Bryan Allen/Getty Images
Vrei să fii astronom amator? Iată ce trebuie să știi32 min read
Dacă vrei să afli mai multe despre Universul în care trăim, astronomia îți poate dezvălui lucruri spectaculoase. Cu instrumentele potrivite, poți vedea lucruri despre care, până acum, ai citit doar în cărți.
Atunci când vine vorba despre astronomi, cei mai mulți și-i imaginează ca pe niște oameni care-și petrec timpul la job uitându-se prin telescop, încercând să descifreze tainele Universului. Dar adevărul este că astronomii profesioniști din ziua de azi nu se mai uită prin telescoape, așa cum o făceau astronomii din trecut. Mulți dintre ei nici măcar nu se află în apropierea acestora.
De fapt, cei mai mulți astronomi își trimit propunerile de observații anumitor observatoare, aflate la sute sau mii de kilometri distanță, iar cei câțiva astronomi de serviciu, care se ocupă de respectivele telescoape, au grijă ca aceste observații să fie efectuate. Apoi, astronomii accesează o bază de date de unde își descarcă fotografia realizată de telescop și încep analizarea acesteia.
CITEȘTE ȘI: Zoom out. O plimbare prin Univers cu astronomul Adrian Șonka
Astronomii amatori, pe de altă parte, se uită prin telescoape. Și, spre deosebire de astronomii profesioniști, care într-o noapte pot observa un număr limitat de obiecte (pentru că nu sunt singurii care vor să folosească respectivul telescop), astronomii amatori pot observa o mulțime. Tot ceea ce trebuie să facă este să scoată telescopul personal în fața casei/blocului sau să meargă în locul preferat și să înceapă observațiile.
Se apropie rapid sfârșitul anului, momentul propice pentru ca mulți pasionați de astronomie să-și cumpere în dar un instrument pentru a-și putea satisface pofta de a observa cerul. Din acest motiv, m-am gândit să scriu câte ceva despre ce anume înseamnă astronomia de amatori și să ofer câteva sfaturi, care să-i ajute pe cei aflați la început de drum să se bucure cât mai mult de această pasiune fascinantă.
Ce anume înseamnă astronomia de amatori?
Așa cum reiese și din denumire, astronomii amatori fac observațiile din pasiune, fără ca acesta să fie mijlocul de a-și câștiga existența. Ei au diverse meserii, iar în timpul liber aleg să-și îndrepte atenția și telescoapele spre cer. Mulți astronomi profesioniști sunt, de asemenea, și astronomi amatori.
Astronomii amatori din prezent au acces la o gamă foarte diversificată de instrumente și accesorii care să-i ajute în realizarea observațiilor. De la monturi motorizate, capabile să găsească singure un anumit obiect de pe cer, la filtre care permit observarea anumitor detalii fine și până la camere foto de înaltă calitate, care pot fi conectate la tubul telescopului pentru a realiza observații fotografice.
Sunt multe și pare complicat, dar atunci când ești la început de drum nu vei avea nevoie de toate aceste obiecte.
Ce instrument optic să-mi iau prima dată?
Nu te grăbi să folosești un instrument! E bine ca mai întâi să acumulezi experiență prin observarea bolții cerești doar cu ochiul liber. E foarte important să înveți constelațiile. Nu neapărat pe toate, ci un anumit număr care să-ți permită apoi să te orientezi cu ușurință pe cer.
Din fericire, astăzi, există multe aplicații pe telefonul mobil (Stellarium, SkyView sau SkySafari, spre exemplu) care te ajută în acest sens. Tot ce trebuie să faci este să intri în respectiva aplicație, să îndrepți telefonul spre cer și pe ecranul acestuia poți vedea numele constelației spre care te uiți, precum și numele stelelor din acea constelație. Folosește deci aceste aplicații ca să înveți să recunoști anumite constelații.
CITEȘTE ȘI: FYI: Prima observare a unei planete dintr-o altă galaxie?
Bine, bine, ai putea spune, dar dacă tot există aplicațiile astea care arată constelațiile, ce rost mai are să le învăț? Are, pentru că atunci când vei începe să observi cerul prin instrumente optice nu vei mai putea utiliza telefonul, asta dacă vrei să obții cât mai multe dintr-o sesiune de observații, bineînțeles.
Bun, să spunem că ai învățat să te orientezi pe cer și acum vrei să treci la următorul nivel – achiziționarea primului instrument optic.
O să scriu cât mai succint despre cele trei tipuri de instrumente optice utilizate de astronomii amatori: binoclul, luneta astronomică și telescopul reflector.
Înainte de a începe discuția despre instrumente, însă, trebuie să știi care sunt așteptările înainte de prima observație prin acestea.
