Foto: P. Horálek, Z. Hoder, M. Druckmüller, P. Aniol, S. Habbal / Solar Wind Sherpas / ESO

5 detalii fascinante despre eclipse18 min read

De Laurențiu Păiuș 07.12.2023

Unul dintre cele mai spectaculoase fenomene cerești are mai multe variații decât ai crede.

O eclipsă totală de Soare// „What Is a Total Solar Eclipse?”, timeanddate.com // este, fără îndoială, cel mai spectaculos eveniment astronomic la care ai putea asista vreodată. Îți vei aminti toată viața momentul în care ziua a devenit brusc seară, discul Soarelui fiind blocat în întregime de Lună. În România, ultima eclipsă totală a avut loc pe 11 august 1999, iar următoarea va avea loc pe  3 septembrie 2081.

Nu-i de mirare, deci, că unii oameni devin dependenți de această priveliște senzațională și se transformă în vânători de eclipse, călătorind pe toată suprafața globului și postându-se pe linia de totalitate// „’99% totality’ does not exist! Why you need to get to the path for April 8, 2024, total solar eclipse”, space.com // a cât mai multor eclipse de Soare, pentru a se bucura de acele câteva minute de întuneric în plină zi.

Deși nu la fel de emblematice ca cele de Soare, eclipsele totale de Lună// „What Is a Total Lunar Eclipse?”, timeanddate.com // sunt și ele spectaculoase, atunci când strălucirea Lunii pline este estompată de umbra Pământului proiectată pe suprafața satelitului său natural, iar culoarea discului selenar capătă tente protocaliu-roșiatice. Și, spre deosebire de cele de Soare, cele de Lună sunt mult mai ușor de observat doar dintr-o anumită regiune de pe glob.

Dar eclipsele nu se reduc la cele de Soare sau de Lună, existând mai multe tipuri, care au loc atât în Sistemul Solar, cât și în afara lui. Iar, pe lângă spectacolul oferit de eclipse, aceste evenimente au și valoare științifică importantă.

Iată câteva tipuri de eclipse și ce informații pot oferi acestea despre Univers.

Eclipsa totală de Soare din 11 august 1999, fotografiată din Franța. Foto: Luc Viatour / www.Lucnix.be

Eclipsele de Soare ce pot fi văzute de pe Pământ

O eclipsă de Soare, așa cum o poți vedea de pe Pământ, poate avea loc doar în faza de Lună nouă,// „New Moon – the Invisible Phase”, timeanddate.com // când satelitul natural al planetei se află direct între ea și Soare. Cum orbita Lunii în jurul Terrei este înclinată ușor față de planul orbitei Pământului în jurul Soarelui, eclipsele nu apar la fiecare fază de Lună nouă (de cele mai multe ori Luna aflându-se ori sub, ori deasupra Soarelui), ci doar în anumite momente, atunci când Soarele, Luna și Pământul sunt aliniate. Dacă alinierea este una foarte exactă, atunci apare eclipsa centrată (totală sau inelară).

Există patru tipuri de eclipse de Soare:

  • Eclipsă parțială;
  • Eclipsă totală;
  • Eclipsă inelară;
  • Eclipsă hibridă.

La eclipsa parțială,// „Partial Solar Eclipses”, timeanddate.com // Soarele, Luna și Pământul nu sunt aliniate foarte bine, astfel că Luna va acoperi doar o anumită parte din discul Soarelui. Același lucru se întâmplă și dacă ieși din banda de totalitate a unei eclipse totale de Soare. Din punctul tău de vedere, Luna nu va mai acoperi tot Soarele, ci doar o parte.

La eclipsa totală, alinierea este una foarte bună, astfel că discul Lunii va acoperi în întregime Soarele, iar ziua va lăsa, pentru câteva minute, loc serii. Acesta este momentul în care coroana solară (stratul superior al atmosferei Soarelui), devine vizibilă cu ochiul liber.

Și la eclipsa inelară,// „Annular Solar Eclipse”, timeanddate.com // alinierea Soarelui, Lunii și Pământului este una foarte bună, doar că în acest caz, Luna, în orbita ei în jurul Pâmântului, se află mai departe, astfel că diametrul său aparent este mai mic decât al Soarelui și deci nu va putea să-l acopere în totalitate. În jurul discului lunar rămâne un inel luminos subțire, de unde și denumirea fenomenului.

