Stadioanele sunt goale, avantajul de acasă a rămas: un experiment inedit în știința sportivă

În ciuda lipsei fanilor, atât echipele profesioniste de fotbal, cât și cele de amatori se bucură de un avantaj în fața echipelor aflate în deplasare atunci când joacă „acasă”.

În 1992, unul dintre cele mai faimoase studii sportive a confirmat existența „avantajului de acasă”. Conform statisticii, echipele gazdă câștigă peste 50% dintre jocurile jucate într-o competiție sportivă tur-retur. 

Avantajul de acasă se aplică într-o mulțime de sporturi,„The home advantage in sport competitions: Courneya and Carron’s (1992) conceptual framework a decade later”, tandfonline.com cum ar fi baseball-ul (în 53.5% din jocuri câștigă gazda), fotbalul american (57.3%), hocheiul (61.1%) și baschetul (64.4%). Însă sportul unde avantajul de acasă are cel mai mare impact este probabil fotbalul, cel mai popular sport de pe glob. Fie ca e vorba de competiții profesioniste sau amatoare de fotbal, internaționale sau locale, echipele care joacă pe teren propriu tind să învingă în 69% din cazuri.  

Ce aduce avantajul de acasă?

După publicarea studiului din 1982, alți cercetători au încercat să disece acest fenomen pentru a-l înțelege mai bine. Majoritatea au asociat avantajul de acasă cu publicul, care are atât efecte directe, cât și indirecte asupra performanțelor sportive ale echipelor gazdă. 

De exemplu, densitatea publicului prezent pe arena sportivă este un element predictiv important pentru rezultatul meciului. Cu cât crește densitatea publicului, cu atât crește avantajul de acasă, manifestându-se printr-un raport mai mare de victorii pentru echipele gazdă, mai mulți jucători eliminați de la echipa în deplasare și mai multe penalty-uri transformate de către jucătorii echipei gazdă. 

Publicul poate de asemenea să influențeze arbitrajul. Scandările și cântecele suporterilor pot influența subconștient arbitrii să favorizeze echipa gazdă. Un studiu din 2008„Home Advantage in Football: A current Review of an Unsolved Puzzle”, researchgate.net a concluzionat că arbitrii profesioniști de fotbal din Germania tind să ia decizii părtinitoare în momentele în care publicul de acasă are un interes major ca echipa pe care o susțin să performeze mai bine – de exemplu, atunci când echipa de acasă este condusă și nu mai e mult timp până se termină meciul. Această părtinire este atenuată dacă fracția suporterilor de la echipa în deplasare crește, ceea ce este încă o dovadă că forțele sociale au un efect asupra performanțelor indivizilor, fie că sunt atleți, staff tehnic sau arbitrii. 

Pe lângă structura publicului, și comportamentul său poate avea o influență importantă asupra evoluției meciului. Atunci când comportamentul suporterilor este normal, echipa aflată în deplasare comite mai multe infracțiuni. Însă, atunci când suporterii de pe stadion au comportament anti-social (huiduiesc, înjură, scandează intimidant, aruncă cu obiecte), echipa care joacă acasă comite mai multe infracțiuni. Studiile au observat,„Spectator Booing and the Home Advantage: A Study of Social Influence in the Basketball Arena“, jstor.org de asemenea, că în situațiile în care publicul huiduia mai mult de 15 secunde, avantajul echipelor de acasă creștea și mai mult. E posibil ca acest lucru să se datoreze intimidării fotbaliștilor echipei adverse și a arbitrilor.  

Mai sunt și alte elemente care pot contribui la superioritatea echipelor gazdă, cum ar fi oboseala a adversarilor, din cauza călătoriei, familiaritatea cu arena sportivă sau comportamentul tactic (echipele gazdă tind să joace mai ofensiv). Unii au sugerat că există și un element de teritorialitate, adică un răspuns defensiv, de apărare a „casei” în fața unei percepute invazii. Pare că teritorialitatea este specifică animalelor, dar unele studii„Testosterone, territoriality, and the ‘home advantage’”, sciencedirect.com au observat că nivelurile de testosteron ale jucătorilor de fotbal cresc mai mult înaintea meciurilor de acasă, decât înaintea celor din deplasare. 

Însă, de departe, susținerea fanilor a fost mereu percepută ca fiind definitorie pentru acest fenomen, inclusiv de către fotbaliștii de pe teren, cât și de către fani. Iar determinarea impactului fiecărui factor a fost întotdeauna o provocare – până acum. 