Dacă îți imaginezi că o să vezi imagini ca cele din poze, atunci te voi dezamăgi spunându-ți că lucrul ăsta nu se va întâmpla. Niciodată! Indiferent cât de mare sau scump este instrumentul pe care-l folosești.
Motivul pentru care nu poți vedea aceleași detalii într-o observație vizuală prin telescop precum cele din poze este unul foarte simplu. Senzorul fotografic este mult mai sensibil la lumină decât ochiul uman, deci o fotografie va surprinde întotdeauna mai multe detalii într-un anumit obiect decât observația vizuală. Acesta este și motivul pentru care astronomii profesioniști nu mai privesc cerul prin telescoape, ci studiază fotografiile realizate de acestea.
Dacă reușești să nu ai așteptări eronate, atunci, prima dată când vei privi printr-un instrument va fi o experiență fascinantă. Prima dintre multele care îi vor urma.
Iată deci cele trei tipuri de instrumente și ce ai putea vedea cu ele.
1. Binoclu
Nu e musai să începi cu un telescop. Poți obține rezultate spectaculoase și cu un „Top tips for binocular stargazing”, earthsky.org Sunt diverse tipuri de binocluri, cu diverse puteri măritoare și diametre ale obiectivelor, dar pentru că nu pot să vorbesc despre fiecare în parte aici, o să scriu despre un singur tip – cele 7×50.
Binoclurile 7×50 (7 înseamnă puterea de mărire, iar 50 înseamnă diametrul obiectivelor, în milimetri) sunt cumva la mijloc. Adică au obiective îndeajuns de mari pentru a oferi niște detalii interesante în obiectele observate, dar sunt destul de mici pentru a le putea ține ușor în mâini. Modelele mai mari devin grele și trebuie montate pe un trepied pentru a le putea utiliza.
Printr-un binoclu 7×50 poți vedea toate planetele din Sistemul Solar. În cazul planetelor Mercur, Venus și Marte, nu o să vezi detalii pe ele. Uranus este teoretic vizibil cu ochiul liber, în condiții atmosferice foarte bune, dar prin binoclu este mult mai ușor de observat ca un mic punct verde-albastru. Neptun este complet inaccesibilă ochiului liber, astfel că binoclul este necesar pentru a o putea observa ca un punct de culoare albastră.
Tot cu binoclul poți vedea cratere pe Lună, cel mai bine în zona „Craters and Shadows at the Lunar Terminator”, science.nasa.gov (linia care separă ziua de noapte pe suprafața Lunii). Deci, din acest motiv, în ciuda a ceea ce ai putea crede, faza de Lună plină nu e foarte prielnică pentru observații, deoarece detaliile pe care le poți vedea pe suprafața selenară sunt foarte puține, în lipsa terminatorului.
Cu acest binoclu, dintre toate planetele, Jupiter oferă cea mai spectaculoasă imagine. O vei vedea ca un mic disc luminos. Lângă disc, în funcție de momentul observației, vei putea vedea unul, două, trei sau chiar patru puncte mici strălucitoare. Acestea sunt patru dintre sateliții planetei (Io, Callisto, Europa și Ganymede), cunoscuți și ca sateliți galileeni (în cinstea lui Galileo Galilei).
Poți, de asemenea, observa și planeta Saturn și poți sesiza că pare a avea o formă ovală. Acest binoclu nu are obiectivele destul de mari pentru a putea să arate inelul ca fiind separat de planetă, ci pare ca făcând parte din aceasta, de aici și forma ovală pe care o vei observa.
Dar binoclul acesta îți poate arăta mai mult. Dacă îl vei îndrepta spre dâra albicioasă a Căii Lactee vei vedea că aceasta este formată, de fapt, dintr-o mulțime de stele, lucru imposibil de văzut cu ochiul liber. Mai poți observa unele roiuri de stele, nebuloase și chiar galaxii.
Poți cumpăra un astfel de binoclu la un preț relativ mic, în jur de 200 de lei. Evident, modelele mai scumpe sunt și de o calitate mai bună. Dar dacă nu vrei să cheltuiești mult la început, îți poți lua liniștit unul la acest preț, pe care îl poți folosi și la observațiile terestre.
2. Lunetă astronomică
Dacă te hotărăști să-ți cumperi o lunetă, nu o lua de la hipermarket. Ia-o de la un magazin de specialitate. Dacă vei căuta pe internet (magazine de telescoape, spre exemplu), vei găsi mai multe din care poți alege.
Cunoscută și ca telescop refractor, „Refracting telescope”, wikipedia.org reprezintă un instrument astronomic foarte important, mai ales în observațiile selenare și planetare.
Primul sfat pe care ți-l voi da este să iei o lunetă cu obiectiv de cel puțin 70 de milimetri.