În schimb, la eclipsa hibridă,// „Hybrid Solar Eclipse”, timeanddate.com // se produce tot o alinere foarte bună, dar intervine iar distanța la care se află Luna față de Pământ. De această dată, aceasta nu se mai află atât de departe ca la eclipsa inelară, ci puțin mai aproape. Suficient de aproape pentru ca cei care văd eclipsa la răsărit sau la apus (momente la care, curbura Pământului face ca Luna să se afle puțin mai departe) să o vadă ca eclipsă inelară, dar, cei care o văd în preajma prânzului (când curbura Pâmântului face ca Luna să ajungă puțin mai aproape) să o vadă ca una totală. Acest tip de eclipsă este foarte rar.

În timpul totalității, este relativ ușor observabilă coroana solară, stratul superior al atmosferei Soarelui, o zonă care nu este bine înțeleasă de oamenii de știință, deci aceste momente în care o pot studia direct reprezintă ocazii foarte bune pentru obținerea de informații noi.

De asemenea, faimoasa eclipsă totală de Soare din anul 1919 i-a ajutat pe oamenii de știință să confirma teoria relativității prin observarea poziției anumitor stele din apropierea discului solar în timpul totalității și confirmarea faptului că gravitația Soarelui chiar a schimbat traiectoria luminii provenită de la aceste stele.

Eclipsă totală de Lună. Foto: Misaochan2 / Wikimedia Commons

Eclipsele de Lună

O eclipsă de Lună poate avea loc doar în faza de Lună plină, când Pământul se află între Lună și Soare. Din nou, inclinația orbitei lunare face ca nu la orice Lună plină să se producă o eclipsă de Lună, ci mai rar.

În acest caz, există trei tipuri de eclipse:

  • Eclipse parțiale;
  • Eclipse totale;
  • Eclipse prin penumbră.

Ca și în cazul celor solare, o eclipsă parțială de Lună// „Partial Lunar Eclipse”, timeanddate.com // înseamnă că Luna nu este perfect aliniată cu Pământul și Soarele, astfel că umbra planetei nu va atinge decât parțial suprafața Lunii.

În cazul unei eclipse totale, cele trei corpuri sunt perfect aliniate, astfel că Luna se va afunda cu totul în umbra Pământului, iar suprafața acesteia va deveni roșiatică.

O eclipsă prin penumbră// „Penumbral Lunar Eclipse”, timeanddate.com // înseamnă că umbra Pământului nu atinge suprafața Lunii. Strălucirea Lunii va fi totuși estompată puțin de o umbră foarte puțin pronunțată, produsă de faptul că Pământul nu acoperă decât o parte din discul Soarelui, așa cum s-ar vedea de pe Lună. Dacă ai fi pe Lună în timpul unei astfel de eclipse ai vedea, deci, o eclipsă parțială de Soare.

Eclipsele de Lună i-au ajutat de vechii greci să deducă forma Pământului. Aceștia au înțeles că umbra planetei era cea care acoperea o parte sau întreaga Lună și au sesizat că întotdeauna forma umbrei era circulară. De aici, au dedus că planeta trebuie sa aibă o formă sferică.

Tranzitul lui Venus, din 2012, fotografiat de Solar Dynamics Observatory. Foto: NASA/SDO, AIA

Tranzituri planetare sau ale sateliților naturali în Sistemul Solar

Un tip special de eclipsă pe care îl poți observa de pe Pământ îl reprezintă tranzitul unei planete prin fața discului Soarelui. Poți vedea doar două astfel de tranzituri, cel al planetei Mercur și cel al planetei Venus. Cele două reprezintă fenomene rare, cel al lui Venus fiind chiar foarte rar. Ultimul tranzit al lui Venus a avut loc în 2012, iar următorul va fi abia în 2117.

Aceste tranzituri i-au ajutat pe astronomi să calculeze mai bine distanța de la Pământ la Soare.

Pe lângă tranziturile lui Venus și Mercur, mai există și tranzituri ale sateliților naturali peste discurile planetelor lor. Spre exemplu, chiar și cu un telescop de 200 de mm în diametru, poți vedea cum unul sau mai mulți dintre cei patru mari sateliți naturali ai lui Jupiter tranzitează discul planetei, umbra acestora sărind destul de ușor în ochi chiar și într-un telescop de această dimensiune.

