Știința a rămas deasupra tensiunilor politice. Până acum20 min read

Războiul distruge și construcții invizibile care reprezintă un simbol pentru ceea ce pot oamenii să facă împreună atunci când au un scop comun

Încă un lucru bun în urma misiunilor pe Stația Spațială Internațională, pe care îl remarcăm abia acum, este că americanii au învățat rusă. De câteva zile, astronautul american Scott Kelly își folosește pagina de TwitterO poți accesa aici: twitter.com ca să traducă în rusă titlurile articolelor care descriu războiul din Ucraina așa cum se întâmplă el în realitate și nu ca „o operațiune militară specială”, așa cum e prezentat în Rusia.

Șansele ca rușii de rând să îi vadă mesajele sunt mult mai mari, pentru că Scott Kelly a petrecut un an de zile pe Stația Spațială Internațională împreună cu cosmonautul Mikhail Kornienko. Cei doi au făcut parte dintr-un experiment unic menit să studieze efectele asupra corpului uman după o expunere atât de îndelungată în spațiu.

CITEȘTE ȘI: Viața în spațiu – ce se întâmplă în corpul tău după un an pe Stația Spațială

În cartea Endurance. Un an în spațiu, o viață de descoperiri,Apărută la Editura Trei, disponibilă pe carturesti.ro pe care Scott Kelly a publicat-o la finalul experimentului, sunt descrise relațiile dintre astronauții și cosmonauții de la bordul stației, Americanii folosesc astronaut, rușii cosmonaut, o altă rămășiță a Războiului Rece. dar și relația pe care rușii o au cu agenția lor spațială, Roscosmos, sau cea pe care americanii o au cu NASA. Dacă în perioada de început a misiunilor spațiale cele mai importante abilități erau cele de zbor, astronauții și cosmonauții secolului XXI sunt aleși și în funcție de capacitatea lor de a colabora cu alți oameni, unii cu care vor împărți un spațiu aglomerat pentru perioade lungi de timp. Oameni pe care e posibil să nu îi fi cunoscut niciodată înainte de a deveni nu doar colegi de muncă, ci și de „locuință”.

Accelaratorul de particule CERN este un alt proiect la care Rusia și-a pierdut accesul în urma invadării Ucrainei. Getty Images

Ura și neîncrederea se manifestă cu atât mai mult cu cât distanța dintre oameni e mai mare

Misiunile spațiale nu fac excepție de la această regulă.

„Sunt întrebat des cât de bine ne înțelegem cu rușii”, scrie Scott Kelly în carte. „Și nu prea sunt crezut când răspund că nu avem nicio problemă. Oamenii din țările noastre se lovesc de neînțelegeri culturale în fiecare zi. Pentru ruși, noi, americanii, putem să părem naivi și slabi. Pentru americani, rușii par reci și distanți, dar am învățat că ăsta e doar un strat. Facem eforturi să învățăm și să ne respectăm unii altora cultura și am agreat să derulăm acest proiect imens împreună, așa că lucrăm să înțelegem și să vedem doar ce e mai bun în celălalt. Colegii de echipă cu care zbor în spațiu sunt esențiali pentru fiecare pas al misiunii.”

Tot el descrie cum, la un moment dat, în timpul misiunii de un an în spațiu, a fost întrebat de oficiali de la NASA dacă americanii împărtășesc toate datele cu colegii lor ruși, având în vedere că „situația geopolitică” este una dificilă. Răspunsul astronautului arată că geopolitica nu se vede de acolo de unde nici granițele nu pot fi distinse: „Am fost singurul american printre doi ruși timp de șase săptămâni, vara trecută. Dacă ceva rău mi s-ar fi întâmplat, m-aș fi putut baza doar pe ei ca să îmi salveze viața. Avem o relație foarte bună și cred că aspectul internațional al acestui program este unul dintre cele mai importante”.

