima femeie neurochirurg din lume. Nu există dovezi suficiente care să susțină până la capăt niciuna dintre ipoteze, însă se ia în considerare faptul că Sofia Ionescu a terminat studiile în 1945, perioadă în care Beck era deja consultant în neurochirurgie. Mai mult, invitată la emisiunea Eugeniei Vodă, cu ani în urmă, doctorița a spus că se consideră prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei, și nu la nivel mondial.Vezi întregul interviu aici: eugeniavoda.ro
Sofia Ionescu a realizat prima operație pe creier în 1944, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Atunci, potrivit chiar spuselor ei, a operat pe creier un copil rănit în urma unui bombardament. Declarația este făcută tot în cadrul emisiunii de la TVR.
Sofia provenea dintr-o familie modestă – tatăl ei a fost casier în Fălticeni, iar mama ei casnică. A studiat în orașul natal, însă în ultimii doi ani de liceu s-a mutat în București, unde a obținut diploma de Bacalaureat și a devenit studentă a Facultății de Medicină Umană.
După un stagiu de practică pe secția de oftalmologie și una ca medic de circă rurală într-o comună de lângă Fălticeni, în 1943 s-a întors în București, unde a fost cooptată în echipa medicului Dimitrie Bagdasar. A făcut echipă cu doctorii celebri ai epocii, Constantin Arseni și Ionel Ionescu – cel din urmă i-a devenit soț.
Aurora Gruescu (11 mai 1914, Oituz – 2005)
Aurora Gruescu. Foto: Wikimedia Commons
Anumite surse o creditează ca fiind prima femeie inginer silvicultor din lume.„World’s first woman forestry engineer: Aurora Gruescu”: worldrecordacademy.org
Aurora Gruescu a contribuit la conceperea primului plan de împădurire naţională din România, pe o suprafaţă de 100.000 ha. Tot ea a condus lucrările de combatere aviochimică Tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Bucureştiului.
S-a născut la Oituz, aproape de pădure, de care a rămas pasionată, într-o familie de învățători, unde a crescut împreună cu alți cinci frați.
În perioada interbelică, în 1933, a optat pentru Facultatea de Silvicultură, deși familia și-ar fi dorit să devină medic. Singura persoană de sex feminin între 130 de colegi bărbați de la facultate, s-a confruntat cu remarci și atitudini misogine atât din partea colegilor, cât și a profesorilor.
Nu a fost niciodată membru de partid, un motiv suficient să fie considerată „duşman de clasă” de către regimul comunist și, ulterior, expropriată. Cu toate astea, a continuat să profeseze și a devenit autoarea a două inovaţii legate de lucrările de mecanizare în combaterea dăunătorilor, realizate în 1958. A scris articole în publicații de specialitate, printre care Revista Pădurilor.
După Revoluție, a devenit membru de onoare al Societăţii „Progresul Silvic”, filiala Prahova, membru de onoare al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România.
A fost nominalizată de The American Biographical Institute pentru titlul de personalitate a anului 1997.
Jurnalista Rodica Simionescu i-a dedicat o carte intitulată Legământ cu taina codrilor, apărută în 2001.Poți comanda cartea aici: anticariatbazar.ro
Elisa Leonida Zamfirescu (10 noiembrie 1887, Galați – 25 noiembrie 1973, București)
Elisa Leonida Zamfirescu. Foto: Wikimedia Commons
Potrivit anumitor surse, este considerată prima femeie inginer din România și a doua din lume.Găsești mai multe detalii aici: independent.co.uk sau aici: „World’s first female chemical engineer: Elisa Leonida Zamfirescu”: worldrecordacademy.org
Elisa Leonida Zamfirescu s-a născut într-o familie de intelectuali cu 11 copii. Nu a fost singura celebritate din familie.
Unul dintre frați, Gheorghe Leonida, a devenit sculptor și a făcut parte din echipa care a realizat celebra statuie Hristos Mântuitorul, plasată pe muntele Corcovado, din Rio de Janeiro.