CITEȘTE ȘI: Vrei să fii astronom amator? Iată ce trebuie să știi 

Ocultații stelare sau planetare

Tot de pe Pământ mai poți observa și alte tipuri de eclipse: ocultații// Detalii pe wikipedia.org // stelare sau planetare. În acest caz, Luna, planetele sau asteroizii pot bloca lumina unor stele sau a altor planete prin fața cărora trec, din perspectivă terestră. Așa s-a întâmplat, spre exemplu, pe 9 noiembrie, când Luna a ocultat planeta Venus.

Deși poate părea un fenomen puțin interesant, ocultațiile reprezintă un instrument valoros pentru oamenii de știință. Spre exemplu, astronomii pot măsura de la distanță diametrul unui asteroid folosind metoda ocultației stelare. Tot o ocultație stelară produsă de planeta Neptun i-a ajutat pe astronomi să deducă prezența unor inele în jurul planetei, steaua dispărând și apărând rapid, fiind ocultată de inele.

Viziune artistică a unei binare eclipsante. Ilustrație: ESO/L. Calçada

Eclipse în afara Sistemului Solar

Majoritatea stelelor nu sunt singure, cum este cazul Soarelui, ci formează sisteme cu una sau mai multe stele de care sunt legate gravitațional. Dacă două asemenea stele sunt situate într-un anumit plan, atunci, din perspectivă terestră, cele două stele vor trece una prin fața celeilalte, eclipsându-se reciproc. Aceste stele sunt denumite de astronomi binare eclipsante.// Detalii pe britannica.com //

Pe lângă binarele eclipsante, tot în afara Sistemului Solar mai poate fi întâlnit un alt tip de eclipsă. Este vorba despre o planetă care trece prin fața stelei sale, din punctul de vedere al Pământului. Această minieclipsă, la fel ca și cele care au loc în Sistemul Solar, este denumită un tranzit. Atunci când planeta trece prin fața stelei, lumina stelei suferă o scădere a intensității, iar dacă aceste diminuări ale luminii stelei se petrec la intervale regulate, care pot fi prevăzute, atunci acest lucru le permite astronomilor să spună cu un grad mare de certitudine că acest lucru este provocat de o planetă extrasolară. De fapt, aceasta este metoda cu ajutorul căreia astronomii au descoperit cele mai multe planete extrasolare.

Iar dacă planeta care tranzitează steaua are o atmosferă, atunci lumina stelei care trece prin aceasta le poate oferi o mulțime de informații oamenilor de știință care o analizează. Astfel, fără a o putea vedea direct, astronomii află informații foarte importante despre compoziția chimică a atmosferei planetei respective.



Text de

Laurențiu Păiuș

Jurnalist și astronom amator. Este pasionat de tot ce înseamnă explorarea spațiului cosmic. Este inițiatorul a numeroase activități de popularizare a astronomiei.

SPAȚIU|OVERVIEW

Furtuni geomagnetice, aurore boreale și HAARP

De
Anul trecut, teorii ale conspirației s-au creat datorită unui fenomen natural rar, dar nu atât de rar ca să nu-l întâlnești de câteva ori într-o viață de om.
SPAȚIU|OVERVIEW

5 misiuni spațiale de urmărit în 2024

De
Anul acesta promite niște misiuni spațiale foarte interesante. De la sateliți trimiși să studieze planeta Marte la o misiune spre una dintre lunile planetei Jupiter și până la întoarcerea la locul impactului misiunii DART, 2024 are cu siguranță motive să te țină în priză, dacă ești pasionat de explorarea spațială.
SPAȚIU|OVERVIEW

Evenimentele astronomice din 2024: conjuncții, planete la opoziție, ploi de meteori și (poate) comete vizibile cu ochiul liber

De
Ești pasionat de astronomie? Iată ce fenomene nu trebuie ratate în acest an.
SPAȚIU|OVERVIEW

În 2023, Europa a trimis telescopul Euclid pe urmele energiei și materiei întunecate

De
Unul dintre cele mai importante și ambițioase instrumente spațiale din istoria Agenției Spațiale Europene s-a lansat în vară, iar România participă la misiune.