Odată cu pandemia de coronavirus, această supoziție a putut fi testată în lumea reală. Deși suporterii de fotbal înrăiți au fost forțați să își susțină echipele de suflet în izolare, în casele lor, la televizor, echipele gazdă și-au păstrat avantajul competitiv, în ciuda stadioanelor goale, potrivit unui studiu recent.„How does spectator presence affect football? Home advantage remains in European top-class football matches played without spectators during the COVID-19 pandemic”, plos.org 

La semifinala FA Cup dintre Leicester City și Southampton FC au fost primiți doar 4.000 de spectatori. Foto: Richard Heathcote/Getty Images

Fără suporteri, dar nu și fără avantaj

Cercetătorii conduși de Fabian Wunderlich de la Universitatea din Köln, Germania, au făcut o comparație statistică a peste 40.000 de meciuri din ligile europene de fotbal profesionist, înainte și după pandemie, dintre care 1.000 de meciuri au fost fără spectatori. Deși varianta televizată a meciurilor din pandemie include zgomot de fundal cu publicul, acest zgomot nu a fost difuzat pe stadion în cursul partidei. Autorii studiului au concluzionat că avantajul de acasă a scăzut cu aproape o șesime, comparativ cu meciurile jucate cu suporteri pe stadion, dar nu destul cât să fie relevant statistic. 

CITEȘTE ȘI: Cum s-a adaptat sportul în pandemie cu ajutorul tehnologiei

„Considerăm aceste meciuri din timpul pandemiei ca un experiment natural pentru a investiga contribuțiile spectatorilor asupra comportamentului jucătorilor pe teren și a arbitrilor, cât și asupra rezultatelor meciului”, au scris cercetătorii din Germania. „În acest scop, am analizat diferențele dintre echipele gazdă și cele în deplasare în ceea ce privește sancțiunile disciplinare (faulturi, cartonașe galbene, cartonașe roșii), factori de superioritate (șuturi, șuturi la țintă), așteptările pieței (cote de pariere) și rezultatele meciului (goluri, puncte). În plus, am inclus rezultatele meciurilor de amatori din ligi mai mici, care reprezintă o altă sursă valoroasă de meciuri fără spectatori.” 

Înainte de pandemie, raportul victoriilor echipei gazdă, remizelor și victoriilor în deplasare pentru ultimele zece sezoane cu spectatori a fost de 45:27:28, adică echipele gazdă au câștigat 45 din 100 de meciuri, iar echipele în deplasare doar 28 din 100, 27 fiind remize.

Pe timp de pandemie, cu stadioanele închise suporterilor, acest raport s-a schimbat doar foarte puțin la 43:25:32. Cea mai dramatică schimbare a fost înregistrată în Bundesliga, campionatul de fotbal nemțesc din prima ligă: de la 46:24:30 cu spectatori la 33:23:45, fără spectatori. Însă în alte ligi de fotbal, cum ar fi Premier League, în Anglia, practic nu a fost nicio diferență de performanță între meciurile cu spectatori și cele fără. 

Lipsa suporterilor s-a simțit însă cel mai puternic la arbitraj. Cercetătorii au observat o reducere semnificativă a numărului faulturilor, cât și a cartonașelor roșii și galbene acordate echipelor în deplasare. E posibil ca acest fapt să fie datorat lipsei presiunii asupra arbitrului din partea suporterilor. 

De asemenea, echipele care jucau acasă au încercat mai puține șuturi la poartă când jucau cu stadioanele goale. Cercetătorii nu sunt siguri de ce s-a întâmplat lucrul acesta, dar o interpretare ar fi că, în lipsa publicului, jucătorii sunt mai raționali și preferă să păstreze posesia mingii în așteptarea unei oportunități mai bune de a înscrie. Una peste alta, se pare că fenomenul avantajului de acasă, cel puțin în fotbal, este afectat măcar într-o oarecare măsură de lipsa suporterilor. Însă aceste studii arată că impactul fanilor nu reprezintă o contribuție esențială, echipele gazde înregistrând în continuare avantaje semnificative. 

Factori precum deciziile tehnicienilor de a juca defensiv sau ofensiv, cât și însuși mitul avantajului de acasă, care ar putea influența inconștient jucătorii, ar putea contribui mai mult fenomenului decât am fi crezut. 

Un alt aspect interesant e legat de faptul că din toată pandemia aceasta oribilă măcar s-a legat niște știință care altfel ar fi fost imposibilă. Cum altfel am fi convins suporterii de fotbal să nu mai vină pe stadion să-și susțină echipele favorite?