O altă soră, Adela Leonida-Paul, a fost medic oftalmolog și directoare a spitalului „Vatra Luminoasă”.
Cel mai cunoscut dintre frați este însă Dimitrie Leonida,Date biografice pe Wikipedia: ro.wikipedia.org inginer energetician, creatorul Muzeului Tehnic care îi poartă numele, situat în parcul Carol din Capitală.
Elisa Leonida Zamfirescu și-a dorit să studieze la Politehnică – Școala de Poduri și Șosele din București, cum era cunoscută pe atunci –, însă dosarul i-a fost respins pentru că era femeie. Așa că alternativa a fost ca în anul 1909 să se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenind, astfel, prima femeie studentă a acestei universități.
Întoarsă în țară, Elisa Zamfirescu a obținut un post de inginer în cadrul laboratorului Institutului Geologic din București. Între timp, a început Primul Război Mondial în care a activat ca asistentă sanitară a Crucii Roșii. La un moment dat, a condus câteva spitale de campanie în apropiere de Mărășești. La finalul războiului, a fost decorată.
S-a căsătorit, mai apoi, cu fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, Constantin Zamfirescu, pe care îl cunoscuse pe front. La nunta celor doi a participat și Regina Maria.
A continuat să facă muncă de cercetare la Institutul Geologic. Studiile și interesele sale au inclus analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcție și de prepararea minereurilor. A semnat 85.000 buletine de analize și a publicat rezultatele în seria Studii economice, editată de Institutul Geologic.
Munca de teren a inclus identificarea și analiza unor noi resurse de cărbune, de șisturi bituminoase, de gaze naturale, crom, bauxită sau cupru. Despre toate acestea, a scris lucrări de specialitate.Citește despre munca ei și aici: europeana.eu
În același timp, a predat fizică și chimie la Școala de fete „Pitar Moș” și la Școala de electricieni și mecanici din București, condusă de fratele ei, Dimitrie Leonida.
A fost prima femeie membră a Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR)Site-ul oficial: agir.roși membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare, a militat pentru dezarmare atomică în fața comisiei de la Lancaster House din Londra.
La inițiativa Confederației Naționale a Femeilor din România, în 1997, a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu”, care se acordă pentru merite în domeniul științei și tehnicii unor personalități feminine.
Poți afla mai multe despre activitatea ei fâcând o vizită la Muzeul Tehnic din București și la Muzeul Național de Geologie,Site oficial: geology.ro acolo unde-i sunt dedicate mai multe panouri.
În România, două străzi îi poartă numele – una în București, pe care a locuit, și o alta în Galați.
Silvia Creangă (26 octombrie 1894, Suceava – 31 martie 1952, București)
Silvia Creangă. Foto: Wikimedia Commons
Numele ei nu este în niciun fel legat de cel al scriitorului Ion Creangă. A avut, însă un frate cu același nume, Ion Creangă, matematician, profesor universitar şi rector al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi între anii 1955-1972.
Silvia Creangă a studiat și ea matematica și este cunoscută ca prima femeie din România care și-a dat doctoratul în această disciplină.
S-a născut la Adâncata–Dorohoi și a fost fiica cea mare a primarului localităţii, Luca Creangă. A urmat și ea Şcoala centrală de fete din Bucureşti și a decis să dea o diferență pentru profilul real în cadrul Liceului Naţional din Iaşi. Astfel, în 1913 a obținut Bacalaureatul pentru două specializări. S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi și patru ani mai târziu a devenit licenţiată în matematici.
Între anii 1920-1944, a predat la Liceul „Oltea Doamna”, unde a inspirat câteva eleve care vor deveni, mai târziu, matematiciene apreciate – Florica Câmpan, Viorica Ionescu-Cazimir, Cabiria Andreian Cazacu.