Într-adevăr, aspectul internațional al Stației Spațiale Internaționale este unul care face ca acest proiect să fie considerat un succes imens al ingineriei și al colaborării dintre națiuni. Stația spațială este o construcție uriașă, construită prin munca unor oameni din peste 15 țări. A durat un deceniu și mai mult de 30 de misiuni pentru ca module întregi, care nu s-au atins niciodată pe Pământ, să se potrivească perfect în spațiu.

La 400 de km deasupra Pământului, Stația Spațială a rămas până acum și deasupra tensiunilor politice. A găzduit peste 250 de oameni care au arătat că misiunile spațiale sunt poate cel mai mare sport de echipă. Până acum, când ceea ce se întâmplă în Ucraina riscă să schimbe asta.

Stația Spațială Internațională a început ca un parteneriat între Rusia și Statele Unite ale Americii, parteneriat care funcționează de peste 20 de ani. Rusia a mai amenințat și în trecut că se va retrage din proiect, din cauza sancțiunilor economice impuse de SUA după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014. Însă proiectul a continuat. Acum, ca răspuns la noile sancțiuni aplicate în urma invaziei Ucrainei, directorul Roscosmos a sugerat că, fără ajutorul Rusiei, Stația Spațială ar putea „suferi” o cădere necontrolată deasupra SUA sau deasupra Europei.

Felul în care va fi gestionată Stația Spațială nu e singurul proiect schimbat de actualul război. Un altul, care a servit și el ca exemplu de cooperare între state cu scopul de a dezvolta în mod pașnic știința, cel al Organizației Europene pentru Cercetare Nucleară, va fi modificat. Cunoscut prin acronimul CERN, proiectul are acum 23 de state membre. Rusia avea până acum statut de „observator” la CERN. Un statut acordat țărilor care au contribuit semnificativ la infrastructura proiectului. Însă, începând cu 8 martie 2022, acest statut a fost suspendat, ca răspuns la invazia Ucrainei.

Într-o declarație„Russian Agreement with CERN”, home.cern datată 3 noiembrie 1993, se vorbea despre o implicare puternică la nivel intelectual, tehnologic și industrial din partea Rusiei în programele de cercetare internațională ale CERN, și despre un pas înainte în dezvoltarea științei în jurul lumii datorată implicării Rusiei în acest proiect.

„CERN a apărut după cel de al doilea Război Mondial cu scopul de a aduce statele și oamenii împreună pentru dezvoltare pașnică a științei: această agresiune e în contradicție cu tot ceea ce Organizația susține. CERN va rămâne în continuare devotat valorile sale fundamentale de colaborare științifică care transcende granițe, ca un catalizator al păcii”, arată comunicatul publicat pe site-ul organizației„CERN Council responds to Russian invasion of Ukraine”,  home.cern în care se anunță susținerea față de Ucraina și față cercetătorii ucraineni și sistarea oricăror noi colaborări cu Rusia.

Misiunile de pe Stația Spațială Internațională și proiectele CERN nu sunt singurele afectate

Un alt parteneriat care durează de mai bine de un deceniu între Rusia și SUA a fost anulat. Este vorba despre Skoltech, un institut privat de știință și tehnologie înființat în 2011 ca o colaborare între Rusia și MIT. În 2019, Skoltech era în topul universităților „tinere”. „Top 175 young universities”, natureindex.com Institutul a fost constant recunoscut pentru rezultatele în cercetare.

Însă pe 25 februarie 2022, MIT și-a exercitat dreptul de a se retrage din parteneriat. „În lumina acțiunilor militare inacceptabile desfășurate împotriva Ucrainei de guvernul Rusiei, am decis să încheiem relația cu Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo (Skoltech)”, arată anunțul publicat pe pagina parteneriatului. „MIT Skoltech Program”, skoltech „Deși punem capăt acestei relații, suntem mândri de munca desfășurată de MIT cu Skoltech și de cercetarea rezultată în ultimul deceniu.”

