De ce e atât de periculos azotatul de amoniu?11 min read
Explozia din Beirut a fost provocată de un îngrășământ larg utilizat în agricultură, ajuns acolo cu un vapor sub pavilion moldovenesc. Iată de ce este o substanță atât de complicată.
Privirile sunt îndreptate spre Beirut, unde „Explozie în Beirut Premier: 2.750 tone de nitrat de amoniu au fost la originea tragediei, erau depozitate necorespunzător de șase ani”, digi24.ro din port a făcut cel puțin 100 de victime, mii de răniți și a distrus și avariat clădiri în întreg orașul.
Cauza: 2.750 de tone de azotat de amoniu, stocate într-unul dintre depozitele din port. Spre comparație, în „Explozia de la Mihăileşti plasează Buzăul în istoria catastrofelor din România”, adevarul.ro unul dintre cele mai mari dezastre industriale recente din România, camionul care a sărit în aer conținea 20 de tone din aceeași substanță.
Conform unui articol din octombrie 2015 publicat în O publicație dedicată navelor care sunt oprite în porturi pentru diverse nereguli, shiparrested.com azotatul de amoniu provenea de pe o navă numită Rhosus, care naviga sub pavilion moldovenesc, și transporta cele 2.750 de tone de substanță din portul Batumi, Georgia spre Mozambic. Nava a plecat din Georgia pe 29 octombrie 2013 și s-a defectat pe traseu, fiind nevoită să intre în portul din Beirut.
Inspectorii din port au găsit nereguli, proprietarul rus a abandonat nava, echipajul a fost repatriat, iar libanezii s-au trezit pe cap cu mii de tone de îngrășământ pe care l-au mutat într-un depozit din port, din motive de siguranță.
Ce este azotatul de amoniu?
Numit și nitrat de amoniu sau, pe vremuri, salpetru de amoniu, azotatul de amoniu este o sare care se obține prin reacția de neutralizare a acidului azotic cu amoniac. Formula sa chimică este NH4NO3.
Se prezintă ca o sare cristalină, albă, extrem de solubilă în apă, și se găsește în stare naturală în regiuni extrem de uscate, cum ar fi deșertul Atacama din Chile. Dacă pe vremuri era extras din mine, acum tot azotatul de amoniu folosit este obținut artificial.
Este utilizat ca îngrășământ, în agricultură, dar apare și în componența unor explozibili, dintre care cele mai cunoscute sunt Amatol și Torpex, în care este combinat cu TNT. S-a studiat chiar și utilizarea sa ca combustibil pentru „Ammonium nitrate: a promising rocket propellant oxidizer”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov dar NASA a găsit soluții mai eficiente.
Substanța este spaima serrviciilor de informații, care stau cu ochii pe orice persoană cumpără cantități prea mari din această substanță, fiind „Containing the Threat From Illegal Bombings”, nationalacademies.org care poate fi utilizat de teroriști. În atacul din 1995 asupra clădirii federale din „Oklahoma City bombing”, wikipedia.org a fost folosit un amestec de peste două tone de substanțe explozive care conținea, în mare parte, această substanță.
Motivul este că, la o încălzire rapidă peste 300°C, azotatul de amoniu se descompune direct în apă, azot și oxigen, iar explozia puternică este produsă de trecerea directă de la starea solidă la cea gazoasă. Problema este și că substanța întreține arderea și nu e periculoasă la temperaturi mai mici, ceea ce face ca adesea explozia să se producă de la un incendiu și în prezența celor care încearcă să stingă flăcările. Pe de altă parte, substanța nu ia foc ușor de una singură, este nevoie de o altă cauză a incendiului.
O substanță extrem de periculoasă
Explozia din Beirut vine în completarea unui șir întreg de Găsești o listă pe Wikipedia: wikipedia.org întinse pe parcursul ultimului secol (de fapt, din 1916 încoace) în care a fost implicată substanța. Unele dintre cele mai mari explozii non-nucleare implică această substanță.
Printre cele mai devastatoare explozii se numără „Explosion in a nitrogenous fertiliser plant 21 September 1921 Oppau – [Rhénanie] Germany”, aria.developpement-durable.gouv.fr (PDF) din Oppau, Germania, din 21 septembrie 1921, dezastrul din „The largest non-nuclear explosion in U.S. history destroyed most of a Texas town, killing hundreds”, timeline.com din 14 august 1948, în care au fost implicate două nave, ambele cu aproape 600 de victime. Până la explozia de ieri, cel mai recent accident a avut loc tot într-un port, în „Tianjin explosion: China sets final death toll at 173, ending search for survivors”, theguardian în 15 august 2015, și s-a soldat cu 178 de victime.
Multe țări o interzic sau o controlează atent
De exemplu, Uniunea Europeană „Security Union: Commission welcomes political agreement on new rules for explosive precursors”, ec.europa.eu permințând fermierilor să o folosească în agricultură, dar interzicând recent alte vânzări. Turcia a interzis-o total, „Turkey’s nitrate ban sends shockwaves across fertilizer market”, icis.com și nu este singura țară care a făcut asta.
Substanța a fost motiv de conflicte între SUA și Pakistan, pentru că multe dintre „Pakistani fertilizer ignites tensions with US”, reuters.com erau făcute cu fertilizator adus de contrabandiști de peste graniță. Pakistanul a interzis utilizarea azotatului de amoniu în anumite regiuni, la fel și Afganistanul, dar problema e că asta îi nemulțumește pe fermieri.
De ce e un atât de bun fertilizant?
Problema care complică lucrurile este că nitratul de amoniu este în continuare unul dintre cele mai bune fertilizante de pe piață. Conține 33,5% azot, substanță necesară creșterii plantelor, care e cel mai mare procent din toți fertilizanții disponibili, e rapid solubil în apă, ceea ce înseamnă că plantele pot avea acces aproape imediat la azot. Este, practic, cea mai rapidă metodă de a fertiliza un sol cu azot, ceea ce este esențial în agricultură.
O soluție pentru a face substanța mai stabilă este adăugarea de calciu, pentru a se forma Cum ar fi acest îngrășământ: eurochemromania.ro care este o substanță mai stabilă, însă conține doar 27% azot. Însă cei care vor să facă rost de explozibil au la dispoziție metode chimice pentru a elimina calciul din substanță și a obține azotat de amoniu, deci reglementările de securitate sunt la fel de ridicate și în cazul acestei substanțe.