Și-a obținut doctoratul în matematici în 1925, cu teza Direcţii ciclifiabil conjugate. Curbura normală constantă, în faţa unei comisii prezidate de Al. Myller, din care făcea parte şi S. Sanielevici.
De-a lungul timpului, a scris mai multe articole de analiză matematică și o culegere de probleme.
Florica Bagdasar (24 ianuarie 1901, Monastir – 19 decembrie 1978, București)
Florica Bagdasar. Foto: Wikimedia Commons
Ministerul Sănătății a dat, în 1946, prima femeie ministru din România. Florica Bagdasar a devenit ministru într-un context tragic, în urma decesului soțului și partenerului său de profesie, neurochirurgul Dimitrie Bagdasar.
Florica Bagdasar a absolvit Medicina în 1925 și s-a specializat în neuropsihiatrie infantilă. În 1927, împreună cu soțul ei, a plecat la studii în Statele Unite, unde a urmat cursuri de sănătate publică la Harvard și a primit bursa Rockefeller.Această bursă se acordă postgradual studenților străini care vor să aprofundeze, timp de un an, cunoștințele acumulate: „Michael C. Rockefeller Memorial Fellowship”, uraf.harvard.edu.
Întorși în țară, cei doi soți au inaugurat prima clinică de neurochirurgie din România, unde au avut loc primele intervenţii pe creier – mai degrabă niște încercări.
Centrul de Igienă Mintală din București, pe care-l înființează în 1946, și toate celelalte activități ale sale, printre care un abecedar original, simplificat și conceput astfel încât să fie ușor de asimilat de către copii, au fost puternic influențate de vizita în America și conceptele moderne – educaționale și științifice – descoperite acolo.
A căzut în dizgrație în anii ’50, când, deși membră a Partidului Comunist, a fost detronată din toate funcțiile de conducere de la instituțiile medicale în cadrul cărora profesa.
Fiica ei, Alexandra Bellow, Poți citi un amplu interviu cu Alexandra Bellow aici: math.northwestern.edu este o matematiciană cunoscută în SUA, care a adus contribuții la domeniile teoriei ergodice, probabilității și analizei. A fost căsătorită cu scriitorul Saul Bellow, câștigător al Premiului Nobel,Detalii despre opera sa aici: nobelprize.org care, într-o vizită în România, a documentat viața Floricăi Bagdasar, pe care a transformat-o în personaj în romanul său,Iarna Decanului.Comandă cartea de aici: amazon.com
Ștefania Mărăcineanu (18/30 iunie 1882, București – 15 august 1944, București)
Stefania Maracineanu. Foto: Wikimedia Commons
Chimistă și fiziciană română recunoscută internațional, Ștefania Mărăcineanu a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.
A urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, absolvită în 1910, apoi a activat o perioadă ca profesoară la Școala Centrală din București.
A primit o bursă în 1922 și așa a ajuns să participe la cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.Pagina oficială a Institutului Curie, aici: curie.fr
În 1924 și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitate Sorbona din Paris, pentru care a primit calificativul Très Honorable.
A rămas la Paris pentru încă șase ani și a observat, în timpul cercetărilor sale, că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv, a spus Ștefania Mărăcineanu despre fenomenul descoperit.
În 1930 s-a întors în România și a devenit colaboratoare a profesorului Dimitrie Bungențianu la Universitatea din București. Tot în această perioadă a înființat primul Laborator de Radioactivitate din România.