Iar cercetarea rezultată nu este deloc de ignorat. De exemplu, Centrul Skoltech pentru Genomică Funcțională găzduiește Centrul pentru Terapeutică și Biologie ARN, care a produs lucrări importante„Panel of potential lncRNA biomarkers can distinguish various types of liver malignant and benign tumors”, springer.com în domeniul diagnosticării cancerului și al terapiilor oncologice. Parteneriatul urma să permită dezvoltarea de terapii mai puternice împotriva bolilor de ficat și împotriva cancerului de prostată.

Una dintre caracteristicile unice ale acestui parteneriat a fost crearea unui loc unde dezvoltarea științei, a ingineriei și a tehnologiei se transpun rapid și eficient în soluții reale la problemele din lume. Adică un loc unde cercetarea se transformă în produse și servicii existente pe piață, cu impact în societate și economie. Un exemplu concret este dezvoltarea în cadrul parteneriatului a unor lanterne„Nano flashlight could allow future cell phones to detect viruses, more”, mrl.mit.edu care ar putea transforma telefoanele mobile în senzori capabili să detecteze virusuri.

La începutul anului 2020, programul MIT-Skoltech oferea peste două milioane de dolari sub formă de burse pentru unsprezece proiecte, pe o perioadă de doi ani. Proiectele care au primit finanțare„Pilot Grants 2020”, skoltech.mit.edu abordează teme diferite, dar extrem de relevante în contextul provocărilor cu care lumea se confruntă în prezent, precum dezvoltarea de combustibili care să contribuie la tranziția către o energie verde, creșterea gradului de siguranță în colaborările dintre oameni și roboți sau adaptarea climatică în regiunea arctică ce aparține Rusiei.

Decizia de a pune capăt parteneriatului înseamnă o respingere a acțiunilor guvernului Rusiei în Ucraina, „decizie pe care o luăm cu regret datorită respectului uriaș pe care îl avem pentru poporul rus și a profundei aprecieri față de contribuțiile colegilor ruși cu care am lucrat”, declară MIT.

Vladimir Putin oferă un buchet de flori biologei Marina Shirmanova la o ceremonie desfășurată la Kremlin în februarie 2020. Mikhail Svetlorv/Getty Images

Se închid și alte colaborări

Cel mai mare grup de investiții în cercetare din Germania a anunțat și el„Global research community condemns Russian invasion of Ukraine”, nature.com că va opri orice colaborare cu Rusia. Deși admite și regretă efectele negative pe care această decizie o are asupra științei, Alianța Organizațiilor de Știință din Germania a anunțat la finalul lunii februarie că nu va mai începe nicio colaborare nouă cu Rusia.

Marea Britanie a declarat că își revizuiește toate fondurile de cercetare care ajung la beneficiari ruși. Și Comisia Europeană a anunțat că oprește orice colaborare cu Rusia sub umbrela Horizon Europe, programul de investiții al Uniunii Europene pentru cercetare și inovare.

Colaborările științifice din jurul lumii au reușit până acum să creeze spații care să se mențină libere de politică. Iar asta s-a întâmplat pentru că, acolo unde proiectele se pun în practică, lucrează de aproape, unii cu alții, niște oameni care reușesc să vadă scopul final. Așa cum spunea astronautul Edgar Mitchell, „de acolo, de pe Lună, politica internațională arată așa de trivial. Îți vine să apuci un politician de guler, să îl duci până acolo și să-i spui: «Uită-te la asta, nemernicule»”.

Toate aceste sancțiuni care afectează acum proiectele științifice nu sunt îndreptate împotriva oamenilor care au lucrat la ele. Ci împotriva celor care trebuie „apucați de guler” și duși să privească cât de fragil e, de fapt, Pământul. Și, mai ales, de cât de multă știință și colaborare are omenirea nevoie ca să înțeleagă cum să avem grijă de el.