Cu acest instrument nu vei vedea doar cratere pe Lună, ci și munți. Luneta îți va arăta că planeta Venus are faze, la fel ca și Luna. În cazul lui Jupiter, pe lângă sateliții galileeni, vei putea vedea benzi de nori care-i străbat discul, iar în cazul lui Saturn vei putea vedea inelul separat complet de planetă.
Cu ochiul liber, poți vedea că steaua din mijlocul oiștii Carului Mare (Mizar) are un companion mai puțin strălucitor (Alcor). Dacă îndrepți luneta către Detalii pe wikipedia.org o să ai plăcuta surpriza să constați că nu e o singură stea, ci două stele foarte apropiate, o stea binară (de fapt e o stea cvadruplă, fiecare dintre cele două stele fiind, de fapt, stele binară). Luneta îți poate arăta mai multe detalii în obiectele cerești față de un binoclu.
Dar, dacă în cazul binoclului, nu am vorbit despre cele care trebuie montate pe trepied, aici, în cazul lunetelor, trebuie neapărat să știi ce este montura pe care vin aceste instrumente. Monturile, în cazul telescoapelor, sunt foarte importante, la fel de importante ca telescoapele însele.
În primul rând, trebuie să știi că monturile telescoapelor se împart în două mari categorii:
- „Equatorial mount”, wikipedia.org Acestea sunt complexe, dar sunt foarte bune la urmărirea obiectelor pe care vrei să le observi. Din păcate, însă, sunt destul de greu de folosit atunci când ești la început de drum în astronomie.
- „Altazimuth mount”, wikipedia.org Sunt destul de simple și ușor de folosit pentru începători, acestea mișcând telescopul sus-jos și stânga-dreapta. Poate fi dificil de menținut obiectul în centrul câmpului vizual.
Te sfătuiesc să cumperi pentru început un telescop refractor de 70-80 de milimetri în diametru, în funcție de bugetul de care dispui, pe montură alt-azimutală, pentru a-ți fi ușor să-l îndrepți spre obiectul pe care vrei să-l observi.
Poți cumpăra o lunetă de 70 de milimetri la un preț accesibil, sub 1.000 de lei.
Cum funcționează telescoapele refractoare și cele reflectoare. Foto: OpenStax/Wikimedia Commons
3. Telescop reflector
Telescoapele reflectoare folosesc pe post de obiectiv (piesa care colectează lumina obiectului observat) o oglindă, spre deosebire de telescoapele refractoare care au lentile pe post de obiective. Oglinzile sunt mai ușor de construit decât lentilele, mai ales la diametre mari. Din acest motiv, toate telescoapele uriașe folosite de astronomii profesioniști, în prezent, sunt telescoape reflectoare.
Sunt mai multe tipuri de telescoape reflectoare, dar, pentru a nu complica foarte mult discuția, o să scriu aici doar despre „Newtonian telescope”, wikipedia.org (a fost inventat de Isaac Newton). Acest instrument este foarte utilizat de astronomii amatori de pe întreaga planetă.
Dacă te-ai decis că acesta este tipul de telescop pe care ți-l dorești, atunci ți-aș sugera unul pe o „Dobsonian telescope”, en.wikipedia.org (un tip de montură alt-azimutală). Dacă ai mașină și îl poți transporta ușor în diverse locuri de observații, atunci ai putea cumpăra un telescop cu un diametru de 200 de milimetri.
CITEȘTE ȘI: În căutarea Planetei X: a noua planetă a Sistemului Solar
Acest telescop este unul senzațional (și nu o spun doar pentru că am și eu unul), capabil să-ți ofere imagini spectaculoase, atât ale obiectelor din sistemul nostru solar, ci și ale celor din afara lui, așa-numitele obiecte deep-sky.
Cu un astfel de telescop vei putea observa cu ușurință faza planetei Venus și vei vedea în detaliu suprafața Lunii. Pe Jupiter vei putea vedea nu doar benzile de nori care-i străbat discul, ci și Marea Pată Roșie, cea mai mare furtună din sistemul solar, ca o mică pată roșcată. O altă imagine spectaculoasă pe care o vei vedea prin acest telescop este cea din timpul tranziturilor sateliților galileeni peste discul lui Jupiter, când vei putea vedea umbra satelitului pe discul planetei, ca un mic punct negru. La Saturn vei putea vedea detalii în inel. Dacă transparența atmosferică o permite, vei putea vedea cu acest telescop și diviziunea „StarChild: Saturn’s Cassini Division”, starchild.gsfc.nasa.gov
Cu telescopul de 200 de milimetri vei putea vedea mii de obiecte deep-sky, iar în multe dintre acestea vei observa detalii foarte interesante.
Un astfel de telescop este mai scump față de celelalte instrumente despre care am vorbit, dar și rezultatele pe care le oferă sunt mult superioare. Astfel, îl poți găsi în magazinele de profil la un preț care începe undeva în jurul sumei de 2.300 de lei.