Împreună cu profesorii Dimitrie Bungențianu și Nicolae Vasilescu-Karpen a făcut un experiment care avea ca scop declanșarea ploii artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori.Despre această activitate și depre toate celelalte, pe larg, aici: „Ştefania Mărăcineanu Momente din viaţa unei personalităţi încă insuficient cunoscute. Biblioteca Naţională a României/Colecţii speciale – Arhiva istorică” (PDF): stefania-maracineanu.ro
A urmat un moment controversat în cariera sa. În 1935, soții Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie au primit premiul Nobel în chimie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Însă, potrivit Ștefaniei Mărăcineanu, Irène Joliot-Curie folosise o mare parte din observațiile de lucru referitoare la radioactivitatea artificială făcute de româncă, fără să o menționeze pe aceasta. Mărăcineanu a susținut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris, iar ziarele vremii au dedicat articole ample acestei controverse.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1937. Profesia i-a fost fatală: s-a îmbolnăvit de cancer cauzat de iradieri și s-a stins din viață pe 15 august 1944.
Hermina Walch-Kaminski (5 octombrie 1864, București – 19 mai 1946, București)
Hermina Walch-Kaminski. Foto: Wikimedia Commons
Este prima femeie din România care și-a obținut un doctorat în medicină și prima româncă absolventă a două facultăți, așa cum apare în arhivele Universității din București.Potrivit Wikipedia: wikipedia.org
Fiica unui refugiat politic austriac, în 1883 a absolvit cursurile liceale la Sfântul Sava și la Mihai Viteazul, în București. A fost studentă la două instituții de învățământ superior în același timp, la Facultatea de Științe și la cea de Medicină, și a susținut licența la fiecare dintre ele.
Și-a obținut doctoratul în 1887, cu un Studiu asupra stării higienice a Școlilor publice din București.
În 1897 Hermina Walch-Kaminski a devenit medic la Fabrica de tutun și chibrituri, apoi a profesat ca inspectoare sanitară la școlile secundare de fete din București, director al Școlii de Infirmiere de Stat și, în sfârșit, a fost medic la Spitalul Colentina. În timpul Primului Război Mondial a fost directoarea Spitalului Militar, cu gradul de maior.
De-a lungul vremii, a participat la Congresul internațional de igienă și demografie de la Berlin, a fost membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei, a făcut parte din consiliul de conducere al Crucii Roșii.
Multe dintre preocupările ei sunt teme intens dezbătute în zilele noastre – a scris manuale școlare, cărți despre igienă, alimentație rațională, combaterea surmenajului în școli, manuale de prim ajutor. Printre titlurile publicate se numără Rolul femeii în higiena casnică (1900), Influența mobilierului școlar asupra deviațiunilor coloanei vertebrale (1908), Miopia în școalele secundare de fete (1909), Mijloacele educative (1909).
Virginia Andreescu Haret (21 iunie 1894, București – 6 mai 1962, București)
Virginia Andreescu Haret. Foto: Wikimedia Commons
Multe dintre clădirile Bucureștiului modern, așa cum îl știi din plimbările tale la pas pe bulevardele centrale, poartă semnătura Virginiei Andreescu Haret,Îi este dedicat chiar și un blog: virginiaharet.blogspot.com considerată prima femeie arhitect din România și, după anumite surse, a patra din lume.
Ea a realizat proiectele pentru construcția primelor blocuri din beton armat de pe Calea Victoriei și pentru liceul Dimitrie Cantemir din București.Vezi aici mai multe despre proiectele sale: arhivadearhitectura.ro
Și-a obținut diploma de arhitect în 1919 și a devenit astfel prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, în 1981.Conform Wikipedia: wikipedia.org
Rămasă orfană în copilărie, Spiru C. Haret, Ministrul Educației, a ajutat-o să obțină o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București. Prin intermediul său și-a cunoscut viitorul soț, un nepot al lui Haret, cu care și-a oficiat căsătoria în 1928.
Pe lângă Arhitectură, a studiat și Belle-Arte și a creat tablouri în acuarelă, care fac astăzi parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române. A moștenit talentul de la pictorul Ion Andreescu,Biografia sa aici: ro.wikipedia.org a cărui nepoată de frate a fost.
În interbelic, a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles.Câteva fotografii ale clădirilor proiectate de ea și poveștile din spatele lor poți citi aici: arhitectura-1906.ro
Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.