Trebuie să ai răbdare
În acest hobby, răbdarea este foarte importantă.
Observațiile astronomice sunt dependente de condițiile atmosferice. Și nu mă refer doar la faptul că dacă cerul e acoperit de nori nu poți folosi telescopul și trebuie să ai răbdare pînă la următoarea noapte cu cer senin. Chiar și atunci când cerul este senin, se prea poate să constați că imaginile pe care le vezi în telescop sunt foarte neclare, cauzate de turbulența atmosferică.
Și aici intervine răbdarea. Trebuie să privești prin ocularul telescopului până când vei găsi un moment scurt de calm atmosferic, când imaginea va deveni clară, iar inima îți va tresări de emoție. Din acest motiv, puterea unui telescop nu e foarte importantă. Chiar dacă telescopul tău poate mări de sute de ori (ca să afli puterea teoretică maximă pe care o poți folosi, înmulțește diametrul obiectivului, în milimetri, cu doi), dacă turbulența atmosferică este mare, cu cât vei mări puterea, cu atât vei distorsiona mai mult imaginea.
Un alt moment când răbdarea este foarte importantă este cel de la începutul sesiunii de observații. Dacă vrei să obții maximul și să vezi detalii fine, atunci este necesar să le acorzi ochilor tăi timpul necesar pentru a se adapta la întuneric. Iar asta durează câteva zeci de minute. Spuneam mai sus că odată ce începi să observi prin telescop, nu vei mai putea folosi telefonul. Ei bine, exact din acest motiv nu-l mai poți folosi. E de ajuns o fracțiune de secundă de lumină a ecranului telefonului pentru a-ți distruge adaptarea la întuneric.
Cel mai bine este să ai cu tine o lanternă cu lumină roșie (care nu deranjează așa de tare ochiul) la o intensitate mică și o „Harta cerului”, astro-urseanu.ro cu zona/zonele de cer pe care vrei să le observi.
Dacă vrei să atingi maximul de performanță cu acest telescop, trebuie să-l folosești într-o zonă cu cât mai puțină poluare luminoasă. Dar chiar și dintr-un astfel de loc s-ar putea să-ți fie greu să găsești unele obiecte. Țin minte că mi-au fost necesare la început vreo trei ore să găsesc o galaxie, chiar dacă știam exact zona în care se afla. Era atât de puțin strălucitoare, iar detaliile erau inexistente, încât trecusem cu telescopul peste ea de sute de ori, înainte să-mi dau seama care e. Dar momentul în care am găsit-o (mai ales cel în care m-am convins că nu era vorba despre o iluzie) a fost senzațional. Vedeam prin micul meu telescop o galaxie aflată la 20 de milioane de ani-lumină depărtare. Observam o lumină care a pornit spre mine în urmă cu 20 de milioane de ani. Ce mai conta că aveam tălpile bocnă?
Nebuloasa din Orion. Foto: NASA/ESA M. Robberto (Space Telescope Science Institute/ESA) și Hubble Space Telescope Orion Treasury Project Team.
E important să înțelegi la ce te uiți
Da, imaginile pe care le vezi prin ocularul telescopului pot fi foarte frumoase, dar dacă și înțelegi cât de cât la ce anume te uiți, lucrurile devin, dintr-odată, fascinante.
Spre exemplu, dacă-ți vei îndrepta telescopul spre marea nebuloasă din „Orion Nebula”, wikipedia.org în centrul acesteia vei vedea câteva stele strălucitoare „Trapezium Cluster”, wikipedia.org Această imagine este incredibilă, dar dacă știi că acele stele s-au format din materialul din nebuloasă, în urmă cu aproximativ 300.000 de ani, atunci vei aprecia și mai mult observația.
Roiul de stele Trapezul. Foto: NASA K.L. Luhman (Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics, Cambridge, Mass.); G. Schneider, E. Young, G. Rieke, A. Cotera, H. Chen, M. Rieke, R. Thompson (Steward Observatory, University of Arizona, Tucson, Arizona).
Sunt foarte multe cărți care te pot ajuta să pornești la drum în astronomie. Pe mine m-a ajutat enorm O găsești pe amazon.com Ai în această carte atât informații despre ce anume vei putea vedea pe cer (cu detalii despre multe obiecte) prin diferite instrumente, cât și hărți care să te ajute să găsești obiectele pe cer.
Într-un articol viitor, voi continua acest subiect și voi scrie despre diverse accesorii pe care le poți folosi (oculare, filtre etc.) și care te vor ajuta să obții rezultate mai bune în observațiile tale. Voi vorbi, de asemenea și despre ce ai nevoie pentru a face observații fotografice.
Până atunci, mergi și observă cerul, indiferent de modul în care o faci. Cer senin!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE: Vrei să fii astronom amator? Iată ce trebuie să știi (Partea a II-a)
